18,699 matches
-
ca la Focșani să se facă și cununia religioasă. (26 octombrie 1942). Nașii au fost chiar colonelul Batcu și soția. Ceremonia a fost impresionantă, biserica a fost arhiplina, tot militarii țineau în mână lumânări aprinse că la Pați iar localnicii ruși priveau curioși obiceiul românesc de nuntă. Se încheie astef un capitol importantă în viața pictorului Vasile Păscu, care la 32 de ani își întemeiază o familie și știe cu certitudine care este drumul pe care să-l urmeze în viață
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
originar din Iran, a fost unul dintre membrii de frunte ai FRA, el înființând o filială locală a Federației în Iran. Yeprem Khan a fost un actor principal în Revoluția Constituțională din Iran. După ce parlamentul iranian a fost bombardat de ruși, Yeprem Khan s-a aliat cu Sattar Khan și alți conducători revoluționari împotriva lui Mohammad Ali Shah Qajar.. Realțiile dintre Sattar Khan și FRA au variat foarte mult, de la colaborare la relații încordate. În ciuda acestor fapte, FRA a colaborat cu
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
orașului s-au refugiat în Van și au participat la luptele de apărare. Luptele au început pe 20 aprilie 1915, cu Aram Manukian organizator al rezistenței, și au durat aproximativ două luni. În mai, mai multe batalioane de armeni și ruși au intrat în oraș și au alungat armata otomană din față Vanului. Dashnaktsutiun a fost implicată și în alte lupte defensive încununate de succes la Zeitun, Shabin-Karahisar, Urfa sau Musa Dagh. După încetarea luptelor de la Van, Aram Manukian a devenit
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
condițiile de viață din imperiu s-au deteriorat rapid, iar nemulțumirile populare au crescut. Guvernul CUP a cheltuit mai mulți bani decât veniturile, iar inflația a crescut dramatic. Enver Pașa și-a asumat conducerea forțelor otomane implicate în luptele împotriva rușilor pe Frontul din Caucaz. El spera să încercuiască forțele ruse, să le forțeze să părăsească teritoriile otomane ocupate după războiul din 1877-1878 și să reocupe orașele Kars și Batumi. Enver se considera un mare conducător militar. În același timp, consilierul
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
războiul din 1877-1878 și să reocupe orașele Kars și Batumi. Enver se considera un mare conducător militar. În același timp, consilierul militar german al ministrului, Liman von Sanders, îl considera doar un bufon. Enver a organizat o ofensivă complexă împotriva rușilor, a preluat personal comanda Armatei a 3-a, dar a suferit o înfrângere grea în bătălia de la Sarikamish din decembrie 1914 - ianuarie 1915. Strategia ofensivei arăta bine pe hârtie, dar nu a luat în considerație condițiile externe - terenul accidentat și
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
Caucaz a încetat practic să mai existe. În același timp, CUP a reușit să se apropie de bolșevici după semnarea unui tratat de prietenie otomano-rus (1 ianuarie 1918). Enver a sesizat oportunitățile care se deschideau otomanilor în Caucaz după retragerea rușilor din regiune. Când el a prezentat planurile pentru ocuparea regiunilor de sud ale Rusiei, germanii i-au respins propunerile. Enver, descurajat de lipsa de cooperare a Imperiului German, a ordonat crearea unei noi forțe „Armata Islamului”, care nu avea în
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a atacat mai apoi Republica Democrată Armeană, care se afla în prima linie a frontului caucazian. Campania condusă de generalul Vehib Pașa a fost încheiată cu succes - turcii au obligat forțele armene să se retragă și au cucerit Trabzonul, unde rușii lăsaseră cantități uriașe de provizii. După acest succes, Armata a III-a și-a îndreptat atacul împotriva Georgiei. Armata Islamului de sub comanda lui Nuri Pașa a atacat orașul Baku, apărat de forțele australiene, neozeelandeze, britanice și canadiene comandate de Lionel
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
1920 la „Congresul Popoarelor Răsăritene”, ca reprezentant al Libiei, Tunisiei, Algeriei și Marocului. Acest congres s-a încheiat cu un eșec. Reîntors la Berlin, Enver Pașa a încercat să formeze o organizație secretă prin intermediul căreia să asigure transferul ajutorului militar rus către Turcia. Această încercare s-a încheiat la rândul ei cu un eșec. Pe 30 iulie 1921, în condițiile în care Războiul de Independență al Turciei nu se încheiase încă, Enver a hotărât să se reîntoarcă în Anatolia. Pentru aceasta
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
în Primul Război Mondial. CUP a avut o poziție particulară față de armeni, în care nu avea încredere și împotriva cărora a luat măsuri represive. Prima ofensivă importantă a turcilor din timpul Primului Război Mondial a fost o încercare eșuată de alungare a rușilor din regiunea Armeniei istorice pe care Moscova o ocupase la sfârșitul războiului din 1877-1878. După această înfrângere, liderii CUP au dat vina pentru eșec pe populația armenească și au declanșat genocidul care avea să ducă la pieirea a 1 - 1
