175,406 matches
-
absolvirea facultății, secția Radiocomunicații (grupa 806), este selectat de Ministerul Apărării Naționale și devine ofițer inginer, meserie pe care o va îmbrățișa până la ieșirea la pensie, în 1990. Între 1956 și 1969 își desfășoară activitatea de cadru didactic în învățământul militar tehnic de nivel post liceal și superior, la "Școala Militară de Ofițeri de Radiolocație" București (până în 1960), școală care s-a mutat la Brașov (pe atunci orașul Stalin), unindu-se cu școală militară de acolo și devenind "Școala Militară de
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
Apărării Naționale și devine ofițer inginer, meserie pe care o va îmbrățișa până la ieșirea la pensie, în 1990. Între 1956 și 1969 își desfășoară activitatea de cadru didactic în învățământul militar tehnic de nivel post liceal și superior, la "Școala Militară de Ofițeri de Radiolocație" București (până în 1960), școală care s-a mutat la Brașov (pe atunci orașul Stalin), unindu-se cu școală militară de acolo și devenind "Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație", iar din 1964 "Școala
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
desfășoară activitatea de cadru didactic în învățământul militar tehnic de nivel post liceal și superior, la "Școala Militară de Ofițeri de Radiolocație" București (până în 1960), școală care s-a mutat la Brașov (pe atunci orașul Stalin), unindu-se cu școală militară de acolo și devenind "Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație", iar din 1964 "Școala Militară Superioară de Ofițeri de Rachete Antiaeriene și Radiolocație". Această școală forma ofițeri (locotenenți) tehnici într-o specialitate modernă, RADARUL, pentru Armata Română
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
învățământul militar tehnic de nivel post liceal și superior, la "Școala Militară de Ofițeri de Radiolocație" București (până în 1960), școală care s-a mutat la Brașov (pe atunci orașul Stalin), unindu-se cu școală militară de acolo și devenind "Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație", iar din 1964 "Școala Militară Superioară de Ofițeri de Rachete Antiaeriene și Radiolocație". Această școală forma ofițeri (locotenenți) tehnici într-o specialitate modernă, RADARUL, pentru Armata Română. este încadrat inițial ca lector în cadrul
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
de Ofițeri de Radiolocație" București (până în 1960), școală care s-a mutat la Brașov (pe atunci orașul Stalin), unindu-se cu școală militară de acolo și devenind "Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație", iar din 1964 "Școala Militară Superioară de Ofițeri de Rachete Antiaeriene și Radiolocație". Această școală forma ofițeri (locotenenți) tehnici într-o specialitate modernă, RADARUL, pentru Armata Română. este încadrat inițial ca lector în cadrul catedrei de "Bazele radiolocației", disciplină predată în anul doi de studiu. În
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
la organizarea Seminarului RADAR lunar de la Casa Centrală a Armatei și a primului (și singurului) Simpozion Național de Radar, "„SNR’89”", sub Egida Academiei RSR. În perioada cât a fost cercetător s-a înscris la doctorat (1974), la Academia Tehnică Militară, la prof. G-ral. mr. dr. ing. Gheorghe Ardelean. În 1979 a primit titlul de doctor inginer după ce a susținut lucrarea: "Contribuții la îmbunătățirea parametrilor funcționali ai radiolocatoarelor pentru cîmpul tactic". În 1985 devine radioamator E/R cu indicativul YO3FGL. A
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii al Academiei Române. Are 56 de inovații certificate precum și un număr de 9 invenții brevetate. În 1957 se căsătorește și are două fiice. A decedat la 30 mai 2016 și a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Iancu Nou din București. Muzeul Universității Politehnica din București adăpostește câteva exponate donate de Andrei Ciontu și care marchează momente din viața sa. Pentru meritele sale în domeniul militar, a fost decorat cu ordine și medalii românești, după cum
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
30 mai 2016 și a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Iancu Nou din București. Muzeul Universității Politehnica din București adăpostește câteva exponate donate de Andrei Ciontu și care marchează momente din viața sa. Pentru meritele sale în domeniul militar, a fost decorat cu ordine și medalii românești, după cum urmează:
