18,899 matches
-
de dânsul. Timp de 50 de ani de la publicarea studiului, nimeni nu a contestat informațiile din text, inclusiv Wilhelm Filderman. Colaborarea dintre Sabin Manuilă și Wilhelm Filderman a început în 1954, dată la care Filderman era perfect sănătos, în 1956 tipărind împreună o primă versiune a studiului. Acesta, deși a susținut că se află în posesia "versiunii Filderman", nu a publicat-o niciodată, și nici nu a apărut vreun indiciu că ar exista o astfel de versiune. Manuscrisul original al studiului
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
revizuită de G. Mihăilă. Cu o prefață de Gabriel Ștrempel. București, 2003; "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare". Ediție îngrijită, traducere, studiu introductiv și note de G. Mihăilă, București, 2005; "Epilogurile celor trei cărți tipărite de ieromonahul Macarie (1508-1512)", în "Liturghierul lui Macarie 1508/2008. Studii introductive și traducere", Arhiepiscopia Târgoviștei - Biblioteca Academiei Române, 2008, Târgoviște, "175-185" (†Dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul și Mitropolitul Târgoviștei, "Cuvânt înainte", "5-13"). Tr.: R. A. Budagov, " Problemele studierii limbilor literare romanice". București
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
bibliografie a operei sale este disponibilă la adresa www.imar.ro/~smarcus și alta la http://funinf.cs.unibuc.ro/~marcus. Intervențiile sale scrise sau orale sunt preluate în volume de editura Spandugino, în seriile "Răni deschise", respectiv "Nevoia de oameni", tipărite în condiții grafice deosebite pe hârtie tip biblie culoare ivoire de 50 de g/mp. A fost fratele lui Marius Mircu și al lui Marcel Marcian, primul din ei fiind un prolific jurnalist și romancier, membru din ilegalitate al partidului
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
Legenda a fost păstrată prin intermediul așa-numitei „Cronici moldo-ruse”, o compilație scrisă în limba slavonă între 1504-1510 și adăugată ulterior la sfârșitul unei culegeri de cronici rusești, „Voskresenskaia letopis”, scrisă în secolul al XVI-lea. Cronica a fost tradusă și tipărită pentru întâia oară de Ion Bogdan în "Vechile cronici moldovenești până la Urechia" (București, 1891). O a doua ediție, "Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI publicate de Ion Bogdan", revăzută și comentată de Petre P. Panaitescu, a fost publicată în 1959. O
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
Un an mai târziu a izbucnit revoluția și Halippa s-a văzut nevoit să renunțe la studii. Revenit la Chișinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicație română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluționar Deșteaptă-te, române, fapt pentru care a fost urmărit de autoritățile țariste. S-a refugiat la Iași și s-a înscris la facultatea de litere și filosofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 și 1912. În
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
Iași și s-a înscris la facultatea de litere și filosofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 și 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viața românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la Chișinău, cu caractere chirilice, „Pilde și novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiță geografică”. Revenit la Chișinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri și cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
la liceu în anul 1904, nu a putut urma decât patru ani de studii, fiind nevoit să abandoneze din cauza lipsurilor materiale. La vârsta de 14 ani, s-a angajat ca funcționar de birou. A debutat ca jurnalist în anul 1913, tipărind o revistă proprie cu titlul de „Absolutis”, după care desfășoară o intensă activitate publicistică la un număr mare de ziare și reviste. A lucrat în calitate de corector la ziarele ieșene „Opinia” și „Iașul”, îndeplinind, din anul 1915, funcția de redactor la
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
Franța, Germania, Anglia. Prof. dr. Ene Braniște a trecut la cele veșnice la data de 18 martie 1984 în orașul București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. De asemenea, prof. Braniște a diortosit, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: "Catavasierul" (1959), "Penticostarul" (1973), "Octoihul Mare" (1975) și a revizuit ediția "Liturghierului" din 1980. Prof. Braniște a publicat și alte studii, recenzii, predici, dări de seamă în următoarele reviste: “Biserica Ortodoxă Română", “Ortodoxia”, “Studii Teologice", “Glasul Bisericii", “Mitropolia
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