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
în coloniile Insulele Gilbert și Tuvalu (numele nou pentru Insulele Ellice), care au devenit state independente pe 1 octombrie 1978 (Tuvalu) și pe 12 iulie 1979 (Insulele Gilbert sub numele Kiribati) . Insulele Gilbert au fost denumite în 1820 de către amiralul rus Adam Johann von Krusenstern după navigatorul britanic Thomas Gilbert, care a vizitat insulele în 1788. Atolul Funafuti a fost denumit în 1819 după politicianul britanic Edward Ellice de către Arent de Peyster. Numele Ellice a fost aplicat pentru toate insulele tuvaluane
Insulele Gilbert și Ellice () [Corola-website/Science/326822_a_328151]
-
au scris teze de doctorat pe filosofie, pe politică, pe științe sociale, toți au plagiat. Repet, de la Aristotel încoace și Platon, pe tehnic de la Newton și Einstein, toată lumea a plagiat”. Presa românească și internațională a reacționat vehement la părerea ministrului Rus. Presa internațională comentează negativ despre situația creată de plagiatul primului ministru, și vorbește de „forme endemice de necinste în România” (Washington Post, Herald Sun, Newsweek). La 2 iulie 2012, revista "Nature" a revenit cu o notă despre raportul CNATDCU și
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
Gheorghe Ruset-Roznovanu a fost un filantrop, finanțând construirea și funcționarea la Roznov, localitatea unde își avea moșia, a primei școli din comună (1865) precum și a bisericii „Sf. Nicolae” (1884-1892), construită în stil slavon-bizantin de inginerul Ioan Bacalu după planurile arhitectului rus , director al Institutului de Ingineri „Împăratul Neculai I” din Petrograd, cunoscut pentru realizarea monumentul țarului Alexandru al II-lea de la Kremlin. Gheorghe Ruset-Roznovanu a contribuit, de asemenea, la înființarea spitalului din localitate (1892), la construirea clădirii primăriei și la realizarea
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
oficial în 1843 în Kazan. Mișcarea milita pentru modernizarea semi-seculară a învățământului și, pentru prima oară în istorie, aducea în discuția identității naționale și religioase printre etnici turcici. Până în acel moment, aceștia din urmă erau doar supuși musulmani ai Imperiului Rus, iar rușii au continuat să îi considere astfel până la dispariția statului țarist Ca urmare a intensificării colonizărilor rusești în regiunea Volgăi la sfârșitul secollui al XIX-lea, mișcarea socială jadidistă s-a îmbogățit cu ideile luptei de eliberare națională. Înăsprirea
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
1843 în Kazan. Mișcarea milita pentru modernizarea semi-seculară a învățământului și, pentru prima oară în istorie, aducea în discuția identității naționale și religioase printre etnici turcici. Până în acel moment, aceștia din urmă erau doar supuși musulmani ai Imperiului Rus, iar rușii au continuat să îi considere astfel până la dispariția statului țarist Ca urmare a intensificării colonizărilor rusești în regiunea Volgăi la sfârșitul secollui al XIX-lea, mișcarea socială jadidistă s-a îmbogățit cu ideile luptei de eliberare națională. Înăsprirea vieții politice
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
a fost un acord secret între domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir și tarul rus Petru cel Mare, în urma căruia Principatul Moldovei își menținea autonomia, dar trecea sub protecția Rusiei. A fost semnat la 13 aprilie 1711 la Luțk în Polonia (azi în Ucraina). Motivul semnării acordului a fost dorința lui Cantemir de a scăpa
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
Langton și care i-a avut în rolurile principale pe Jacqueline Bisset și Christopher Reeve. Filmul este o adaptare a romanului omonim al lui Lev Tolstoi. Anna Karenina este tânăra și eleganta soție a lui Alexei Karenin, un bogat nobil rus cu 20 de ani mai în vârstă. Ea este nefericită și trăiește doar pentru fiul ei, Serioja. Cu prilejul unui bal de la Moscova, ea îl întâlnește pe chipeșul conte Alexei Vronski. Vronski se îndrăgostește la prima vedere și o urmează
Anna Karenina (film din 1985) () [Corola-website/Science/325527_a_326856]
-
de Independență al Greciei (1821 - 1832), în golful Navarino (Pylosul zilelor noastre), pe țărmul de vest la Peninsulei Peloponez, în Marea Ionică. O flotă combinată otomano-egipteană a fost distrusă de forța navală aliată a Imperiului Britanic, Regatului Franei și Imperiului Rus. Este ultima mare bătălie navală în care au participat în mod exclusiv vase cu pânze. Corăbiile alianței antiotomane erau mai bine înarmate și antrenate decât cele turco-egipteano-algeriene, ceea ce a avut ca rezultat o victorie zdrobitoare a Marilor Puteri europene. Factorul
