175,406 matches
-
acela de a se pune la dispoziția conducătorilor Republicii Democratice Moldovenești pentru a asigura ordinea, dezarmarea încă de la debarcare a acesteia a făcut ca misiunea în cauză să eșueze lamentabil. Câțiva deputați ai Sfatului Țării au fost prinși de forțele militare bolșevice, iar alții - amenințați cu moartea au părăsit Chișinăul. Dintre Directorii generali, trei au mers la Iași pentru a susține acolo trecerea Prutului de către Armata Română. Odată acest fapt cunoscut - de teama acuzațiilor de complicitate cu românii, Inculeț și Erhan
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
1918 a unioniștilor (sprijinită ulterior de adunarea secretă a Blocului Moldovenesc - cea mai puternică facțiune din Sfatul Țării). Patru divizii române aflate la dispoziția Corpului VI Armată (11 și 13 infanterie și 1 și 2 cavalerie) însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze - generalul Henri Mathias Berthelot, au avansat peste Prut în data de 10 ianuarie 1918 în baza unei înțelegeri între Aliați. Pe data de 13 ianuarie Divizia 11 Infanterie a generalului Ernest Broșteanu a intrat în Chișinău, ultimii jefuitori
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
de Directori Pantelimon Erhan au încercat să trimită Cartierului General Rus de la Iași, reprezentanților Guvernelor aliate precum și Guvernului Român telegrame de protest contra intrării Armatei Române în Basarabia. Aceștia au solicitat numai trimiterea de trupe ruse. La nivelul Telegrafului Poștal Militar din Chișinău, s-a încercat în secret stoparea expedierii acestor telegrame. Este posibil ca Erhan și Inculeț să fi fost forțați de către bolșevici să protesteze pentru a opri intervenția militară română, dar pe de altă parte este la fel de posibil ca
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
solicitat numai trimiterea de trupe ruse. La nivelul Telegrafului Poștal Militar din Chișinău, s-a încercat în secret stoparea expedierii acestor telegrame. Este posibil ca Erhan și Inculeț să fi fost forțați de către bolșevici să protesteze pentru a opri intervenția militară română, dar pe de altă parte este la fel de posibil ca ei să fi fost împotriva acesteia. Argumente pentru ultima variantă sunt situarea acestora la stânga spectrului politic, dorința lor de a vedea republica fie independentă fie drept parte autonomă a unei
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
(n. 20 septembrie 1833, Milano, Lombardia - d. 10 februarie 1918, Milano) a fost un jurnalist, scriitor, militar și revoluționar italian. Mai târziu a devenit un cunoscut pacifist, fiind laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1907). Este autorul devizei: "In varietate unitas!" S-a născut într-o veche familie aristocratică din Milano. Tatăl său, Carlo Aurelio Moneta, moștenise
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
în arhiva Universității din Pavia atestă prezența sa la cursuri în anul universitar 1852-1853. Totuși, el a decis să-și abandoneze studiile, pentru a participa la luptele pentru dobândirea independenței Italiei (mișcarea Risorgimento). În acest scop, a urmat cursurile Academiei Militare din Ivrea. În 1859 s-a alăturat lui Garibaldi în Expediția celor O Mie, și, de asemenea, a luptat în rândurile armatei italiene împotriva austriecilor în războiul din 1866. A participat la ca șef de stat major al generalului Giuseppe
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
rândurile armatei italiene împotriva austriecilor în războiul din 1866. A participat la ca șef de stat major al generalului Giuseppe Sirtori. Deziluzionat de eșecul armatei italiene în acea bătălie și din întreaga campanie din 1866, și-a întrerupt promițătoarea carieră militară pentru a se întoarce la viața civilă și a se dedica jurnalismului și politicii. Ulterior, Ernesto Teodoro Moneta a devenit un activist internațional pentru pace, deși a continuat să fie un naționalist italian convins. Între 1867 și 1896 a fost
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
direcția unei coloane blindate transiordaniene , care înainta spre Mănăstirea Notre Dame din Ierusalim și a contribuit la oprirea și retragerea acelei coloane. Ulterior a luat parte la construirea drumului cunoscut că „Drumul Burma” către Ierusalimul împresurat, precum și la alte operații militare. În anii 1954-1956 Rotenberg a studiat asistență socială la Universitatea Ebraică, apoi a lucrat ca asistent social în Consiliul regional Azata și ca ofițer de probație la Ierusalim. În paralel el a invatat sociologia și pedagogia În 1960 el a
Mordechai Rotenberg () [Corola-website/Science/337180_a_338509]
