18,686 matches
-
mine, că altfel aș fi cedat, aș fi clacat. Am avut momente de cădere nervoasă și când m-am gândit să spun ceva, că altfel ăștia mă omoară cu bătaia, dar, până la urmă, am reușit să trec peste și am tăcut. Câți ați fost În lot la proces a doua oară? Să fiu cinstit, o fost vreo cinci-șase, pe urmă au mai adăugat și au Încercat să demonstreze că eu am Încercat să fac o organizație. Să fiu cinstit, inițial, toată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
perioada contrarevoluției din Ungaria din 1956, la Leordina ascultam În grupuri aparatul de radio și ne manifestam intenția de a organiza și la noi o contrarevoluție. Eu În perioada aia eram militar... Ei nu s-au prins, dar eu am tăcut din gură, l-am acceptat la Securitate, că după mine nu era grav. Ei au fost mulțumiți cu asta, că am acceptat. Recunosc! Și al doilea capăt, că la un Crăciun În satul meu natal, În Budești, Împreună cu alți colegi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dac-aș fi rezistat. Acolo nimeni n-a rezistat, acolo toți sunt În mâna Domnului și cei care vorbesc prostii și care rezistă..., dar nimeni nu rezistă. Acolo nimeni n-a rezistat, nimeni nu s-a lăudat. Bine, mulțumesc. Am tăcut, gata. Uite, c-am stat două ceasuri și mai bine de povești. Mulțumesc și eu... Nagy Gézatc "Nagy Géza" S-a născut la 13 decembrie 1929, În satul Murgești, județul Mureș. Naționalitatea: maghiară. Religia: calvină. Studii: Facultatea de Teologie Reformată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
poartă afară. Ne-o dus la gară, ne-o băgat În dubă și am plecat... A oprit trenul la Aiud și acolo s-o suit un alt lot, de aiudeni. Pe unii din ei i-am cunoscut Înainte, dar am tăcut, o vorbă n-am spus, că noi eram dresați toți. Ăia s-o uitat la noi: „Ce-i, mă? Ce-i cu voi?”. Nici o vorbă. Și pe-ormă ne-am trezit la Ghencea. A doua zi ne-a scos, ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colț și ne-am sărutat și-o dat seama că suntem rude și-o strigat ăla de la sus din cucurigu, că era pază În patru colțuri ale Închisorii, că sergentul o vrut să fluiere, și ăla de sus o zis: „Taci, taci că-i bine!”. Atunci ele și-o dat seama că-s eu și-apoi o și fugit cumnată-mea și, când eu tocmai vorbeam cu cumnate-miu, și apar și ei: „Ioi, și tu ești aici!”. M-am sărutat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ne-am sărutat și-o dat seama că suntem rude și-o strigat ăla de la sus din cucurigu, că era pază În patru colțuri ale Închisorii, că sergentul o vrut să fluiere, și ăla de sus o zis: „Taci, taci că-i bine!”. Atunci ele și-o dat seama că-s eu și-apoi o și fugit cumnată-mea și, când eu tocmai vorbeam cu cumnate-miu, și apar și ei: „Ioi, și tu ești aici!”. M-am sărutat cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fișe... ca să-mi fie stomacul cât de Întins. Și opt ore un cuvânt n-am spus. N-am avut cu cine discuta, orice m-o Întrebat n-am putut răspunde, că n-am știut ce să răspund... Mai bine am tăcut din gură și pe ei aici i-o Înfuriat... Și până la urmă m-am trezit În celulă. Tot-tot ud, apă sub mine... eram aproape jumate În apă. Doamne, Maica Domnului, m-am gândit... măi, cum o ajuns apă sub mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încearcă tu și Înghite! O gură de ceai n-a primi stomacu’? Că dacă nu primește, atunci stai În continuu, În continuu până Își revine, da’ oricum chiar la loc n-o să-și mai revină”. Și am putut să Înghit: „Taci că e bine. E bine, lasă că Îți păstrez ceai și pe mai târziu, că astăzi Îs până deseară”. Zis-am: „Dumnezeu, dă-i sănătate la toate neamurile lui!” Și așa o și fost, cum o zis el... Și acuma
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și Anton Bacalbașa, Pardon!, revistă umoristică în trei acte și un tablou, București, 1899, pp. 35-36. mult și nimic n-ai, / Pâinea e fără făină, / Zece lei e o găină, / Un curcan e un sutar, / Costă cât un armăsar / ...Liberalii tac din gură, / Dar din vite, din untură, / Din export și din vagoane / Încasează milioane!“40 * Interesul acesta constant pentru viața bucureșteană, pentru Capitala în care se desfășurase aproape întreaga sa existență, începând de la vârsta de 15 ani, s-a concretizat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
