175,406 matches
-
reabilitat. În 1867 era Feldmarschalleutnant și comandant al diviziei 17 la Komárom, iar din 1869 comandant militar al cetății Timișoara. De la 26 iunie 1871 și până la 1 noiembrie 1878 a fost comandant militar general al Banatului, însărcinat cu desființarea frontierei militare a Banatului spre Regatul Ungariei și cu introducerea administrației civile. În 1873 a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa I. Pentru serviciile sale la dezvoltarea Timișoarei, orașul i-a ridicat o statuie în parcul care-i purta numele
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
discuția sa cu Talaat: „Când am continuat să-l bat la cap despre chestiunea armeană, el mi-a spus odată cu un zâmbet: - Ce naiba vrei? Chestiunea este rezolvată, nu mai sunt armeni”. O declarație similară a fost făcută de Talaat atașatului militar suedez Einar af Wirsén: „Modul în care a fost rezolvată chestiunea armeană a fost groaznic. Eu încă pot să văd în fața mea expresia cinică a lui Talaat, atunci când a subliniat că problema armeană a fost rezolvată.” Talaat a discutat în
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
făcut de rușine națiunea și rasa noastră. Ele au fost în întregime opera lui Talaat și Enver.” În 1917, Talaat a devenit Mare Vizir, un post echivalent cu cel de prim-ministru, dar i-a fost imposibil să întoarcă situația militară defavorabilă a armatei oomane. În cursul anului următor otomanii au pierdut orașele Ierusalim și Bagdad. La 11 ianuarie 1918 Lenin și Stalin au semnat decretul special "Cu privire la Armenia", prin care au fost reînarmați și repatriați peste 100.000 de armeni
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
grosul trupelor aliate, la finalul Operațiunii Market Garden din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul operațiunii a fost evacuarea în condiții sigure a supraviețuitorilor diviziei, încercuită pe trei laturi de forțele Wehrmachtui, în primejdie să fie distruse. Operațiunea militară s-a încheiat cu evacuarea a aproximativ 2.400 de militari ai Diviziei I aeropurtate, punând capăt „Market Garden” - planul îndrăzneț al aliaților pentru forțarea cursului Rinului în încheierea luptelor războiului până la sfârșitul anului 1944. Supraviețuitorii regimentului de piloți de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
fiind considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului al XX-lea. A murit la München în anul 1911. Lucrările de început ale lui Fritz von Uhde au fost în principal din domeniul peisagisticii și al compozițiilor cu tematică militară. În perioada de maturitate tablourile sale au fost aproape exclusiv axate pe pictura de gen și cea a compozițiilor cu tematică religioasă. Alegerea acestei tematici din urmă, a fost influențată de faptul că tatăl său a fost președintele Bisericii luterane
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
a închis pe regentul maghiar Iancu de Hunedoara în temnițele cetății până când a fost răscumpărat de către conaționalii săi. În 1453 sultanul Mahomed al II-lea și Isak-bey Arbanazović au condus un atac asupra Semendriei ce făcea parte dintr-o campanie militară otomană împotriva Șerbiei. Turcii au capturat 50.000 de bărbați, femei și copii în timpul atacului, dar Semendria a fost bine apărată de Toma Kantakuzen. În ciuda faptului că avea doar 6.000 de oameni, în comparație cu cei 20.000 de militari turci
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
În ciuda faptului că avea doar 6.000 de oameni, în comparație cu cei 20.000 de militari turci, orașul a rezistat. Mahomed Cuceritorul a asediat Semendria pentru a doua oară și pentru a treia oară în 1456, cetatea fiind apărată de forțele militare sârbe. În cele din urmă, Semendria a fost capturată de otomani în 1459, ceea ce a dus la destrămarea statului medieval sârb. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele germane au folosit cetatea că depozit de muniție. Pe 5 iunie
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
tradiția bizantina și modelat după cetatea Constantinopolului. Deși fundațiile sale nu erau destinate a fi scufundate, ea este clasificată că o cetate pe apă pentru că este complet înconjurat de apă. După finalizarea cetății a avut loc o scădere a importanței militare și au fost făcute câteva schimbări structurale. Ca urmare, stilul arhitectural original a fost păstrat până astăzi. Cetatea este înconjurată pe o lungime de 1.5 kilometri de ziduri crenelate cu o grosime mai mare de 2 metri, si de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
cultural al evreilor Beta Israel, originari din Etiopia Nucleul religios „Magshimim beyahad” conduce un „centru de aprofundare a iudaismului” care acționează în grădinițe și școli elementare. El a înființat o ieșivă numită „Ahavat Israel”, care îmbină învățarea Talmudului cu serviciul militar, și de asemenea seminarul religios de fete „Arevut”. Ieșiva cea mare din Netivot „Ieșiva Neghevului” avea in trecut un caracter național-religios, dar în prezent este ultraortodoxă (haredită). Școli din Netivot au fost incluse într-un proiect pilot special în care