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
sorți de reușită, care merită sacrificiul de a reveni la pericolele și mizeria de pe front. O atenție deosebită a fost acordată de comitetul de redacție modului în care au fost receptată în Regatul României acțiunile voluntarilor de aport la efortul militar al României și de revigorare morală a țării epuizate război. Conform fostului redactor de la Gazeta Transilvaniei Voicu Nițescu, gazeta a fost un prețios călăuzitor și un „puternic liant sufletesc” pentru cei aflați departe de locurile natale, orice informații despre țară
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
ordine etiopiene. Etiopia este guvernată de Frontul Democratic Revoluționar al Poporului Etiopian (EPRDF) încă de la capturarea capitalei și încheierea războiului civil în 1991. Membrii grupului etnic tigrinya constituie o minoritate a populației Etiopiei, însă domină pozițiile de conducere în sistemul militar și politic al țării, în timp ce majoritatea amhara și oromo sunt marginalizați. Țara înregistrează o creștere economică rapidă încă din prima decadă a secolului al XXI-lea și este una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din lume, dar și
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
de 200 de orașe și sate din Oromia, cea mai mare regiune a Etiopiei, la care au luat parte sute de mii de oameni. Protestatarii au solicitat autoguvernarea regiunii, eliberarea prizonierilor politici, sfârșitul a ceea ce ei percep ca un "regim militar" în regiune și încetarea unei pretinse represiuni de către forțele de securitate asupra manifestanților "pașnici și neînarmați", în principal studenți și agricultori. Într-un comunicat, Amnesty International a declarat că cel puțin 67 de oameni au fost uciși doar în regiunea
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
și Art Nouveau. În realitate, el s-a distanțat de tendințele artei contemporane timpului său și a rămas tributar, prin maniera în care a creat, picturii bizantine și Renașterii. s-a născut în orașul rus Omsk în familia unui avocat militar. Tatăl său s-a născut într-o familie de origine poloneză și mama de origine daneză a murit când el a împlinit vârsta de trei ani. Deși, Mihail a absolvit Facutatea de Drept din Sankt Petersburg în anul 1880, tatăl
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
de 21 septembrie 1913 a realizat un luping, crezând că este primul din lume. Fapta lui Pégoud a fost, prin urmare, larg mediatizată și considerată de mulți alții a fi prima reușită de acest fel, deși Piotr Nesterov, un pilot militar rus, realizase deja primul luping în data de 9 septembrie 1913, cu 12 zile mai devreme, într-un monoplan Nieuport IV pe un aerodrom militar de lângă Kiev. La scurtă vreme după acest zbor, Pégoud a fost invitat de țarul Rusiei
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
de mulți alții a fi prima reușită de acest fel, deși Piotr Nesterov, un pilot militar rus, realizase deja primul luping în data de 9 septembrie 1913, cu 12 zile mai devreme, într-un monoplan Nieuport IV pe un aerodrom militar de lângă Kiev. La scurtă vreme după acest zbor, Pégoud a fost invitat de țarul Rusiei să facă o serie de demonstrații la Moscova, urmate de ședințe de antrenament cu piloții. Pégoud a devenit un popular instructor de zbor al piloților
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
de demonstrații la Moscova, urmate de ședințe de antrenament cu piloții. Pégoud a devenit un popular instructor de zbor al piloților francezi și din alte țări europene. La începutul Primului Război Mondial, Pégoud s-a oferit voluntar pentru a zbura cu aeronavele militare și a fost acceptat imediat ca pilot de recunoaștere. Pe 5 februarie 1915, el și trăgătorul său au fost creditați cu doborârea a două avioane germane și obligarea unui al treilea să aterizeze. El a zburat apoi într-un avion
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
a VII-a. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Kluck a fost numit la comanda Armatei I-a a Germaniei. Potrivit revizuirii Planului Schlieffen de către Moltke, Armata I-a făcea parte din aripa dreaptă și era poziționată pe marginea de vest a avangardei militare germane ce urma să se îndrepte către Belgia și Franța. Acest flanc de vest trebuia să avanseze alături de Armata a II-a a generalului Karl von Bülow către Paris. Cele două armate urmau să amenințe Parisul atât din vest, cât
