179,567 matches
-
anul 1891 în satul Valea Moldovei (județul Suceava). Ea se află în centrul satului, lângă clădirea primăriei. Biserica are hramul Sfântul Dumitru (sărbătorit în fiecare an la 26 octombrie). După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. O parte din coloniști s-au așezat în satul Valea-Seacă (în ), denumit după pârâul ce străbate satul de la vest la est. După Unirea Bucovinei cu
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]
-
o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Mitocu Dragomirnei (județul Suceava). Ea se află pe o uliță a satului, în apropiere de școală, biserica ortodoxă și cimitir. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Mitocu Dragomirnei (în ) în 1782, venind din Banat, și erau de confesiune evanghelică (luterană). Cu timpul, au început să
Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei () [Corola-website/Science/323341_a_324670]
-
construită în anul 1911 în satul Prisaca Dornei din comuna Vama (județul Suceava). Ea se află de-a lungul drumului care face legătura între orașele Suceava și Câmpulung Moldovenesc. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. În anul 1807 s-a format în capătul dinspre Câmpulung Moldovenesc al satului Vama, în lunca împădurită de sub culmea Hurghiș, o colonie germană cu numele
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
în apropiere de defileul unde, conform legendei, voievodul Dragoș Vodă și-ar fi pierdut cățelușa Molda. Primii coloniști germani au sosit la Prisaca Dornei (în ) în perioada 1807-1808 și erau mineri germani din Grundler (Slovacia). În 1810, evidențele austriece consemnau aici 38 familii de țipteri. Până la mijlocul secolului al XIX-lea au continuat să vină și alți coloniști germani, care au lucrat ca mineri sau muncitori la fabrica de cherestea. Aceștia erau în majoritate de confesiune evanghelică (luterană), dar exista și
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
au continuat să vină și alți coloniști germani, care au lucrat ca mineri sau muncitori la fabrica de cherestea. Aceștia erau în majoritate de confesiune evanghelică (luterană), dar exista și o minoritate romano-catolică. Coloniștii germani se ocupau cu exploatarea minereurilor. Aici a funcționat în trecut și o turnătorie (laminorul lui Manz) unde se produceau cuțite de plug, lopeți, târnăcoape, ceainice, variate tipuri de tablă și de oțel-balot și sârmă, iar ulterior au început să se confecționeze șine de cale ferată pentru
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
căzuți prizonieri), ajungând la Brăila. Viitorul domnitor, Alexandru Ioan Cuza, a fost salvat de către soția sa, Elena Cuza, care a intervenit pe lângă consulul englez Cunningham. După eliberare, acesta s-a refugiat la Viena, fiind urmat mai târziu de soție. De aici au reușit să plece în Transilvania, de unde au trecut în Bucovina. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina — și mai ales în Cernăuți — circa 50 de fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, D.
Revoluția de la 1848 din Moldova () [Corola-website/Science/323355_a_324684]
-
de la care provine numele locului - Coasta Mănăstirii. Acestei mănăstiri i-a dăruit domnitorul Munteniei, Constantin Brâncoveanu (1668-1714), un potir cu inscripția „dăruit de Vodă Brâncoveanu”. Tot în această mănăstire, cu hramul Înălțarea Domnului, a trăit episcopul Iosif Stoica și, tot aici a fost locul de înmormântare a episcopilor Maramureșului. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Biserica Albă era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%).
