18,017 matches
-
egocentric. Spre deosebire de Doyle, Christie a rezistat tentației de a-l ucide pe acesta atât timp cât personajul era încă popular. În timpul celui de al doilea război mondial Christie scrie romanul Cortina, ultimul caz al lui Poirot, care este publicat la sfârșitul carierei autoarei, în care descrie sfârșitul personajului. Datorită popularității personajului, acesta este singurul personaj fictiv ce a avut un obituar în celebrul ziar The New York Times, în urma publicării acestui roman. Spre deosebire de Poirot, Christie era mulțumită de personajul Miss Marple. Cu toate acestea, operele care
Agatha Christie () [Corola-website/Science/314034_a_315363]
-
decât cele cu Miss Marple. Acest lucru se datorează faptului că personajul Marple este introdus relativ târziu și până în anii 1940 este prezentat doar într-un roman. Christie nu a scris nici o operă în care cele două personaje se întâlnesc, autoarea declarând că acestea nu s-ar fi putut înțelege reciproc în nici un caz. În urma succesului ultimului roman despre Poirot, Christie și-a dat acordul pentru publicarea romanului Sleeping Murder, ultima enigmă a lui Miss Marple. Miss Marple insa nu este
Agatha Christie () [Corola-website/Science/314034_a_315363]
-
și supușenia românilor în istorie, le-aș răspunde, citând un fragment din romanul-reportaj «Athenee Palace», publicat de ziarista americană de origine evreiască, Rosa G. Waldeck, în 1942: «Această cicatrice (lăsată de cutremurul din 1940 pe fațada hotelului Athenee Palace, unde autoarea a locuit între 1940-1941, n. red.), părea să se potrivească acum cu impresia cea mai puternică pe care o păstram despre România după șase luni: indestructibila calitate a acestui popor îngăduitor, realist, așezat de soartă la granița dintre Occident și
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
în București, pe Șoseaua de Nord. În opinia criticului Luminița Batali, Fântâna Miorița exprimă sintetic “modernismul, prin arhitectura ei, limpede și clară, geometrică în esență (...) și prin concepția mozaicului ce reprezintă, pe ambele ei laturi, una din legendele noastre fundamentale.” Autoarea se confesează: “Am citit de zeci de ori balada, fără să găsesc pretextul central al lucrării, până ce mi-a atras atenția (versul) «Că l-apus de soare...». Și așa am ajuns să mă decid asupra imaginii fântânii. Nimeni n-a
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
manuale de limba ebraică. Mama scriitorului, originară din Odessa, venise cu familia ei în Palestina în 1909, crescuse în așezarea Neve Tzedek, azi cartier al Tel Avivului, și a lucrat ca profesoară și inspectoare școlară. Ea a fost de asemenea, autoare de cărți pentru copii. Yoram Kaniuk a copilărit în Tel Aviv și a învățat la „Liceul Nou” (Tihon Hadash) din orașul natal. Ca adolescent ,el a activat în mișcarea de tineret socialist sionist Hashomer Hatzair. La 17 ani Kaniuk s-
Yoram Kaniuk () [Corola-website/Science/313289_a_314618]
-