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
otomanii conduceau în anul 1798 regiuni întinse ale Europei, inclusiv Moldova și Valahia) și români la hotarul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Autorul prezintă o amplă imagine istorică a perioadei de declin a Imperiului Otoman după campania militară a lui Napoleon în Egipt și Siria. În 1969 a fost publicat romanul " Întoarcerea în deșert", care se referă la epoca lui Alexandru Macedon. Acțiunea ultimului său roman, "Elenco" (1979), are loc în perioada Revoluției de la 1848 din Țara Românească
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]
-
și დედოფალს ანაზედ („Reginei Ana”) - sunt dedicate dragostei pasionate, uneori explicit erotice, cu o tentă de melancolie și un ton elegant. Cele mai cunoscute poeme eroice sunt ასპინძისათვის („Bătălia de la Aspindza”) și რუხის ომი („Bătălia de la Rukhi”), ambele dedicate victoriilor militare georgiene asupra turcilor și, respectiv, asupra oștilor abhazo-cercheze. În „Bătălia de la Aspindza”, Besiki laudă bravura armatei georgiene în Bătălia de la Aspindza (1770) și elogiază priceperea militară a prințului David Orbeliani, un comandant al avangardei georgiene și el-însuși un poet talentat
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
sunt ასპინძისათვის („Bătălia de la Aspindza”) și რუხის ომი („Bătălia de la Rukhi”), ambele dedicate victoriilor militare georgiene asupra turcilor și, respectiv, asupra oștilor abhazo-cercheze. În „Bătălia de la Aspindza”, Besiki laudă bravura armatei georgiene în Bătălia de la Aspindza (1770) și elogiază priceperea militară a prințului David Orbeliani, un comandant al avangardei georgiene și el-însuși un poet talentat. În același timp, poezia este o acuzare literară a comandantului rus Todtleben care i-a abandonat pe aliații georgieni înainte de luptă. Besiki a stăpânit, de asemenea
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
pe calea aerului de Grupurile RA 38 și 46 , prima parașutare de provizii urmând să fie făcută în zona „L” în a doua zi a operațiunii, următoarele parașutării urmând să fie făcute în zona „V”. Datorită calității slabe a informațiilor militare, britanicii se așteptau la o rezistență redusă din partea militarilor germani, din care majoritatea ar fi făcut parte din trupele de rezervă. Britanicii nu se așteptau ca germanii să poată opune o rezistență puternică asaltului combinat aerian și terestru, mulți comandanți
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
britanicii se așteptau la o rezistență redusă din partea militarilor germani, din care majoritatea ar fi făcut parte din trupele de rezervă. Britanicii nu se așteptau ca germanii să poată opune o rezistență puternică asaltului combinat aerian și terestru, mulți comandanți militari așteptându-se ca succesul operațiunii să conducă la înfrângerea imediată a Germaniei. Au existat chiar militari care și-au luat în bagaje echipament sportiv, care ar fi urmat să fie folosit în perioada de ocupație a Germaniei. Starea de spirit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care și-au luat în bagaje echipament sportiv, care ar fi urmat să fie folosit în perioada de ocupație a Germaniei. Starea de spirit foarte optimistă din timpul pregătirii operațiunii avea să aibă până la urmă consecințe tragice. Responsabilul cu informațiile militare ale lui generalului Frederick Browning, maiorul Brian Urquhart, a obținut vești din partea Grupului de armată al 21-lea din Belgia și a Rezistenței olandeze conform cărora blindatele germane erau amplasate în jurul orașului Arnhem. Urquhart a obținut dovezi suplimentare cu privire la prezența
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fost convins că apărarea Olandei trebuie să fie prioritară și a aprobat trimiterea de întăriri suplimentare la Arnhem. Model a ordonat ca noii sosiți să fie trimiși direct în prima linie. De-a lungul celor nouă zile de lupte, puterea militară germană a crescut constant, în vreme ce britanicii au pierdut constant soldați și echipamente. Pe 21 septembrie, în a cincea zi de lupte, germanii aveau o superioritate numerică de 3:1 și aceasta continua să crească. Mai înainte de primele parașutări, aliații au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și aceasta continua să crească. Mai înainte de primele parașutări, aliații au executat raiduri intense de bombardament și mitraliere ale pozițiilor germane. Raidurile aeriene au vizat pozițiile cunoscute ale bateriilor artileriei antiaeriene, ca și a clădirilor care adăposteau soldați și depozite militare. Între timp, primul val decolat a suferit pierderi minime. Primii care au aterizat la 12:40 au fost parașutiștii din Compania a 21-a independentă, care au marcat zonele de aterizare pentru planoare și de lansare pentru valurile principal de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
