18,301 matches
-
estetică! Izolați într-un turn de fildeș, artiștii scăpa oricărei forme de responsabilizare socială! Artă nu e un vehicul de progres social. Orice încercare de a o privi astfel o transformă în pură propagandă, lucru care va scădea inevitabil valoarea estetică a operei în cauză. Da, numai că această perspectivă pierde din vedere, așa cum putem vedea, într-o manieră mult mai sugestiva decât aici, in spectacolul Gianinei Cărbunariu, câteva elemente esențiale:</p> Toate discursurile sunt, inevitabil, politice. Chiar a pretinde că
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
sugestiva decât aici, in spectacolul Gianinei Cărbunariu, câteva elemente esențiale:</p> Toate discursurile sunt, inevitabil, politice. Chiar a pretinde că nu faci politică e un mod, până la urmă, tot de a face politică Nu există discurs - indiferent de calitatea lui estetică - care să scape de presupoziții ideologice. A pretinde că te afli într-un punct neutru ideologic e pură naivitate, în cel mai bun caz. Încercarea de a izola artă într-un turn de fildeș ”estetic” este la fel de violență că și
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
discurs - indiferent de calitatea lui estetică - care să scape de presupoziții ideologice. A pretinde că te afli într-un punct neutru ideologic e pură naivitate, în cel mai bun caz. Încercarea de a izola artă într-un turn de fildeș ”estetic” este la fel de violență că și subjugarea ei explicită unui scop precis - stimularea avântului proletar și a conștiinței de clasă. Așadar, ideea că poți scăpa de ”politică” este una dintre cele mai violente forme de a transforma artă într-o afacere
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
sau apartenența de clasă a asistentei, dar atât frica ei permanentă, cât și aspectul ei fizic, par să sugereze că se află într-o poziție vulnerabilă și că criteriul de angajare este foarte posibil să fi fost în bună parte estetic, nu apartenența la vreun grup privilegiat. Cu toate acestea, Gorzo și Lazăr o trimit direct la gunoiul reprezentat de lacheii sistemului. Cu alte cuvinte, profesorul Conradi, beneficiarul cu vârf și îndesat al dominației istorice și prezente a Europei de Vest
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
pună”. Să spunem întâi că în textul meu inițial nu apare nicăieri vreo remarcă referitoare la problemele pe care și le-ar fi pus sau nu regizoarea pentru acest final, ci doar o critică, din punct de vedere politic, nu estetic, a opțiunii pentru rezolvarea individuală a schimbării slujbei cu alta la fel de problematică. Prezumțiozitatea nu este la mine, ci la cei care îmi atribuie intenții pe care nu le-am avut și lucruri pe care nu le-am spus. Însă, așa cum
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
pe cunoștințe, exercițiu, percepție, imaginație și intuiție. Într-un sens mai strict, se adaugă la cele de sus lipsa de funcționalitate (practică), cunoaștere, estetică. Britannica Online definește arta ca "îndemânare și imaginație în creația de obiecte, medii ambiante sau experiențe estetice care pot fi împărtășite" ("the use of skill and imagination in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.") Definiția și evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la începutul secolului 20. Richard Wollheim
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.") Definiția și evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la începutul secolului 20. Richard Wollheim face distincție între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experiență umană generală; și pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
others.") Definiția și evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la începutul secolului 20. Richard Wollheim face distincție între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experiență umană generală; și pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de, și variază cu experiența umană a diferiților indivizi. Un obiect poate fi caracterizat în funcție de
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experiență umană generală; și pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de, și variază cu experiența umană a diferiților indivizi. Un obiect poate fi caracterizat în funcție de intenție, sau lipsa acesteia, a creatorului său, indiferent de scopul sau funcțiunea lui. De exemplu o ceașcă, care
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
Un obiect poate fi caracterizat în funcție de intenție, sau lipsa acesteia, a creatorului său, indiferent de scopul sau funcțiunea lui. De exemplu o ceașcă, care poate folosită ca un simplu recipient, poate fi considerat obiect de artă, dacă e intenționată obiect estetic. De asemenea, o pictură poate fi considerată obiect de meșteșug (deci nu obiect de artă), dacă este un produs de masă. Natura artei a fost descrisă de Richard Wollheim ca "unul din termenii cei mai elusivi (care se eschivează) ale