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
devenind localitate componentă a orașului Frasin. Prima menționare a satului Bucșoaia are loc în Izvodul Mănăstirii Voroneț din 24 octombrie 1772, când sunt menționate 37 de gospodării la „Bucșoae”. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. O parte din coloniști s-au așezat în satele Bucșoaia (în ) și Frasin (în ). Satul Bucșoaia se află la 6 km vest de orașul Gura
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
germani, în principal de religie catolică, cu condiția ca o jumătate a acesteia să fie folosită ca lăcaș de rugăciune și cealaltă jumătate ca o școală. Aceasta se afla pe locul unde este astăzi școala. Chiar dacă acea clădire era mică, aici se celebrau din când în când servicii religioase pentru credincioșii romano-catolici din Bucșoaia și Frasin. Karl Kalita a donat apoi și o a doua clădire care a fost folosită ca locuință a profesorului. Școala a fost acreditată în 1829 ca
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
romano-catolică construită în anul 1902 în satul Arbore din comuna omonimă (județul Suceava). Ea se află de-a lungul drumului care face legătura între orașele Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Arbore (în ) în anul 1787, ei fiind originari din Renania, Bavaria și Baden-Württemberg. Comunitatea germană a continuat să crească
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
biserică romano-catolică construită în perioada 1937-1940 de către credincioșii romano-catolici polonezi din satul Solonețu Nou (comuna Cacica, județul Suceava, România). Ea se află în vârful unui deal din centrul satului. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine poloneză, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului. La sfârșitul lunii octombrie 1834, primii coloniști polonezi au sosit și s-au stabilit pe un teritoriu aflat în apropiere de satele Cacica și Pârteștii de Sus. Cele 30
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
În perioada regimului comunist, etnicii polonezi au reușit să-și mențină identitatea poloneză, limba și tradițiile. În anul 1998, președintele Poloniei, Aleksander Kwaśniewski, a vizitat România, ajungând și la Solonețu Nou. Acesta este singurul sat compact de polonezi din România, aici locuind 1.000 din cei circa 3.000 de polonezi aflați în Bucovina. Impresionat de drumul noroios pe care a mers cu mașina, șeful statului polonez a promis locuitorilor satului că autoritățile poloneze se vor implica și le vor construi
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
parohie, primul paroh fiind pr. Henryk Wochowski (1924-1928), ajutat de pr. Józef Muszynski din Galiția. După numirea pr. Wochowski în 1928 ca superior al Sanctuarului marian de la Cacica, a fost numit ca paroh pr. Emanuel Dziewior, care fusese preot misionar aici în urmă cu 20 ani. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Solonețul-Nou locuiau 915 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 74,14% din populația localității. Marea majoritate a lor era de etnie
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
astfel încât să conțină toate ingredientele sale. Există și excepții; de exemplu, anumite ingrediente în cantități infime care sunt „ingrediente ale ingredientelor” nu e obligatoriu să fie enumerate. Nu există sondaje specifice despre vegetarianism în Brazilia, dar există indicii că și aici crește popularitatea vegetarianismului. Se spune că în Brazilia cel puțin 5% din populație este vegetariană. Surse: documentatie Societatea Vegetarienilor din Romania, www.svr.ro
Vegetarianismul pe mapamond () [Corola-website/Science/323373_a_324702]
-
utilizatorul ca valoare de schimb, mijloc de plată, și deci ca monedă, se sprijină pe un principiu de garanție apărată de o instituție centralizatoare. La începutul emiterii lor, monedele romane erau bătute în Templul Iunonei Moneta, aflat pe Capitoliu. De aici a ajuns, până la noi, prin intermediul limbilor franceză, "monnaie", și italiană, "moneta", cuvântul "monedă", cu varianta considerată azi incorectă, "monetă". Însă termeni derivați ai acestei forme, "monetă", precum sunt substantivele "monetar", cu cele două sensuri, „persoană” și „inventar al banilor”, "monetărie
Monedă fiduciară () [Corola-website/Science/323378_a_324707]
-
bun al cărui preț este de 100 de lei, deși valoarea în sine a foliei tipărite de polimer este foarte îndepărtată de valoarea nominală gravată pe cele două fețe ale bancnotei. Astăzi, cea mai mare parte a monedelor naționale, incluzând aici Euro (creat pornind de la monedele fiduciare naționale) și Dolarul american (care nu mai este convertibil în aur de la încheierea "Acordurilor de la Bretton Woods", din 1971) sunt "monede fiduciare". Pentru ca încrederea în acest instrument de plată să fie efectivă, și ca
Monedă fiduciară () [Corola-website/Science/323378_a_324707]
-