linia frontului a rămas neschimbată în Olanda până la terminarea iernii. Cu toate aceste, capetele de pod cucerite peste Maas și Waal au fost folosite ca baze de plecare pentru acțiunile viitoare ale aliaților printre care și Operațiunea Veritable. Numeroși istorici militari consideră că eșecul operațiunilor de la Arnhem nu se datorează comportamentului forțelor aeropurtate (care au rezistat pe poziții cu mult peste ceea ce fusese planificat), ci a fost un rezultat al proastei planificări și executări a operațiunii militare ca întreg. John Frost
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Operațiunea Veritable. Numeroși istorici militari consideră că eșecul operațiunilor de la Arnhem nu se datorează comportamentului forțelor aeropurtate (care au rezistat pe poziții cu mult peste ceea ce fusese planificat), ci a fost un rezultat al proastei planificări și executări a operațiunii militare ca întreg. John Frost avea să noteze că „de departe, cea mai mare greșeală a fost lipsa de prioritate acordată cuceririi podului de la Nijmegen” și că este de neînțeles de ce Browning i-a ordonat generalului James M. Gavin, comandantul Diviziei
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
împotriva Antwerpului. Kershaw apreciază în mod diferit situația, subliniind faptul că flancul nordic al frontului german nu a fost distrus, iar Armata a 15-a a reușit să se retragă destul de puțin afectată de lupte. Pe De altă parte, istoricul militar american John Warren a considerat că aliații au câștigat un intrând care ducea către nicăieri. Colonelul John Waddy avea să tragă concluzia că dezbaterile cu privire la chestiunile tactice și strategice ale Market Garden nu se vor opri niciodată. Deși operațiunea a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Guernul polonez în exil a dispus în decembrie schimbare lui Sosabowski, cel mai probabil la presiunea britanicilor. Deși este adevărat că Sosabowski era un comandant cu care se coopera cu dificultate, dar învinovățirea lui este considerată condamnabilă de către cei mai mulți istorici militari. Brian Urquhart, cel care s-a lupta atât de mult să își avertizeze superiorii cu privire la primejdiile operațiunii de la Arnhem, a calificat criticile la adresa lui Sosabowski și a brigăzii sale ca fiind „grotești” iar concedierea lui ca un „act rușinos”. Cifrele pierderilor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a doar 25 de militari decorați dintre cei 6.000 care nu s-au mai întors în patrie a fost publicată de abia în septembrie 1945. Cinci dintre participanții britanici la luptele de la Arnhem au primit cea mai înaltă distincție militară pentru vitejie - Crucea Victoria. Patru dintre ei au fost membri ai forțelor aeropurtate, iar unul al RAF. Drapelele de luptă a șase unități militare britanice au fost decorate pentru participarea la bătălia de la Arnhem în cadrul unor ceremonii din anii 1956
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
septembrie 1945. Cinci dintre participanții britanici la luptele de la Arnhem au primit cea mai înaltă distincție militară pentru vitejie - Crucea Victoria. Patru dintre ei au fost membri ai forțelor aeropurtate, iar unul al RAF. Drapelele de luptă a șase unități militare britanice au fost decorate pentru participarea la bătălia de la Arnhem în cadrul unor ceremonii din anii 1956, 1957 și 1958. După eliberarea Olandei, funcționarii Armatei a 2-a au început munca pentru identificarea soldaților căzuți la datorie. Rămășițele lor pământești au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
participarea la bătălia de la Arnhem în cadrul unor ceremonii din anii 1956, 1957 și 1958. După eliberarea Olandei, funcționarii Armatei a 2-a au început munca pentru identificarea soldaților căzuți la datorie. Rămășițele lor pământești au fost îngropate într-un cimitir militar de la nord de Oosterbeek aflat din subordinea Comisiei pentru Cimitirele de Război a Commonwealthului. Acest cimitir are aproximativ 1.800 de morminte fiind cunoscut și ca „Cimitirul trupelor aeropurtate”. Trei sferturi dintre morminte sunt ale celor care au murit în timpul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de morminte fiind cunoscut și ca „Cimitirul trupelor aeropurtate”. Trei sferturi dintre morminte sunt ale celor care au murit în timpul bătăliei de la Arnhem din 1944. În 2003 erau încă 138 de morminte ale unor soldați neidentificați, iar rămășițe umane, echipamente militare și arme sunt descoperite și în zilele noastre în timpul lucrărilor agricole executate pe câmpurile din jurul orașului. În Germania, bătălia a fost considerată o mare victorie și opt soldați au fost decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. Soldații
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]