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
studiilor. Câteva domenii din matematica aplicată au fuzionat cu domenii care prin tradiție erau din afara ei și au devenit astfel discipline noi, cum ar fi statistica, cercetarea operațională, și știința calculatoarelor. Cei care au înclinații spre matematică găsesc adesea aspecte estetice în multe domenii din matematică. Mulți matematicieni vorbesc despre "eleganța matematicii", despre o estetică intrinsecă și o frumusețe ascunsă. Sunt apreciate simplitatea și generalizarea. Se poate vorbi de frumusețea și eleganța unei demonstrații, cum ar fi cazul demonstrației lui Euclid
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
eleganța unei demonstrații, cum ar fi cazul demonstrației lui Euclid asupra infinității numerelor prime, a metodei numerice de calcul rapid ca în cazul transformatei rapide Fourier. G. H. Hardy, în „A Mathematician's Apology” își exprima credința că aceste considerații estetice sunt, în ele însele, suficiente pentru a justifica studiul matematicii pure. După Paul Erdős, care ar fi vrut să afle „Cartea” în care Dumnezeu a notat demonstrațiile lui favorite, matematicienii năzuiesc adeseori să găsească demonstrații ale teoremelor care sunt, în
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
că matematica computațională merită să fie explorată empiric, ca orice domeniu științific cu toate atributele. Opiniile matematicienilor în această privință sunt diferite. Mulți dintre ei cred că a denumi acest domeniu o știință înseamnă a-i reduce importanța laturii sale estetice și a-i denatura istoria sa în cadrul celor 7 (șapte) arte libere; alții, dimpotrivă, susțin că ignorarea interferențelor cu științele înseamnă a vedea cu un singur ochi deoarece aplicațiile matematicii în științe și inginerie au adus multe inovații în matematică
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
toate în același timp sau pe rând au lărgit granițele "literaturii". Mihai Floarea, profesor român, definește astfel: "artă al cărei mijloc este cuvântul scris. În sens curent, reprezintă totalitatea operelor scrise într-o limbă (sau în toate limbile) cu valoare estetică. În sens restrâns, mai ales în formularea „literatură de specialitate”, reprezintă totalitatea lucrărilor publicate într-un domeniu, bibliografia necesară aprofundării unei probleme". Oamenii pot percepe o diferență între "literatură" și câteva forme cunoscute de proiecte scrise. Termenii "ficțiune literară" și
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
mare amploare, serverele să folosească configurații hardware optimizate pentru aceste cerințe. De exemplu, serverele au încorporate în ele componente mecanice de „rezistență industrială”, cum ar fi hard-discurile și ventilatoarele, fiind de performanță și fiabilitate mare, bineînțeles la prețuri mari. Aspectul estetic este ignorat, pentru că acestea sunt montate în camere tehnice, și sunt văzute doar de cei ce le întrețin sau le repară. Cu toate că serverele oferă mult spațiu pe disc, pentru mărirea siguranței în funcționare sunt folosite hard-discuri de capacitate mică, numeroase
Server () [Corola-website/Science/298422_a_299751]
-
basmului“ a aprofundat structura naratologica a basmelor populare rusești. Pornind de la clasificarea să formaliștii ruși au dezvoltat naratologia, o știință care studiază elementele din care sunt alcătuite narațiunile. Criticul român de literatură, George Călinescu, a studiat basmele în studiul sau „Estetică basmului“, cu rezultate mai mult decat meritorii. Bruno Bettelheim a descris modul în care schemele narative arhetipale pot fi raportate la invarianți psihici sau psihanalitici autorizând și o reinterpretare a conținutului lor. Recent a apărut și opera analitică a Clarissei
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
vor hăuli până departe, / În calul singur va urma un mânz / Și gărgărițe vor pleca pe Marte"...(„Câmp în univers”)» (PRad, 7 sq.). Cu privire la fenomenul poetic Adrian Păunescu, criticul / teoreticianul literar Eugen Negrici notează: «Din marginea unei foarte vechi mentalități estetice, care nu e încă perimată [...], i se reproșa lui Adrian Păunescu, pe la începutul carierei, lipsa de frână estetică, imposibilitatea disciplinării materiei poetice, însușirea fanfaronă de forme goale, apocalipsa verbală, răsfățul imagistic etc., pentru ca, imediat, aproape toată lumea, direct sau implicit, să
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
