20,085 matches
-
ca de obicei, în tot salonul, și se așezase aproape la fiecare masă, observând atent cum se vede scena din fiecare colț ; „Aia mai la dreapta, aia trage-o un pic în spate“, a dat repede câteva indicații ospătarilor. „Uitați, dragilor, aici fața de masă e întinsă mai mult în stânga, nu e egală. Iar în colțul ăsta e puțin prea răcoare, de la curent, închideți ferestruica aceea mică de sus. Așa, exact !“ Apoi își lua la rost orchestra. „Aurel ! Aurele, ține, pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
repetițiilor, partea cea mai dificilă de altfel, pentru că perfecționismul său exagerat îi scotea uneori din sărite pe cei din jur. „Ce-a fost ăla, un Do trecut cu vederea ? Pauză, Do, clar și lung, ce mama naibii ? De la început, haideți, dragii mei !“ Când se făcea ora cuvenită începutului de spectacol, Cristi aștepta. Obișnuia să stea minute bune, poate și o jumătate de oră uneori într-o cameră din spatele sălii. Stătea în picioare și se concentra pe un punct fix, pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îndrumă tineri visători ca el să devină piloți. Se spune că devii profesor când nu mai ești capabil să creezi, i-a trântit-o Cristi, chiar cu câteva zile înainte de plecarea lui Ionel. — Așa o fi, dar orice ai zice, dragul meu prieten, nu mă vei întoarce din drum. Asta trebuie să fac, asta simt. În muzică am făcut mai multe decât aș fi visat, dar pentru mine s-a terminat, Cristi. Adevărata viață e sus, în aer. Și măcar dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ești un cu totul alt om. Și tu nu vezi cum sunteți împre- ună ? De ce crezi că vuiește lumea de voi ? Eu îți spun : ai găsit-o ! Ea e ! De ce te codești atâta ? — Titi, și eu îți spun : mi-e dragă ca o soră și atât. Lumea mereu vorbește de oricine și îi trece repede. Da, evident că simțim ceva, ceva ce nici nu putem explica, există o chimie minunată între noi, dar rostul ei nu este decât pe scenă și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am de făcut. Și întotdeauna mi-ai respectat fiecare alegere și m-ai suportat așa cum am fost, ai fost mereu îngerul meu păzitor. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, n-are nicio legătură moartea tatei cu căsătoria sau cu Rada... A, dragule, bineînțeles că n-are. Rada e doar persoana potrivită pe care o vei scăpa printre degete, culmea, de frica de a nu o pierde. Mai târziu va fi alta. Și alta. Nu de multe ori, oricum, astfel de femei nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui Andronic, cum îi spuneau cei de-ai casei, aveau să găsească o sume- denie de amici și prieteni, foști colegi de liceu sau vecini, brăileni și ei, care plecaseră de ani buni din țară. — Dar de când s-a mutat, dragii mei, Brăila la Paris ? a zâmbit Cristi, îmbrățișându-i pe fiecare, aproape cu lacrimi în ochi. O bucurie de nedescris a luminat întregul salon, când generația de copii și tineri de după război a micuțului oraș de pe Dunăre s-a regăsit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ei înșiși mai mult decât orice altceva. Își imaginaseră multe despre cum urma să fie prima lor zi în Paris, dar chiar la o așa surpriză nu se așteptaseră nici Cristi, nici Vladimir, să fie întâmpinați de oameni atât de dragi, pe care nu-i mai văzuseră de zeci de ani. Păi, dar voi ce credeați, că nu aflam noi de sosirea voastră ? Ne-a ciripit monsieur Papudof tot. De când vă aștep- tam ! Au trecut ultimele ore ca zilele ! Sub mese
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și atâtea lucruri, ce șansă, dacă stai să te gândești, ce șansă să te fi născut, apoi ce șansă să fi supraviețuit fiecare an, când uite, un fulger de nicăieri te poate reteza fără milă când ți-e lumea mai dragă. Căci viața nu are niciun discer- nământ, domnișorule Cristian, noi stabilim ce e bine și ce e rău și facem pe justițiarii. Însă viața, ea, pură, nu poate decât să fie și nimic mai mult. Nu cere dreptate vieții, în fața
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