grafică de carte:«Din lirica eminesciană(I)»-2005,«Respirând cu Nichita»-2005 și «Din lirica eminesciană(II)»-2006; Premiul pentru grafică de carte al «Fundației culturale a Bucovinei»-2ooo și 2009; Editura «George Tofan» a Casei corpului didactic Suceava a tipărit în volum «Din lirica eminesciană»-2008 și «Respirând cu Nichita»-2009 Ilustrație de carte la ediția bilingvă «Poezie bucovineană», editată de Centrul Cultural «Bucovina» - 2011 Premiul «Opera Omnia» acordat de către Consiliul Județean Suceava-2011; membru al Asociației culturale româno-franceze «Pentru artă
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
care a editat „"La Papeleta de Oyarzun"” (ziar din Țara Bascilor) și alte texte în timpul războiului împotriva lui Napoleon. Bunicul său Pío a editat în San Sebastián ziarul „"El Liberal Guipuzcoano"” (1820-1823) în timpul Războiului Civil din acea perioadă și a tipărit „"Historia de la Revolución Francesa"” de Thiers în douăsprezece volme, în traducerea lui Sebastián de Miñano y Bedoya. Copiii lui Rafael Baroja, Ignacio Ramón y Pío, au continuat afacerile tipografice, iar unul dintre fiii bunicului Pío, Ricardo, unchiul scriitorului, va ajunge
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
care-și are înfipte rădăcinile. Nici un alt loc nu poate exercita asupra lui o înrâurire comparabilă"" . În 1955, marele său roman panoramic "The Tree of Mân" (Copacul omului), lansat la New York de una dintre editurile de frunte ale Americii și tipărit îndată după aceea la Londra, îi câștiga lui o mare prețuire în cercurile literare anglofone. Românele ulterioare - "Voss" (1957), "Riders în the Chariot" (1961) și "The Solid Mandala" (1966) - îi sporesc faima și intensifica interesul pentru scrierile sale în noi
Patrick White () [Corola-website/Science/308614_a_309943]
-
paralel cu această slujire, el și-a continuat studiile, urmând cursurile de masterat ale aceleiași facultăți, la secția „doctrină și cultură”. Lucrarea de disertație cu titlul „Palamism și secularizare”, a fost redactată sub îndrumarea pr. Dumitru Popescu, și a fost tipărită în anul 2000. În anul 1999 a primit rangul de protosinghel, în același an fiind admis și la cursurile de doctorat ale Facultății de Teologie Ortodoxă din Salonic, cu un proiect despre problema Bisericii Unite Transilvănene. Munca de cercetare va
Ambrozie Sinaitul () [Corola-website/Science/308633_a_309962]
-
ei până în anul 2001. La 4 iulie 1996, după reînființarea Episcopiei Hușilor, Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și Colegiul Elector Bisericesc l-au ales pe P.S. Ioachim în înaltă demnitate de Episcop titular al Episcopiei Hușilor. A editat și tipărit peste 20 de volume de cărți, dintre care: Cronică Episcopiei Românului și Hușilor (11 volume). Începând cu anul 1995 se editează Cronică Episcopiei Hușilor, cuprinzând 6 volume cu studii, file de cronică, mărturii ale continuității și spiritualității românești. De asemenea
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
recuperat 890 hectare teren agricol, nepreluate de parohiile din această eparhie, de la consiliile comunale respective, 100 hectare teren agricol, proprietatea Centrului Eparhial precum și 300 hectare pădure. Pe langă aleasă activitate pastoral-misionară și administrativ-gospodărească, a publicat temeinice și documentate lucrări, a tipărit altele în calitate de redactor, între lucrările personale amintim: “Monografia bisericii Sf. Nicolae din Bacău” (Român, 1983), “Monografia bisericii din Măgiresti” (Român, 1988), “Conștiința și slujire preoțeasca”. E editat “Cronică Episcopiei Românului și Husilor”, în 10 volume (Român, 1985-1994); “Cronică Episcopiei Husilor
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
publicării, colecție, nume traducător, prefață, postfață (atunci când sunt semnate de altcineva) etc. În acest mod, librăriile, bibliotecile și difuzorii de carte vor dispune din timp de informațiile necesare pentru selectarea, achiziționarea și prelucrarea unor noi titluri editoriale. Această descriere se tipărește și pe pagina 2 a unei cărți respectându-se întocmai punctuația și forma în care a fost redactată (pentru identificare este foarte important ca descrierea CIP să fie conformă cu orginalul). Apariția și dezvoltarea editurilor au făcut necesară stringerea acestora
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
etc.) La acestea se mai adugă și numeroase târguri inernaționale de prestigiu (unde editorii pot face schimburi de copyright sau know-how): Începând cu decembrie 2004 a fost introdusă TVA pentru activitatea de editare și vânzare de carte în format fizic (tipărit). Acest tip de activitate „beneficiază“ de un TVA redus de 9% . În acest an a fost pusă problema majorării acestei TVA reduse, dar s-a renunțat la idee.. Pentru downloadul digital de carte e-book TVA percepută este de 24% (decizie
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