De el s-o scăpați Căci, într-altfel, pradă morții Singuri voi o dați!14 Pentru publicarea acestor versuri girantul ziarului a stat în prevenție 2 luni și 5 zile. Din Ghimpele de la 20 martie 1872: ...Am zis Neamțului să tacă Boroboațe să nu facă Ci berea să-și bea! Și să-și vază de slănină Dacă halba-i este plină, De are lulea!... Iată-l azi tare ca fierul Și ciocoiul și boierul Temenele-i fac! Iar el se-ngrașă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să le execute. Unele sînt de-a dreptul umilitoare, blochează reflecția, te automatizează și te abrutizează. Logice sau ilogice, în armată n-am avut dreptul să le discut. Ajuns civil, mi-am luat revanșa și nu le-am mai primit tăcînd. Dacă m-am sustras de la ceva, m-am sustras de la orice formă de monitorizare și rinocerizare. Îmi repugnă să fiu în interiorul unei mulțimi cu aceleași reacții. Exemplu minor: aflat alături de sute de persoane care aplaudau viu, intens, entuziast, frenetic, căutam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am dat seama cît de mare e surpătura interioară produsă de moartea părinților. Toropit de oboseală, am intrat în compartiment. Continuînd să privesc pe geam, am ațipit, o stație, două. Cînd m-am trezit, băncile se umpluseră de călători care tăceau privindu-mă respectuos și compătimitor. Afară se înserase de-a binelea. Cînd am aprins țigara, la lumina flăcării, mi-am zărit chipul în geam. Ce tristă revelație: îmbătrînisem! *E mult mai greu, se pare, să formulezi condoleanțe decît să-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rău, încercănat, palid, cu o grimasă scîrbită, puțin aplecat de spate, înfrigurat. M-am despărțit de F. și am mers împreună cîțiva pași: el la o ședință, eu la redacție. „știi că au vrut să mă «lucreze»?” știam, dar am tăcut: n-am zis nici da, nici ba. S-a trezit tîrziu, mai bine zis a fost trezit tîrziu. Acum, cînd - pare-mi-se - jocurile au fost făcute altfel decît le gîndea el, zbaterea lui e cam inutilă. A crezut că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am încercat să le depășim. Asta îmi permite să-l observ mai bine, căci, mai mult decît ceilalți, merită observat. Azi, după ce a citit cronica lui Alex ștefănescu din „Amfiteatru”, mi-a spus: „E doar un punct de vedere...” Eu tăcînd, a adăugat: „De altfel, nici nu-mi place unanimitatea...” Am împăturit revista. Pînă s-o pun în geantă, a izbucnit destul de iritat: „însă tînărul ar trebui să știe că charmant nu se pune în relație cu ceea ce e feminin (sic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
slăbește, se subțiază, „trece”, „se duce”, dispare. Aș putea să adaug că și scriu precum trăiesc: cu moderație. N-am abdicat încă de la regula de a nu-mi înmuia penița nici în eau de Cologne, nici în fiere. Mai bine tac decît să alternez apologia cu palinodia. Greșeala mea stă - sînt convins - în faptul că, știindu-mă imperfect, îi suspectez uneori și pe alții de imperfecțiune. Sînt rezervat în laudă, căci eu însumi o primesc cu greu. Să fie ăsta un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mult după gustul tău! [...] știi tu ce spunea Cromwell cînd poza pentru portretul său? - Nu. - Pictorul voia să-i facă un portret care să l flateze, însă el a ordonat: «Pictează-mă cum sînt, pistruii și restul!» Tatăl meu a tăcut un moment, apoi a adăugat calm: «Tu ești pe punctul de a deveni bărbat. Trebuie să știi că nimeni nu este perfect. Mai ales eroii. Tu trebuie să dobîndești simțul... proporțiilor.»” (Fulton Ourseler Jr., „En prenant le thé avec Churchill
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deși îmi dau seama bine de faptul că, într-un oraș de provincie, unde adesea ea e confundată cu bîrfa, critica nu rentează, mai ales cînd cei vizați de ea sînt niște „vulpoi bătrîni” (cum se recomandă), nu pot să tac. Probabil că acest fel de a fi se transmite, căci o aud, în camera alăturată, pe nevastă mea, dojenindu-l pe unul din copii: „Cînd o să înveți să-ți ții gura?” * Răspunsul lui Mihai la o anchetă a revistei „Dialog