în univers”)» (PRad, 7 sq.). Cu privire la fenomenul poetic Adrian Păunescu, criticul / teoreticianul literar Eugen Negrici notează: «Din marginea unei foarte vechi mentalități estetice, care nu e încă perimată [...], i se reproșa lui Adrian Păunescu, pe la începutul carierei, lipsa de frână estetică, imposibilitatea disciplinării materiei poetice, însușirea fanfaronă de forme goale, apocalipsa verbală, răsfățul imagistic etc., pentru ca, imediat, aproape toată lumea, direct sau implicit, să-i recomande tânărului foarte talentat mai multă claritate, ordine și bineînțeles precizie. [...] S-a întâmplat că Adrian Păunescu
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Curent literar se numește o mișcare literară de o anumită amploare care reunește un număr de scriitori în baza unui program estetic și a unor înclinații relativ comune și constituie o rezultantă generală a tendințelor unei anumite epoci. În cadrul unul curent literar, unitatea de viziune (Weltanschauung) se exprimă prin temele, motivele, subiectul, personajele și formulele expresive preferate. Scriitorii aparținând unui curent literar
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
unor înclinații relativ comune și constituie o rezultantă generală a tendințelor unei anumite epoci. În cadrul unul curent literar, unitatea de viziune (Weltanschauung) se exprimă prin temele, motivele, subiectul, personajele și formulele expresive preferate. Scriitorii aparținând unui curent literar împărtășesc principii estetice similare, se raportează într-o manieră comună la o anumită tradiție literară, concordă în preferințele lor pentru anumite genuri și specii literare, recunoscând o anumită ierarhie a acestora ca, de exemplu, preferința clasicismului pentru tragedie. În operele lor, ei utilizează
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
anumite genuri și specii literare, recunoscând o anumită ierarhie a acestora ca, de exemplu, preferința clasicismului pentru tragedie. În operele lor, ei utilizează modele artistice asemănătoare într-un sens larg (de exemplu, în creațiile romanticilor se întâlnește frecvent antiteza). Principiile estetice ale unui curent literar sunt cristalizate, de obicei, într-un manifest literar. Manifestul literar este un text de dimensiuni reduse, în care se afirmă o nouă concepție cu privire la literatură. El este conceput, de regulă, sub o formă polemică, deoarece noua
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale. Se mai pot desprinde și alte trăsături ale operei: simetria și echilibrul compoziției, concizia și rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentință... Termenul comportă sensuri largi, exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendința de a observa fenomenele în contextul universului și de a le închega într-un sistem proporțional și armonios, corespunzător frumosului și concordant cu norme rationale care impun tipuri model, perfecțiunea, idealul. Curentul se definește
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
impun tipuri model, perfecțiunea, idealul. Curentul se definește ca o mișcare artistică și literară care promovează ideile de echilibru și armonie a ființei umane, constituite în modele durabile și care se pot regăsi în timp. Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetică fundamentală de observare și realizare a unui sistem armonios, stabil, proporțional, dominat de elementele frumosului, în concordanță cu norme specifice (cele trei unități în dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfecțiunii formelor. S-a manifestat în toate
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
mare popularitate cu precădere în rândul oamenilor înstăriți și intelectualilor. Treptat, narghileaua clasică a suferit schimbări în formă și în mărime, apropiindu-se de forma existentă azi. Alama și sticla au înlocuit lemnul, iar mozaicul și pictura au devenit elemente estetice. O creștere în popularitate a fost cunoscută odată cu apariția cafenelelor ca locuri de întâlnire în Imperiul Otoman, acum câteva sute de ani. Umezirea și împachetarea tutunului au fost ridicate la rang de mare artă. Atingerea cărbunilor de către neinițiați era considerată
Narghilea () [Corola-website/Science/307065_a_308394]
-
și în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor din Berlin. După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundația Carol I și profesor la catedra de istoria artei și estetică la Școala de Arte Frumoase din București. A avut o carieră bogată. După ce a devenit doctor în filozofie la München, în 1896, a fost numit profesor universitar de istoria artelor la București și Cernăuți, a fost director al Muzeului de
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]