aduse în circulație pentru prima dată la 31 octombrie 1517 printr-o scrisoare adresată episcopului de Mainz și Magdeburg Albrecht von Brandenburg. Pentru că nu a primit un răspuns de la episcop, Martin Luther a dat tezele unui cunoscut, care le-a tipărit făcându-le astfel temă de discuție în întreaga Germania. 1. Când a spus: „"Poenitentiam agite"”, Domnul și Stăpânul nostru Isus Cristos a vrut ca întreaga viață a credincioșilor să fie caracterizată de pocăință. 2. Acest cuvânt nu poate fi înțeles
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
de medicină, filozofie, matematică, mecanică. A fost profesor de anatomie, botanică și fizică la Universitatea din Basel. Între 1725-1733, a lucrat la Academia de Științe din Sankt Petersburg. A fost membru de onoare al acestei academii, în publicațiile căreia a tipărit 47 de memorii științifice. A purtat corespondență cu Antioh Dimitrievici Cantemir. sa născut în Groningen, în Țările de Jos, într-o familie de matematicieni distinsa. [2] Familia lui Bernoulli a venit inițial din Anvers, la acel moment, în Spania Țările
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
prin completitudine propriile selecții/antologii (Alfa, 1967; Poezii, 1970; Clar de inimă, 1973; Starea poeziei, 1975). S-a procedat la fel și în cazul celor zece ediții (albume, cărți) întocmite de prieteni/cunoștințe, după 1983, cu textele altele decât cele tipărite de poet. La acestea, au mai fost adăugate aproape șapte sute de poezii abandonate de N.S. în publicațiile timpului, altele cca. două sute de inedite, precum și proza artistică și publicistică (peste o sută de interviuri). Nu au fost fructificate participările sale, în
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
la orice nivel" (având grijă să asigurăm condițiile de terminare). Așadar, un algoritm prin divide et impera se elaborează astfel: la un anumit nivel avem două posibilități: Se citește un vector cu n componente, numere naturale. Se cere să se tipărească valoarea maximă. Funcția căutată va genera valoarea maximă dintre numerele reținute în vector pe o poziție dintre i și j (inițial, i=1, j=n). Pentru aceasta, se procedează astfel: Minimul dintr-un vector Se citește un vector cu n
Divide et impera (informatică) () [Corola-website/Science/308772_a_310101]
-
maximă dintre numerele reținute în vector pe o poziție dintre i și j (inițial, i=1, j=n). Pentru aceasta, se procedează astfel: Minimul dintr-un vector Se citește un vector cu n componente, numere naturale. Se cere să se tipărească valoarea minimă. Funcția căutată va genera valoarea minimă dintre numerele reținute în vector pe o poziție dintre i și j (inițial, i=1, j=n). Pentru aceasta, se procedează astfel: #include <iostream> Se citește un vector cu n componente numere
Divide et impera (informatică) () [Corola-website/Science/308772_a_310101]
-
astfel: #include <iostream> Se citește un vector cu n componente numere întregi (numerele se presupun ordonate crescător) și o valoare întreagă ("nr"). Să se decidă dacă nr se găsește sau nu printre numerele citite, iar în caz afirmativ să se tipărească indicele componentei care conține această valoare. O rezolvare în care nr se compară pe rând cu toate cele n componente reperzintă o pierdere de performanță (nu exploatează faptul că cele n valori sunt în secvență crescătoare). Algoritmul care va fi
Divide et impera (informatică) () [Corola-website/Science/308772_a_310101]
-
începe tipărirea, Togahi a propus „YuYu-Ki (Cronicile strigoiului)” ca titlu, întrucât existau scene de luptă cu demoni și ar fi fost un joc de cuvinte pentru titlul "SaiYu-Ki". Deoarece o serie cu un nume similar ("Chin-Yu-Ki") începuse deja să fie tipărită, Togashi a creat de îndată o alternativă: „YuYu Hakusho (Raportul strigoiului)”. A explicat că ar fi putut folosit „Den (Legendă)” sau „Monogatari (Poveste)”, dar „Hakusho (Raport)” a fost primul lucru care i-a trecut prin minte. La scurt timp după
YuYu Hakusho () [Corola-website/Science/308034_a_309363]
-
Dumitru cu o adaptare după Mihai Eminescu); Flăcări (versuri Virgil Carianopol); Am cântat (versuri Virgil Carianopol); Fericirea mult visata (muzică și text); Iubindu-te (versuri Mariana Dumitrescu); Aș vrea să fiu o stâncă (muzică și text). Selecțiuni din Caietul ÎI tipărit în 2013 „Margareta Pâslaru și creațiile sale - Libertatea nu se învață“ (voce și pian): Libertatea nu se învață (muzică și text); Ce suflet trist (versuri Mihai Eminescu); Setea de a cunoaște (muzică și text); Fără să vrei (muzică și text
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
au propus readucerea Liturghiei la cea din primul mileniu, mai cu seamă la stilul de celebrare din timpul Papei Grigore cel Mare. Liturghia tradițională Romană a fost în uzul Bisericii până în anul 1962, când Papa Ioan al XXIII-lea a tipărit ultimul Missal după venerabilul rit al Romei, trecându-se apoi prin decretele Conciliului Vatican II la niște liturghii hibrid în 1965, ca, mai apoi, în 1969 Liturghia Romană încetând să mai existe, să fie înlocuită cu o variantă reformată de
Ritul tridentin () [Corola-website/Science/308100_a_309429]