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
și neputința de a menține o linie ofensivă eficientă au reprezentat motivul principal al eșecului Planului Schlieffen, prin care Germania urma să dea o lovitură decisivă împotriva Franței. În schimb, lunga ședere în tranșee era gata să înceapă. Mulți experți militari germani au o mare stimă pentru Kluck și mai ales pentru șeful său de stat major, Hermann von Kuhl. Germania ar fi câștigat Bătălia de pe Marna, cred ei, numai dacă Bülow ar fi egalat inițiativele curajoase ale armatei lui Kluck
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Taten der Erste" (1920). Memoriile sale postbelice, "The March on Paris and the Battle of the Marne", au fost publicate în 1920. Kluck a murit la Berlin în octombrie 1934. Numele lui von Kluck a fost menționat într-un cântec militar britanic trivial (ale căror versuri erau scrise pentru melodia cântecului popular tradițional "The Girl I Left Behind Me"), care conținea următorul text: Versurile au fost rescrise ulterior într-o formă cenzurată, care are un limbaj mai puțin jignitor, dar în
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
surori muriseră înainte să se nască el). În tinerețe, Louis Günther a călătorit în Italia. În acest fel, prințul a putut admira patrimoniul artistic al Italiei. Între 1722 și 1731, el a vizitat Rudolstadt doar de două ori. Cariera sa militară a fost încheiat din cauza problemelor pe care le avea la o ureche. În 1767, Louis Günther a moștenit principatul Schwaryburg-Rudolstadt, la vârsta de 59 de ani. Cele mai multe afaceri de guvern au fost tranzacționate de cancelarul său, Christian Ulrich von Ketelholdt
Louis Günther al II-lea, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt () [Corola-website/Science/336655_a_337984]
-
Scudier (n. 2 ianuarie 1818, Villach, Carintia - d. 31 mai 1900, Viena) a fost un Feldmarschalleutnant al armatei austro-ungare și comandant al cetății Timișoara. Scudier a fost fiul unui ofițer și ginerele lui Joseph von Scheda. După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (urmată între 1829-1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de infanterie 47 la Bologna. În 1838 a fost avansat locotenent, iar din 1839 a fost alocat serviciului general de intendență din Italia. În
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
Cracovia, având gradul de căpitan. A făcut campania din Ungaria ca maior. În bătălia de la a fost rănit și luat prizonier. În 1849 și-a demonstrat valoarea în bătălia de la Seghedin pentru care a fost decorat cu Crucea de Merit Militar. Ulterior a fost numit referent militar la statul-major din Brno. În 1851 a fost avansat locotenent-colonel și a revenit la statul-major general din Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
făcut campania din Ungaria ca maior. În bătălia de la a fost rănit și luat prizonier. În 1849 și-a demonstrat valoarea în bătălia de la Seghedin pentru care a fost decorat cu Crucea de Merit Militar. Ulterior a fost numit referent militar la statul-major din Brno. În 1851 a fost avansat locotenent-colonel și a revenit la statul-major general din Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
Crucea de Merit Militar. Ulterior a fost numit referent militar la statul-major din Brno. În 1851 a fost avansat locotenent-colonel și a revenit la statul-major general din Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Colonel din 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a. În același an a fost înnobilat cu titlul de von Scudier (Scudo = Scut). În 1860 a fost numit comandant militar în Triest, apoi general de brigadă și comandant al cetății Pula. În 1862 era la Corpul 5 de armată la Verona, apoi la Peschiera, iar în 1866 la Corpul 7 de armată la Mantova. După a fost deferit Curții Marțiale
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
Mantova. După a fost deferit Curții Marțiale pentru o schimbare de poziție din proprie inițiativă și condamnat la moarte, dar în curând a fost reabilitat. În 1867 era Feldmarschalleutnant și comandant al diviziei 17 la Komárom, iar din 1869 comandant militar al cetății Timișoara. De la 26 iunie 1871 și până la 1 noiembrie 1878 a fost comandant militar general al Banatului, însărcinat cu desființarea frontierei militare a Banatului spre Regatul Ungariei și cu introducerea administrației civile. În 1873 a fost decorat cu
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]