175,406 matches
-
sudul satului, în vale, se află o plantație de măslini de bună calitate care se întinde până la Er-Rueis. Între 1917-1948 Tamra a făcut parte împreună cu toată Palestina de vest din Palestina sub mandat britanic.( Intre 1917-1922 de fapt sub control militar britanic, iar din anul 1922 sub regimul mandatului) . Ea a fost inclusă în subdistrictul Akko (Acra). La recensământul din anul 1922 avea o populație de 1.111 locuitori, cu toții musulmani, aceasta crescând în 1931 la 1258, într-un total de
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
evacuată din ordinul forțelor arabe neregulate. După Benny Morris, acestea se temeau că satul se va preda evreilor. La 7 iunie satul suferise o primă incursiune a unei grupe de soldați din brigada Golani. În primii ani de administrație israeliană, militară până în anul 1966, localitatea, care rămăsese în urma exodului din 1948 cu numai circa 300 locuitori, și-a sporit numărul locuitorilor printre altele, datorită unui influx de circa 1500 refugiați din sate arabe din vecinătate distruse în timpul ostilităților, ca Al-Birwa,Al-Damun
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
o fortificație bastionară pentru apărarea Florenței, ulterior acest sistem a fost perfecționat în secolul al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii 1530-1540, fiind folosit pe larg timp de trei secole. Inginerii militari italieni au fost foarte solicitați în toată Europa pentru a construi astfel de fortificații. Arhitecții militari de la sfârșitul secolului al XVII-lea Menno van Coehoorn, și în special Vauban, în slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii 1530-1540, fiind folosit pe larg timp de trei secole. Inginerii militari italieni au fost foarte solicitați în toată Europa pentru a construi astfel de fortificații. Arhitecții militari de la sfârșitul secolului al XVII-lea Menno van Coehoorn, și în special Vauban, în slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor fortificații la extrem. Fortificațiile bastionare au influențat forma orașelor din Renaștere, apărând conceptul de "oraș ideal
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
secolului al XVII-lea Menno van Coehoorn, și în special Vauban, în slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor fortificații la extrem. Fortificațiile bastionare au influențat forma orașelor din Renaștere, apărând conceptul de "oraș ideal". În strategiile militare ale secolului al XV-lea, la apariția tunurilor de asalt răspunsul inginerilor militari a fost mascarea zidurilor prin taluzuri de pământ situate în fața șanțurilor, ca să nu poată fi lovite de focul direct, și acoperirea lor cu pământ, ca să nu poată
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor fortificații la extrem. Fortificațiile bastionare au influențat forma orașelor din Renaștere, apărând conceptul de "oraș ideal". În strategiile militare ale secolului al XV-lea, la apariția tunurilor de asalt răspunsul inginerilor militari a fost mascarea zidurilor prin taluzuri de pământ situate în fața șanțurilor, ca să nu poată fi lovite de focul direct, și acoperirea lor cu pământ, ca să nu poată fi distruse de al mortierelor. Șanțurile erau necesare, deoarece prin scăderea înălțimii zidurilor
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
istoria companiei, datorată, în mare măsură, colaborării sale cu forțele de ocupație germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Brill a tipărit pentru germani dicționare de limbi străine, astfel încât să poată administra mai bine teritoriile ocupate, dar și manuale militare, cum ar fi „un manual care i-a antrenat pe ofițerii germani să distingă însemnele armatei ruse”. În 1934, compania a avut o cifra de afaceri de 132.000 de guldeni; prin 1943, aceasta a crescut la 579.000 de
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
Republică Macedonia de azi (liceu cu predare în limba română), se refugiază cu mama și bunica în România. Licențiat în 1916 al Școlii Superioare de Arhitectură din București, pleacă pe front pentru doi ani, unde este detașat la serviciul construcțiilor militare, divizia geniu. Realizează, în perioada interbelică, o mulțime de proiecte (180 de proiecte dintre care 130 au fost realizate) - locuințe individuale, blocuri de raport, arhitectura religioasă, stadion, arhitectura funerară, spital, muzeu, han etc. Gheorghe Simotta a fost elev al cunoscutului