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
decisiv care a precipitat intervenția acestor puteri europene în conflictul din Grecia a for ambiția Rusiei de a-și extinde teritoriile din regiunea Mării Negre în dauna Imperiului Otoman. De asemenea, un rol important l-a avut starea de spirit a rușilor favorabilă sprijinirii coreligionarilor ortodocși greci, care erau într-o neîntreruptă luptă împotriva ocupanțior otomani din 1821. Intențiile de extindere a influenței rusești în regiune erau privite ca niște amenințări geostrategice majore de către diplomația britanică și austriacă, care a încercat pe
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
să pună capăt rebeliunii elene. La sfârșitul anului 1824, pe tronul de la Sankt Petersburg a venit împăratl Nicolae I, care a inițiat o politică externă mult mai agresivă, ceea ce a forțat Regatul Unit să intervină. Britanicii s-au temut ca rușii să nu fie capabili să distrugă complet Imperiul Otoman și să câștige o poziție hegemonică în Balcani și Orientul Apropiat. Regatul Franței a intrat în coflict dorind să-și recâștiger rolul conducător în politica europeană, după înfrângerile suferite în timpul războaielor
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
erau în plus membri ai marii familii slave. Aceste legături emoționale se împleteau cu interesele geostrategice ale Rusiei. Sprijinirea secesiunii statului grec, care ar fi devenit un aliat natural al Rusie, ar fi fost o cale de creștere a influenței rușilor în Europa de Sud-Est. În plus, clanurile aristocratice fanariote bogate, care controlau comerțul rus pe Marea Neagră, aveau o influență politică uriașă în Rusia. Problema principală a sprijinitorilor intereselor elene în Rusia era aceea că problema Greciei era doar una dintre
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Rusiei de impunere a protectoratului asupra Principatelor Dunărene și a Serbiei, încercarea de acaparare a porturilor dunărene și de la Marea Neagră, dreptul marinei militare țariste de traversare neîngrădită a Bosforului și Dardanelelor și anexarea teritoriilor otomane din Caucaz. Victoria decisivă a rușilor în războiul din 1768 - 1774, care le adusese uriașe câștiguri teritoriale în regiunile Mării Negre și Caucazului, au dus la o reacție din partea puterilor europene, în special a Austriei și Regatului Unit, care se temeau tot mai mult de creșterea puterii
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Austriei și Regatului Unit, care se temeau tot mai mult de creșterea puterii Imperiului Rus. Politica externă austriacă a executat o întoarcere la 180 de grade. Austriecii, care fuseseră inamicii otomanilor pentru mai multe secole, erau amenințați cu încercuirea de către ruși în Balcani. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, austriecii s-au transformat în sprijinitorii integrității Imperiului Otoman. Lor li s-au alăturat britanicii, care se temeau că rușii ar fi putut ocupa coloniile asiatice ale Londrei și ar fi
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
inamicii otomanilor pentru mai multe secole, erau amenințați cu încercuirea de către ruși în Balcani. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, austriecii s-au transformat în sprijinitorii integrității Imperiului Otoman. Lor li s-au alăturat britanicii, care se temeau că rușii ar fi putut ocupa coloniile asiatice ale Londrei și ar fi devenit astfel o supraputere euroasiatică. Britanicii se temeau că o secesiune a Greciei ar fi declanșat o serie de revolte naționaliste, care ar fi dus în cele din urmă
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Britanicii se temeau că o secesiune a Greciei ar fi declanșat o serie de revolte naționaliste, care ar fi dus în cele din urmă la dezintegrarea Imperiului Otoman. Rezultatul imediat ar fi fost un imens vacuum de putere, pe care rușii, mult mai bine plasați din punct de vedere teritorial, dar și religios, l-ar fi umplut rapid. În momentul izbucnirii revoluției elene în 1821, cabinetul britanic era dominat de facțiunea „High Tory” a partidului de guvernamental Tory. Această facțiune era
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
de Imperiul Otoman. Guvernul de la Paris a adoptat în Mediterana aproape din principiu atitudini diferite de cele ale Londrei, așa cum a fost susținerea intervenției marilor puteri în conflictul din Grecia. Totuși și Parisul împărtășea unele dintre temerile Londrei cu privire la expansiunea rușilor și sprijinea cel puțin de fațadă integritatea teritorială otomană În ciuda lipsei de entuziasm al miniștrilor englezi și francezi față de rebeliunea grecilor, ei trebuiau să facă față unei uriașe presiuni din partea opiniei publice, favorabilă elenilor. Indiferent de interesele strategice pe care
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]