o modernitate cu totul neașteptată, exprimând o viziune puternic personalizată care avea doar o vagă legătură cu lucrarea de pe perete. Desenul acela, pe care maestrul îl păstrează cu sfințenie în atelierul său, părea cu atât mai puțin verosimil, cu cât autoarea lui nu era artist plastic, nu avea studii în domeniu și nu-și mai manifestase niciodată talentul într-o manieră atât de decisă. Nu știu ce explicație a găsit până la urmă artistul chestiunii cu pricina. Pentru mine însă, sensul acestei întâmplări, pe
Traian Brădean () [Corola-website/Science/313381_a_314710]
-
(în ebraică: נורית הירש n.1942 Tel Aviv -) este o compozitoare israeliană de muzică ușoară, creatoare apreciată de melodii în genul "cântecului ebraic" ("zemer ivri"), autoarea a peste o mie de cântece compuse pe texte de poeți și textieri din Israel. S-a născut în 1942 la Tel Aviv, pe atunci în Palestina sub mandat britanic (din 1948 în Statul Israel). După studii liceale la liceul
Nurit Hirsh () [Corola-website/Science/313447_a_314776]
-
copiilor în Israel. De asemenea a compus muzica pentru mai multe filme israeliene - inclusiv, în 1971, „Balada polițistului”, cântecul - temă al filmului " Polițistul Azulay" după scenariul lui Ephraim Kishon și care a fost interpretat de Oshik Levi. Tot ea este autoarea melodiilor din filmul muzical israelian "Salah Shabati', și el după scenariul lui Kishon. Dintre ele, șlagărul „Ah, ya rab" ( Ah, Doamne) a devenit bine cunoscut în interpretarea actorului Zeev Revah. A fost căsătorită vreme de treizeci de ani cu omul
Nurit Hirsh () [Corola-website/Science/313447_a_314776]
-
culturală confundă ficțiunea cărtăresciană cu realitatea. În plus, Zaraza nu este cântăreața nici măcar în povestirea lui Cărtărescu. Emisiunea "Bucureștiul anilor '40 și tulburătoarea poveste de dragoste dintre Cristian Vasile și Zaraza" difuzată de Radio România Cultural pe 21 iulie 2008 - autoare fiind Reluș Mureșan și având că invitată la emisiune pe asist. univ. drd. Andreea Răsuceanu - discuta problema legendei create de Mircea Cărtărescu și clarifica lucrurile din punct de vedere istoric, stabilind ce este real și ce este ficțiune în povestirea
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
al treilea sezon. Ultimul episod a fost difuzat pe 14 mai, 2002. În Regatul Unit, serialul a fost difuzat sub denumirea de "Liceul Roswell" ("Roswell High)". Episodul pilot al serialului este bazat pe seria de cărți întitulate "Roswell High" a autoarei Melinda Metz, care a devenit ulterior scenarist al serialului televizat. Serialul este povestea a trei extratereștri (care sunt de fapt, așa cum se va dovedi pe parcurs, hibrizi, cu gene extraterestre și gene umane), Max, Isabel și Michael, ce locuiesc în
Roswell (serial TV) () [Corola-website/Science/313898_a_315227]
-
în discuție probleme legate de comunitatea LGBT, incluzând și procesul de a recunoaște și a spune cu voce tare acest lucru. DeGeneres a fost gazda premiilor Grammy (eng. Grammy Awards), Emmy ( eng.Primetime Emmys) și Oscar (eng.Academy Awards). Este autoare a trei cărți, are propria companie de înregistrări, . De asemenea, a câștigat 13 premii Emmy, 14 People<nowiki>"</nowiki>s Choice Awards, precum și alte premii pentru actele de caritate pe care le-a făcut.