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Operațiunea Dani. Ronny Reich a crescut la Holon. Ca orfan de război si fiu unic a fost primit la studii la Universitatea Ebraică din Ierusalim, de îndată după studiile liceale efectuate la Holon. A studiat geografia și arheologia. În timpul serviciului militar a servit drept instructor și ghid pentru cunoașterea geografiei și istoriei Israelului, functie care de mare căutare după Războiul de Șase Zile. Întors din armată la universitate Reich a vrut sa continue studiile de geografie fizică (cu profesorul Asher Schick
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Friedrich A. Kittler () a fost un istoric literar și teoretician media german. Lucrările sale se referă la mass-media, tehnologie și studii militare. Friedrich Adolf Kittler s-a născut în 1943 în localitatea Rochlitz din Saxonia. Familia sa a fugit cu el în Germania de Vest în 1958, unde a studiat din 1958 până în 1963 științele naturale și limbile moderne la "Gimnaziul" din
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
precum și prin intrarea în organica sa a Regimentului 1 Grăniceri. Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 23 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Matei Castriș. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în perioada 25 august/7 septembrie 1916 - 8/21 decembrie 1916. La 8/21 decembrie 1916, Divizia 23 Infanterie se desființează. Grupul de acoperire "Olt-Lotru" s-a constituit în perioada premergătoare intrării în război, cu misiunea de
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
istorice tind să susțină această dată, dar anul este discutabil într-un interval de aproximativ cinci ani. Lucius Tarquinius Superbus, ultimul rege al Romei, fiind ocupat cu asediul cetății Ardea, a trimis pe fiul său, Sextus Tarquinius, într-o misiune militară în Collatia. Sextus a fost primit cu mare ospitalitate în casa guvernatorului, casa lui Lucius Tarquinius Collatinus, fiul nepotului regelui, Arruns Tarquinius, fostul guvernator al Collatiei și primul dintre Tarquinii Collatini. Soția lui Collatinus , Lucreția, fiica lui Spurius Lucretius, prefect
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
la cea de limba latină (condusă de prof. Niculae I. Herescu) ale Universității din București și își susține în 1939 teza de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
a până la 3 milioane de polonezi și evrei pentru a face loc pentru coloniștii germani în așa-numitul plan al . Decizia de a promite restaurarea Poloniei a fost luată de către Germania în scopul de a încerca să-și legitimeze ocupația militară în fața populației poloneze, urmând după propaganda germană trimisă locuitorilor polonezi în 1915, în care soldații germani erau prezentați ca eliberatori ai Poloniei de sub jugul Rusiei. În 1917 s-a propus și un proiect de constituție. Guvernul german a folosit amenințări
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Germaniei în Europa de Est, această propunere includea anexarea unor teritorii considerabile de către Prusia și Austro-Ungaria. Gerhard von Mutius, văr cu cancelarul Bethmann-Hollweg și reprezentant al ministrului de externe la cartierul general al lui Beseler, contesta utilitatea anexărilor, insistând că „dacă interesele militare o permit, secesiunile și împărțirile teritoriale ar trebui evitate”, întrucât o astfel de politică ar asigura o „înclinație anti-rusească [față de] noua Polonie”. Austro-Ungaria avea trei idei diferite în ceea ce privește Polonia. Una, „soluția austro-polonă”, implica crearea unui regat polonez sub împăratul Austriei
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Łódź, care au protestat față de și, într-o scrisoare adresată guvernului german, au cerut anexarea vestului Poloniei de către Germania și colonizarea acestor zone cu etnici germani. După ce ofensiva germană a eșuat în bătălia de la Verdun și Austria a suferit eșecuri militare împotriva Italiei, generalii Hindenburg și Ludendorff, acum și o forță din ce în ce mai dominantă în politica din Germania și Austria, și-au schimbat pozițiile față de Polonia: după ce anterior considerau Polonia un simplu bun negociabil în caz de o pace separată cu Rusia
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
fost înființat un (în ) ca guvern provizoriu, alcătuit din cincisprezece membri aleși de către germani și zece de către autoritățile austriece. Waclaw Niemojowski a fost numit "", cu Józef Mikułowski-Pomorski ca adjunct al său. și Józef Piłsudski au fost puși în fruntea Comisiei Militare. Întâia proclamație a Consiliului îmbrățișa ideea guvernării monarhice, expansiunea Poloniei spre est și sprijinea o armată de voluntari. Un "Consiliu Național" slujea drept parlament provizoriu. Consilierii au insistat pe o autonomie poloneză reală și, la 21 aprilie, au primit autoritate