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la rînză? Pe lista de 40 de persoane era înscris și un muncitor, - unul cu înaltă calificare! Deși un moment am avut impulsul să-i demonstrez, apelînd la vorbele lui Louis Althuser, că un muncitor calificat e un intelectual, am tăcut, obligînd-o să-și scurteze vizita. *„Cu bine, la revedere, ciau, de-acuma pe mîine!”, striga, din poarta tipografiei, o lucrătoare, către colega ei care rămăsese cu cîțiva pași în urmă. Prisosul de vorbe a devenit ceva obișnuit. Unii / unele cred
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dau pe față”, într-o formă adesea caricaturală, ambiții, păcate, vicii? întotdeauna fizionomia bătrînilor mi s-a părut infinit mai elocventă în exprimarea tipurilor, a caracterelor decît cea a tinerilor, unde lipsa „semnelor” face inevitabile aproximațiile, erorile de interpretare. Chiar tăcînd - precum cei doi din fața mea, urcați în tren la Pitești - ei spun ce sînt și cum au trăit. * Închid cartea (Alexis Carrel, L’Homme, cet inconnu) ca să privesc pe geam, apoi, obosit de peisaj, mă întorc în sinea mea. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
versul exilatului la Tomis: Donec eris felix, multos numerabis amicos. Am discutat cu Nicu. Cum m-a consolat? „E bine că poți să-ți exerciți continuitatea în muncă. Puteau să-ți pună cine știe ce pe seamă!...” Vorbe de om prudent... „Stegarii” tac și ei. Singur Nancu mi-a zis: „Tot răul spre bine”. „Se vede că n-au nevoie de oameni serioși”, m-a consolat doamna B., care știa cele întîmplate „de la Ilie”. Acasă, Ani mi-a spus doar atît: „Asta mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a dovedit că disprețuiește slugile, le dă peste bot imediat ce formulează o cerere. Din păcate, n-are cine să-i apere, fiindcă șefii sînt niște subvechili, parașutați la conducerea publicației. Interesul li-i să se mențină în funcție. Și atunci, tac mîlc. *Cît de inconsistent e cuvîntul civilizație. Ascult la BBC, în cadrul emisiunii „Realități britanice”, un documentar despre migrația turiștilor englezi în Spania, Franța, Italia și Grecia. Ce-i atrage în aceste locuri? Soarele, marea caldă, băutura ieftină. Pentru ele înfruntă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu aranjarea lucrurilor mici”. Am întrebat-o dacă a simțit solicitudinea cunoștințelor și a funcționarilor publici. „A fost neașteptat de mare”, mi-a răspuns, „și asta mă face să am oarecari regrete la plecare”. Deși eu interpretez altfel gestul, am tăcut, ca să nu-i risipesc o iluzie: cred că sîntem simpatici cu cei ce pleacă ori din interes (cine știe, „deal cu deal se întîlnește!”), ori fiindcă ei răzbună „sedentarismul” nostru care a început să semene a iobăgie. *Melancolii de 21
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Polonia etc.), „poate cel mai important”, căci era la curent cu întreaga rețea de spionaj a CAER. Din cînd în cînd, în vorbele lui își făcea loc uimirea: „Cum o fi ajuns băiatul ăsta acolo sus?!” Neștiind nimic despre „băiat”, tac, deși știrea m-a făcut curios. Cealaltă „noutate senzațională” pe care a adus-o e demiterea ministrului sănătății. * Impresia că azi e „cea mai mare corupție de cînd există țara românească” o are și Lazan, care mi-a vorbit preț
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a declarat un fost inspector școlar. „Corupția e pe față”, a adăugat el. O știe, desigur, din proprie experiență. Ceea ce-i ciudat e că nimeni nu îndrăznește s-o dea în vileag. Imediat ce-și rezolvă situația (transfer, suplinire), fiecare tace... un an. Apoi iarăși strigă, apoi iarăși tace. Toate acestea nu demonstrează însă falsitatea acuzației de corupție, ci doar lașitatea celor ce n-o divulgă. Mai există, la nivel macrosocial, „mîndria de a fi român”? Se simte, cu adevărat, românul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe față”, a adăugat el. O știe, desigur, din proprie experiență. Ceea ce-i ciudat e că nimeni nu îndrăznește s-o dea în vileag. Imediat ce-și rezolvă situația (transfer, suplinire), fiecare tace... un an. Apoi iarăși strigă, apoi iarăși tace. Toate acestea nu demonstrează însă falsitatea acuzației de corupție, ci doar lașitatea celor ce n-o divulgă. Mai există, la nivel macrosocial, „mîndria de a fi român”? Se simte, cu adevărat, românul „stăpîn în țara sa”, sigur de drepturile ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]