O zi în care am fost nemuritori ca niște zei, adulați ca eroii vechii Grecii, cântați ca în poemele romane, aprinzând lumina acolo unde e întuneric și făcând-o și mai strălucitoare acolo unde începea deja să pâlpâie. Îți promit, dragul meu prieten, că pentru acea zi voi lupta până la capăt. Cu toate că îmi va fi insuportabil de greu fără tine. Pentru acea zi, care pare să se încheie, voi trage de mine pentru a termina și ultimele ei minute, sărmanele clipe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a înțeles asta, iată-l cochetând cu jazzul de ceva timp și nu văd să-i meargă rău. Pe Cristi îl bufnește râsul : — O, Doamne ! Și romanțe, și jazz, mâine și-o lăutărească, sunt sigur, dar fără nicio supărare pentru dragul meu prieten, pe care-l știu de o viață, căci și el, ca și mine, a venit cu o tolbă plină de visuri din Brăila, și am urcat pe scena Bucureștilor cam în același timp ; singurul om pe care am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cât reușesc eu. Nu cât am reușit cine știe când, nu, ci acum, cu cifrele dumneavoastră dramatice în scădere, pe care mi le fâlfâiți, cu monstruosul jazz care vine val- vârtej și vai, mai că ne omoară, râde Cristi. Artistul, dragă domnul meu, nu cred să aibă o definiție, dar dacă aș încerca totuși una, de dragul discuției, aș spune că el este cel care își desăvârșește opera și stilul, devenind cel mai bun. Unic și inconfundabil ! Un artist, da, sunt de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de bani și de dragoste, trăiește la fel ca până acum, cât au făcut-o alții-n zece vieți, dar nu o lua de la capăt, pentru că nu știi câtă durere te-așteaptă. Iar eu nu voi putea fi lângă tine, dragul meu prieten, când vei ajunge în focurile Iadului, care te vor vrea până la os, smulgându-ți și carnea de pe tine, pentru a te lăsa apoi să fii nemuritor. Capitolul 13 Roata lumii Spre sfârșitul lui ’38, când tangoul începea să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce-am tras câteva fumuri, nea Vasile, c-a trebuit să reacordez chitara. Atunci, hai, termin-o p-aia liniștit, dar dup-aia urcăm, da ? — Nea Vasile, dar dacă e serioasă treaba cu poliția ? — N-are ce să fie serios, dragilor, stați liniștiți, că n-am făcut nimic. — Păi, nu, dar poate or vrea să vă întrebe de altcineva. — Și ? N-au răbdare până mâine ? Ce să le zic oamenilor ? Stați, domnilor, puțin, nu vă beți vinurile, mai răbdați că nu știu ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dar nu-l mai umileau, așa, în public, uită-te și tu ce șocați sunt oamenii. L-au luat ca pe ultimul criminal, vorba lui, nu puteau să aștepte până mâine ? Fugea din țară ? Asta-i cusută cu ață albă, dragilor, tare mi-e că i-au cășunat pe el din alte motive. Cristi era bruscat și înghiontit zdravăn de polițiști, primind câteva coate în ficat și în stomac. Și nu doar că nu putea riposta sau să se apere, având
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
liniștit, provincial, bătrânicios și sărăcăcios. Sau poate că așa fusese dintotdeauna, s-a gândit el, numai imaginația copilăriei și drama războiului îl coloraseră în toate chipurile și-l făcuseră atât de dinamic și efervescent. Poate că Brăila lui atât de dragă rămăsese la fel, iar Cristi era cel care se schimbase atât de mult. Sau poate că sufletul său rămăsese blocat în capitală, acolo unde a trăit cele mai mari bucurii și succese. Aici oricum nu își mai găsea niciun rost
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care nu știm dacă o s-o mai auzim vreodată. Spune-ne povești despre iubire și povești despre speranță, spune-ne că va fi bine și vom ajunge acasă, că nu vom muri degeaba, cu oasele atât de departe de locurile dragi, unde cineva ne așteaptă și ne iubește. Iar Cristi plângea și cânta și îi adormea pe soldați, la fel cum își adormea prietenii, când era copil, pierdut pe străzile pline de moarte din Huși. — Trebuia să-i vezi, Sachi, ah
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de camion unde ? În miezul Bucureștiului ? ! — Trebuie să înveți să nu mai pui întrebări și să taci, Cristi ! Atâta timp cât nu vrei și tu să sfârșești ca ei. Asta faceți toți, vă ascundeți ? Îi lăsați să-i ia pe cei mai dragi oameni, să facă ce vor cu noi ? Tu nu pricepi ? ! Am pierdut, Cristiane, e rândul lor. Și tot ce e împotriva lor va fi dat la o parte. — Ce fel de viață e asta ? Ați înnebunit ? — Oricum ar fi, măcar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bune, dar oricum destul de însemnat pentru buzunarele sale aproape goale. Și de- acolo a plecat să viziteze pentru ultima oară marile bulevarde ale Bucureștiului, pustii acum, dărăpănate, marile artere cu localurile lor celebre care îi aduseseră atâtea împliniri, toate locurile dragi ale tinereții sale. De la Victoriei, după ce a contemplat puțin ruinele La Fayette-ului, unde odată fusese și Grand Restaurant, a pășit încet, derulând imagini din altă epocă peste imaginile sum- bre și lipsite de culoare, amestecând amintiri peste amintiri până pe Kiseleff