trei copii: Ioan, Sofia (căsătorită cu Teodor Man, econom în Bădăcin) și Ștefan. La vârsta de 6 ani, în 1839, începe la Șimleu Silvaniei cursurile gimnaziului minorit franciscan, unde va absolvi clasele elementare și 4 clase gimnaziale inferioare. A petrecut aici 8 ani sub disciplina severă a acestor călugări. Aici l-a întâlnit pe vicarul Alexandru Șterca Șuluțiu și pe profesorul de limba română Andrei Liviu Pop, care mai târziu îi vor influența viață. In toamna anului 1849, a plecat la
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
în Bădăcin) și Ștefan. La vârsta de 6 ani, în 1839, începe la Șimleu Silvaniei cursurile gimnaziului minorit franciscan, unde va absolvi clasele elementare și 4 clase gimnaziale inferioare. A petrecut aici 8 ani sub disciplina severă a acestor călugări. Aici l-a întâlnit pe vicarul Alexandru Șterca Șuluțiu și pe profesorul de limba română Andrei Liviu Pop, care mai târziu îi vor influența viață. In toamna anului 1849, a plecat la școlile românești din Blaj, unde se înscrie în clasa
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
Mitropolie elevii săraci) și cu “zeama” săracă, gratuită de la bucătăria Seminarului teologic, unde zilnic era un cazan de ciorbă pentru elevii săraci. În 1850 vine acasă în vacanța de Paști, dar din cauza lipsurilor era să întrerupă școala. A și rămas aici, până când a intervenit fostul lui professor Andrei Liviu Pop spunându-i mamei sale Ileana că ar fi păcat să rămână băiatul acasă, țăran, văzând excelentele lui note. Din rapoartele anuale ale liceului se observa, că în clasele VI-VIII (lipseau
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
îngrijat, pentru că pe anul viitor te voi ajuta ca să continui studiile precum ti-am fost promis și mai înainte.” În vara anului 1854, înainte de a pleca la Iași, Simion Bărnuțiu a petrecut la Bădăcin nouă zile la sora sa Ileana. Aici a avut lungi convorbiri cu nepotul Ionaș, sub părul de pe Dealul Țarinei (care azi îi poarta numele). Simion Bărnuțiu nu este de acord cu cariera preoțească alesă și-l sfătuiește să aleagă științele exacte, politehnica: “Scrie-mi la ce ai
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
adunările generale ale R.F.R.S. se desfășurau în aceeași localitate și în aceeași zi cu cea a despărțământului Șimleu al Astrei. Din anul 1885 s-a luat hotărârea ca adunările generale ale reuniunii să nu se mai țină în orașe, deoarece aici existau români puțini, ci să se meargă în sate, în mijlocul femeilor de la țară, unde se simțea o nevoie acută de răspândire a actului de cultură românesc. Astfel, s-au bucurat de un mare succes adunările generale ale R.F.R.S. de la Băsești
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
de 3 mai 1923, la Șimleu Silvaniei. Era un săptămânal în 4 pagini; ziarul era tipărit la tipografia „Victoria” din Șimleu. După ce face o serie de săpături arheologice la locul numit "Via lui Damian", arată originea străveche a obiectelor descoperite aici, legindu-le de cea dinții epoca a vieții umane. Totul e dovedit de el și urmărit în detaliu. Ca profesor la Șimleu Silvaniei, face o largă propagandă în "Anuarul liceului Simion Bărnuțiu", cu două studii : Privire generală asupra morjologiei Sălajului, și
Emil Lobonțiu () [Corola-website/Science/324035_a_325364]
-
obiecte din cele mai îndepărtate timpuri. În scurtă vreme, Șimleul a intrat în atenția zilei, a cercetărilor de pretutindeni, interesate de istoria noastră veche. În Șimleu, a fost poreclit "Dacul", deoarece dovedise că Măgura fusese locuită de strămoșii daci, avînd aici o viață organizată, înainte de cucerirea română. Lui Emil Lobonțiu îi aparține și ideea de a se publică cele mai vechi mărturii orale despre sate. În publicația de mai sus, apar, aproape număr de număr, pagini monografice despre satul Zalnoc, scrise
Emil Lobonțiu () [Corola-website/Science/324035_a_325364]
-
următorii frati: Scipio (+8ani); Elena, măritată cu Ioan Pop, vicar foraneu la Năsăud; Iuliu; Sabina (+22ani); Ioan (+7luni); Cornelia, călugărită sub numele de sora Cecilia; Iulia (+9 luni) și Emilia (+8luni). Cursurile școlii primare le-a început la Șimleu Silvaniei. Aici a absolvit 3 clase, iar a patra la Zalău, deoarece tatăl său Ioan Maniu a fost transferat, în anul 1876, la Tribunalul din Zalău, pe aceeași funcție, de judecător, pe care o îndeplinise și la Șimleu, începând cu anul 1863
Cassiu Maniu () [Corola-website/Science/324042_a_325371]
-
Groapă) a fost construită în anii 1788-1789 în cartierul Iosefin, fiind una din primele biserici ortodoxe din Sibiu. Lăcașul de cult a fost ctitorit de Stana, văduva lui Hagi Petru Luca. Ea a fost amplasată în valea râului Trinkbach, de aici provenind denumirea de Biserica din Groapă. Fiind parțial distrus de cutremurul din 26 octombrie 1802, lăcașul de cult a fost refăcut din temelie în anii 1802-1803 de bogatul negustor Hagi Constantin Popp, care era căsătorit cu fiica Stanei Hagi Luca
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]