Ellen DeGeneres () [Corola-website/Science/313966_a_315295]
-
plastica mică. În structura de postament dezvolta tradițiile artei românești ("Hora", "Fata cu cobiliță", "Roadă", "Muzicanții"; toate realizate în 1968). A lucrat la numeroase portrete: "Portretul constructoarei Romanciuc" (1964, gips), "Ana Ungureanu" (1968, șamotă) etc. S-a impus și ca autoare de compoziții monumental-decorative: "Pământ" (1975), "Tutunăreasă" (1981) ș.a. În 1962 este primită în rândurile Uniunii artiștilor plastici din U.R.S.S. Anul 1998 îi aduce premiul pentru merite deosebite întru prosperarea artelor plastice din Republica Moldova „U.A.P.”. În 2000 realizează ciclul
Alexandra Picunov () [Corola-website/Science/314819_a_316148]
-
Amurg este o serie de cărți fantastice (despre vampiri) pentru tineri, scrisă de autoarea Stephenie Meyer, serie ce urmărește aventurile adolescentei Isabella „Bella” Swan, a cărei viață se schimbă total din momentul în care se mută în ploiosul și aparent banalul orășel Forks, ca să locuiască cu tatăl ei. Seria, ce este alcătuită din romanele
Seria Amurg () [Corola-website/Science/314955_a_316284]
-
iubire dintre Bella și vampirul Edward Cullen și este narată în principal din punctul de vedere al Bellei. Epilogul romanului "Eclipsa" și un volum din cartea "Răsărit" sunt narate din perspectiva lui Jacob Black, cel mai bun prieten al eroinei. Autoarea a intenționat să lanseze și "Midnight Sun", care ar fi fost o repovestire a întâmplărilor din "Amurg" din perspectiva lui Edward Cullen, însă ideea a fost, cel puțin pentru moment, abandonată din cauza apariției ilegale pe net a douăsprezece capitole din
Seria Amurg () [Corola-website/Science/314955_a_316284]
-
Cartea “”, scrisă de Andreea Esca, a apărut la Editura Fundației Pro în 2002 și conține 40 de capitole-povestiri, fiecare cu un titlu reprezentativ. Povestirile dezvăluie experiențele profesionale importante din viața jurnalistului Andreea Esca. In prima parte, autoarea își prezintă primul contact cu media. Studentă, în anul 2 la Jurnalism, dă concurs la o televiziune particulară nouă, care avea nevoie de reporteri, editori și prezentatori. Se chema SOTI. “Reportajul cu numărul 1”, este titlul celei de-a doua
Bună seara România, bună seara București! () [Corola-website/Science/314961_a_316290]
-
oameni importanți cărora a avut șansa de a le lua interviuri. Printre personalitățile din țara se enumera Ion Iliescu, Traian Băsescu, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, Ion Tiriac, Ilie Nastase, Nadia Comaneci, Gheorghe Hagi, iar printre persoanele importante de afara, autoare prezintă întâlnirile cu Boris Becker, Christopher Lambert, Patricia Kaas, Elthon John și alții. “1 Decembrie 2005” este capitolul care prezintă momentul care a marcat decisiv mass media româneasca - lansarea postului privat de televiziune Pro Tv. “Experiența CNN” - primul contact cu
Bună seara România, bună seara București! () [Corola-website/Science/314961_a_316290]
-
prezintă momentul care a marcat decisiv mass media româneasca - lansarea postului privat de televiziune Pro Tv. “Experiența CNN” - primul contact cu televiziunea adevărată e prezentat în capitolul 14, iar în următoarele 2 capitole: “Televiziunea ca echipă” și “Corespondenții din jurnal”, autoarea prezintă cum se realizează cele 40 de minute de jurnal din fiecare seară, eforturile depuse de fiecare dintre cei care lucrează la realizarea știrilor. “Ultima mineriadă”, “Alegerile - moment de criză”, “Washington, mai iunie ‘98”, “Madrid 1997”, “11 Septembrie 2001” sunt
Bună seara România, bună seara București! () [Corola-website/Science/314961_a_316290]
-
în capitolele “Ca la noi la nimeni” și “Evenimente Pro”. In capitolele dedicate familiei, Esca își prezintă pe rând membrii importanți ai familiei și anumite evenimente semnificative din viața personală. Capitolul 29 “ Bărbați și femei în televiziune”, vorbește despre părerea autoarei cu privire la acest subiect. “Ar fi locul să spun că eu nu cred în egalitatea femeii cu bărbatul.”, dar tot ea afirmă “Nu cred ca există discriminări sexuale în televiziune, deoarece e destul de ușor să îți dai seama care unde se