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la micuțul restaurant de lângă Cișmigiu, unde mai avea contract câteva zile. Orchestra îl aștepta pentru repetiții. Ospătarii pregăteau mesele. Cristi a intrat și i-a salutat, numai un zâmbet. — În seara aceasta nu repetăm. Cum nu, domnule Vasile ? — Seara aceasta, dragii mei... am decis să fie ultima a carierei mele. Toți au rămas uluiți. — Și-n seara aceasta, la ultimul meu concert, vom cânta o singură piesă. Zaraza, desigur. Este ultima mea piesă pe care vreau să o dăruiesc acestui oraș
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
probleme”, să se afle mereu datornici la „Fond” pentru a putea apoi fi șantajați cu acest lucru! - Ce datorie ai la Fond?! - m-a Întrebat Doinaș, privindu-mă În ochi, deși el cunoștea foarte bine situația mea financiară, prietenul meu drag - ultima oară ne văzusem În Franța unde-l dusesem cu mașina pe el și pe Irinel Liciu, soția sa, În câteva locuri interesante În Normandia franceză și veniseră ambii, de câteva ori, la noi la masă, cum și noi, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a sentimentelor, primul lui volum cu adevărat bun și care avea să revoluționeze Într’adevăr - sub ochii neputincioși ai cerberilor cenzurii și ai partidului - Întreaga lirică românească; spun asta pentru acei „distinși neghiobi” printre care se numără și unii „prieteni dragi” care afirmă cu o seninătate ce „mă face să urlu”, cum se spunea În tinerețea mea, că „În România comunistă tot ce a apărut valoros s-a făcut cu voie de la partid și de la poliție!”... Nichita, care se afla Încă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
De l’inconvénient d’être né”. (Cioran nu apăruse Încă, iar sub comunism era interzis, spre deosebire de Unguri sau Polonezi, care Îl publicaseră și sub regim comunist.Ă „- Apoi, văd că ai publicat, În stil foileton, două cărți de Kierkegaard! Bine, dragă Nicolae, dar Kierkegaard și filosofie... a, văd că ai publicat și Le rire-ul lui Bergson!... bine, dar asta se citește În bibliotecă, și nu Într-o revistă! Nu crezi?!” Am tăcut, dar În gând i-am spus cu certitudine: „- Cine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Rilke, „apărându-l” intens și „excesiv” pe Dostoievski; ne convingeam pe noi Înșine și ne „produceam” nouă Înșine, În ambientul fals și mocirlos al literaturii vremii, un alt aer, ambițios, și care se potrivea cu tendințele și obsesiile noastre. Nichita, dragul meu prieten și incomparabilul poet, este mort, dar sunt convins că dacă el ar fi, azi, viu, lângă mine, s-ar afla pe aceleași poziții, În credința că ceea ce am făcut și ceea ce am crezut noi În acei ani, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
afirmat-o noi Înșine?! -, se pare, că ar exista fenomene atât de complexe În acest fenomen sau „proces” numit viață - el Însuși de-o complexitate și inextricabilitate ce depășesc adesea marginile și forțele minții umane! -, „fenomene” care, după un dicton drag lui Goethe, „tocmai prin faptul că-l depășesc, acel fenomen, devin altceva!”. Și acest „altceva”, care ar fi „sensul, scopul” complexului aproape infinit ce este existența - ca și existența umană, pur și simplu! -, Sensul vieții, În speță, scapă, nu se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În acest mod frumos, paradoxal, de a gândi, ne amintim de o frază a lui Herder - unul dintre mentorii lui Goethe și ai marii sale mișcări culturale -, care spunea pur și simplu, Încercând o definiție a omului, a umanului, „practică” dragă clasicilor europeni: „Scopul omului se află În el Însuși - să ajungă la sine!”. Acel „sine” care, se’nțelege, exprimă umanul, esența sa, un sine nu „În sine”, ci „pentru sine”, ca să folosim limbajul hegelian, ein Ding für sich! O „actualizare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]