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
crearea unui „stat polonez independent ... garantat prin legământ internațional” cu „acces liber și sigur la mare”. Pe 3 octombrie, noul cancelar german, prințul Max de Baden, a anunțat acceptarea de către Germania a planului lui Wilson și desființarea imediată a administrației militare în țările ocupate de Germania. Trei zile mai târziu, Consiliul de Regență de la Varșovia a adoptat și el propunerile lui Wilson ca bază pentru crearea unui stat polonez. La 1 octombrie, generalul von Beseler a discutat cu Hindenburg la Berlin
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Trei zile mai târziu, Consiliul de Regență de la Varșovia a adoptat și el propunerile lui Wilson ca bază pentru crearea unui stat polonez. La 1 octombrie, generalul von Beseler a discutat cu Hindenburg la Berlin și, informat fiind de situația militară sumbră, s-au întors la Varșovia bolnav și descurajat. La 6 octombrie, el a predat administrația funcționarilor polonezi și, pe 23 octombrie, a transferat comanda asupra forțelor poloneze (care atunci cuprindeau și regimentele poloneze din Armata Austro-Ungară) Consiliului de Regență
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
la 6 noiembrie, a proclamat „Republica Populară Polonă” ("Tymczasowy Rząd Ludowy Republiki Polskiej" - traducere literală: „Sfatul Popular Provizoriu al Republicii Polone”), cu Daszyński (politician socialist și fost membru al parlamentului austriac), ca prim-ministru și colonelul Edward Rydz-Śmigły drept comandant militar. Moderații din Varșovia, care acum sperau la revenirea de generalului Piłsudski, care era încă arestat la Magdeburg, a repudiat declarația de la Lublin privind desființarea Regenței și planurile acesteia de reforme sociale radicale. Deja în octombrie Consiliul de Regență solicitase eliberarea
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
ordinii” împotriva amenințării bolșevice, dar politica Germaniei de a înființa mai multe state clientelare mici la est de Polonia, susținută mai ales de comandamentul suprem condus de Ludendorff a stârnit rezistență crescută față de prezența germană în teritoriile poloneze. Cu sprijinul militar german, Consiliul Lituaniei a proclamat independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
"'" a reprezentat documentul de planificare politico-militară pentru desfășurarea acțiunilor militare ale Armatei României, în campania anului 1917. Planul stabilea obiectivul general al aacțiunilor militare, modul de acțiune și de alocare a forțelor militare pentru îndeplinirea acestuia. Planul a fost întocmit de Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan, în
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
"'" a reprezentat documentul de planificare politico-militară pentru desfășurarea acțiunilor militare ale Armatei României, în campania anului 1917. Planul stabilea obiectivul general al aacțiunilor militare, modul de acțiune și de alocare a forțelor militare pentru îndeplinirea acestuia. Planul a fost întocmit de Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan, în iarna 1916/1917, coordonat cu comandamentul forțelor ruse din România și aprobat de regele
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
"'" a reprezentat documentul de planificare politico-militară pentru desfășurarea acțiunilor militare ale Armatei României, în campania anului 1917. Planul stabilea obiectivul general al aacțiunilor militare, modul de acțiune și de alocare a forțelor militare pentru îndeplinirea acestuia. Planul a fost întocmit de Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan, în iarna 1916/1917, coordonat cu comandamentul forțelor ruse din România și aprobat de regele Ferdinand, în calitate de comandant al Frontului român. Deși planul urmărea
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
aliaților, existența a trei armate ruse pe teritoriul național, având propriile obiective etc. În perioada 2/15-3/16 noiembrie 1916 se desfășoară la sediul Cartierului General francez de al Chantilly o conferință interaliată de planificare, la care au participat comandanții militari șefi sau reprezentanți ai acestora din toate țările Antantei. România a fost reprezentată de colonelul Ioan Rășcanu, fostul șef al Secției operații din Marele Cartier General. Conferința a stabilit proiectul planului general de operații al Antantei pentru anul 1917. Referitor
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]