Bună seara România, bună seara București! () [Corola-website/Science/314961_a_316290]
-
pe parcursul anilor și urmările statutului de “vedetă”, sunt redate în capitolele “Te consideri vedetă?”, “Banii”, “Eu și imaginea mea”. Andreea afirma că “cel mai greu lucru nu este să ajungi în vârf, ci să te menții acolo”. In capitolul 38, autoarea își prezintă evenimentul ce include propria expoziție de pictură, iar în penultimul capitol al cărții, ea vorbește despre imaginea României în lume. Ultimul capitol “Inainte de final” prezintă concluziile Andreei despre viață, familie, televiziune și succes. Cartea face parte din
Bună seara România, bună seara București! () [Corola-website/Science/314961_a_316290]
-
Harry Potter și Talismanele Morții. Partea I este un film bazat pe ultimul volum din cunoscuta serie Harry Potter scrisă de autoarea J.K. Rowling. Filmul este împărțit în două părți, deoarece s-a considerat că un singur film de aproximativ două ore nu poate să acopere toată acțiunea din carte. Prima parte a fost lansată pe 16 noiembrie 2010, iar cea de-
Harry Potter și Talismanele Morții. Partea 1 () [Corola-website/Science/314499_a_315828]
-
îndrumați de I. Voledi și Alexandru Cerbu, să caute „Coroana regelui Burebista” (TFE 41-43, CPSF 49-51). Măcar Sherlock Holmes (TFE 44, CPSF 52) folosea metode științifice în investigațiile sale criminalistice. După „Balaurul mărilor” de Ioana Petrescu (TFE 45, CPSF 53), autoare și a unui „Cântec de lebădă” (TFE 58, CPSF 66), răbdarea le-a fost răsplătită înzecit: Elena și Adrian Niga - „Aurul sintetic” (TFE 46, CPSF 54); Maya Niculescu - „Prizonieri printre giganți” (TFE 48-49, CPSF 56-57); Octavian Sava și Alexandru Andy
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
Betty Friedan a dedicat-o "problemei" pe care a denumit-o "fără nume", a apărut în 1963 sub titlul „"The Feminine Mystique"” ("Mistica feminității") s-a bucurat de un mare succes, vânzându-se în trei milioane de exemplare. În ea autoarea descrie activitatea unor femei în societăți industriale, și viața femeilor casnice, ajungând la concluzia că profesia de casnica pe o normă întreagă, duce la o viață sufocanta, după aprecierea ei, ca într-un fel de „lagăr de concentrare confortabil”. Friedan
Betty Friedan () [Corola-website/Science/320504_a_321833]
-
și Ștefan Bănulescu), a oamenilor de la munte (îndeosebi din regiunile Brașovului, Făgărașului, din defileul Rucăr-Bran). Deși uneori corodată de exigențele propagandistice ale ceaușismului, formula reportajului scris de Pop rezistă cu succes la proba timpului, în special grație substanței sufletești a autoarei: romantică, frumoasă, pe cât de suavă, pe atât de energică, ziarista adoră drumețiile, peisajul viforos și amalgamat, știe să extragă ce e de preț în peisajul uman, stilul este cald, alert, proaspăt și franc, nerefuzându-și patetismul de calitate. O parte
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
din plin în paginile revistei „Formula AS". Ca prozator, Pop se remarcă în narațiunile din „Nu te lăsa niciodată”, prin percepția vitalist-panteistă și senzualismul adolescentin, afine cu cele întâlnite în proza din acești ani scrisă de Gabriela Melinescu. Cele două autoare au în comun frenezia trăirii, un aer băiețesc, dezinvolt, naturalețea stilului. Pop accentuează latura nonconformistă a feminității încă „neîncepute" și totuși provocatoare (Vară). Personajul-narator oscilează între copilărie și adolescență, dar erosul stă în centrul universului său: de la erosul încă nedefinit
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
mici întâmplări din viața unei fete de vârstă incertă (între 10 și 15 ani), circumscrise sferei familiale sau burgului, un Brașov încă dominat de modelul lumii rurale, de cultul libertății, de un „fais ce que tu voudras" întru totul caracteristic. Autoarea preia limbajul și perspectiva personajului, ceea ce îl va face pe Ovid S. Crohmălniceanu să trimită la Din veghe în lanul de secară de J.D. Salinger. Narațiunea nu este totuși simplistă, în parte și datorită construcției de tip puzzle: realitate cotidiană
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]