-
care a avut reprecusiuni asupra modului de echipare a trupelor în anul 1917, care au folosit o mare varietate de elemnte de ținută autohtone, capturate de la inamic sau primite ca ajutoare din partea puterilor Antantei. Regulamentul din 1912 stabilea că uniformele militare se compuneau din coifură, veston, manta, pantaloni, încălțăminte și accesorii, fiecarea dintre acestea fiind descrise pe larg într-un capitol special dedicat. Totodată, uniformele colorate model 1893 și 1895 rămâneau în vigoare doar pentru mare ținută. În anul 1916, pe
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
limbă latină și teologie Zaharia Boerescu, originar din Banat, rector al Seminarului din Curtea de Argeș, anterior profesor la Seminarul din București (din 1837), participant la Revoluția de la 1848 în Giurgiu. Constantin Z. Boerescu a urmat „Școala Fiilor de Militari, Iași” (Liceul Militar din Iași), apoi Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București, în urma absolvirii căreia va fi avansat la gradul de sublocotenent în 1875, în Batalionul de geniu. În 1887 se căsătorește cu Alexandrina Socec (n.1868, d. 1952), fiica cunoscutului
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
Boerescu, originar din Banat, rector al Seminarului din Curtea de Argeș, anterior profesor la Seminarul din București (din 1837), participant la Revoluția de la 1848 în Giurgiu. Constantin Z. Boerescu a urmat „Școala Fiilor de Militari, Iași” (Liceul Militar din Iași), apoi Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București, în urma absolvirii căreia va fi avansat la gradul de sublocotenent în 1875, în Batalionul de geniu. În 1887 se căsătorește cu Alexandrina Socec (n.1868, d. 1952), fiica cunoscutului librar și editor Ioan V.
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
Neagu Boerescu (1889-1946). A decedat la 11 februarie 1915, în București. Sublocotenent, în Geniu (1875), Locotenent (1879), Căpitan (1882), Maior, în Infanterie (1888), Locotenent-colonel (1893), Colonel (1898), General de brigadă (1906), General de divizie în rezervă (1913). După absolvirea Școlii militare de ofițeri, Constantin Z. Boerescu a luat parte ca sublocotenent în Compania a 4-a din Batalionul de geniu la Campania Armatei Române din Războiul de Independență al României, în anii 1877-1878, executând lucrări de fortificații la Barboși (Galați), la
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
de Militari” din Craiova (1895-1896), de comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” (1896-1903) și de comandant al Brigadei 17 Infanterie (din Dobrogea, între 10 mai 1903 și 1 aprilie 1910). În anii 1902 și 1903 a fost președintele „Cercului Militar” din București. A ieșit din cadrele active ale Armatei în anul 1910. A participat la cel de al Doilea Război Balcanic în calitate de comandant al Diviziei 5 Infanterie de rezervă (Corpul I Armată), fiind avansat în anul 1913 la gradul de
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
în anul 1910. A participat la cel de al Doilea Război Balcanic în calitate de comandant al Diviziei 5 Infanterie de rezervă (Corpul I Armată), fiind avansat în anul 1913 la gradul de General de Divizie - cel mai înalt grad al ierarhiei militare din acea vreme. Medalia „Virtutea Militară” de aur (1878), Medalia „Apărătorilor Independenței”, Crucea „Trecerii Dunărei”, Medalia Comemorativă Rusă, Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1878), în grad de Ofițer (1896), în grad de Comandor (1910), Ordinul „Coroana României” în
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
cel de al Doilea Război Balcanic în calitate de comandant al Diviziei 5 Infanterie de rezervă (Corpul I Armată), fiind avansat în anul 1913 la gradul de General de Divizie - cel mai înalt grad al ierarhiei militare din acea vreme. Medalia „Virtutea Militară” de aur (1878), Medalia „Apărătorilor Independenței”, Crucea „Trecerii Dunărei”, Medalia Comemorativă Rusă, Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1878), în grad de Ofițer (1896), în grad de Comandor (1910), Ordinul „Coroana României” în grad de Ofițer (1891), în grad
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița s-au desfășurat între 25 noiembrie/8 decembrie - 30 noiembrie/13 decembrie 1916 și au avut ca rezultat înfrângerea forțelor române de către trupele Puterilor Centrale. Luptele s-au desfășurat imediat după Bătălia pentru București, încheiată cu victoria
Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița (1916) () [Corola-website/Science/337190_a_338519]
-
câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești pe pe linia de rezistență Râmnicu Sărat—Viziru—Dunărea. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei. Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița au făcut parte din operația de apărare a teritoriului Munteniei, cea de-a patra operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Forțele române erau dispuse de-a lungul râurilori Cricov, Prahova și
Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița (1916) () [Corola-website/Science/337190_a_338519]
-
reflectă o influență merinidă semnificativă: Madrasa lui Iusuf I în Granada, decorată cu minunate stucaturi pictate. Există trei mari tipuri de locuri de retragere: Ribat, Khanqah și Zawiya. Un ribat este o clădire care este în același timp religioasă și militară, construită, de obicei, într-o zonă de frontieră sau pe o axă de comunicare importantă (litoral, drum mare). El adăpostește militari dedicați credinței, adică luptând pentru Jihad, războiul sfânt. În general, constă într-o moschee, și poate fi folosit ca
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
teoriei comunismului. Potrivit concepției sale, monarhul ar trebui să fie ajutat de trei principi numiți astfel: Sunt suprimate deosebirile dintre sexe: femeile iau parte cu drepturi egale la adunarea poporului; ele servesc în armată, luând parte alături de bărbați la exerciții militare zilnice. Regimul economic preconizat este asemănător comunismului: totul este în proprietatea statului, iar cetățenii ar trebui să lucreze în acele direcții care corespund aptitudinilor lor. Prin faptul că susținea încrederea în puterea rațiunii, situarea omului în centrul existenței sociale, disocierea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
o verigă în ascensiunea societății. Astfel combate teoria hazardului propagată de fataliști, conform căreia totul ar fi predestinat. Modul de organizare socială este, după Herder, rezultatul activității oamenilor, iar treptele acestei organizări sunt: familia, puterea judecătorilor aleși și a conducătorilor militari, precum și puterea despotică care se transmite prin moștenire. În opinia sa, națiunea constituie cadrul natural în care se definește omul și cultura sa. Herder a militat împotriva discriminărilor culturale și a împărțirii popoarelor în cele superioare și în cele inferioare
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
(n. 21 iunie 1858, Torino - d. 31 martie 1928, Milano) a fost un sculptor italiano-francez. a fost fiul unui șef de gară. Familia s-a mutat în 1870 la Milano. Între 1879 și 1881 a terminat stagiul militar în Pavia. În acest timp, de asemenea, a început să ia lecții de pictură. Din 1882 a studiat la "Accademia di Brera" din Milano, dar a fost exclus după unsprezece luni de studiu. În 1885 s-a căsătorit cu Giuditta
Medardo Rosso () [Corola-website/Science/337206_a_338535]
-
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru s-au desfășurat între 9/22 decembrie - și au avut ca rezultat înfrângerea forțelor ruso-române de către trupele Puterilor Centrale. Luptele s-au desfășurat după încercarea de rezistență pe aliniamentul Cricov-Ialomița, încheiată cu victoria forțelor centrale. După
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]
-
s-au desfășurat după încercarea de rezistență pe aliniamentul Cricov-Ialomița, încheiată cu victoria forțelor centrale. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române și ruse au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei. Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru au făcut parte din operația de apărare a teritoriului Munteniei, cea de-a patra operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. După Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale, obiectivul
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]
-
SUA ocupă țară, din cauza datoriei externe a Republicii. Armata de ocupație a creat rapid o "Gardă Națională", cu scopul de a restabili ordinea. În 1918, văzând în această o oportunitate, Trujillo s- a integrat în structura nou înființată a instituției militare și a fost imediat promovat sublocotenent. Pe 11 ianuarie, 1919, el a fost promovat din nou și a fost învestit în funcție, devenind locotenent numărul cincisprezece din cei șaisprezece care existau atunci în "Gardă Națională". În 1920, cu gradul de
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
Pe 11 ianuarie, 1919, el a fost promovat din nou și a fost învestit în funcție, devenind locotenent numărul cincisprezece din cei șaisprezece care existau atunci în "Gardă Națională". În 1920, cu gradul de locotenent, a fost supus unui proces militar, pentru viol și șantaj asupra lui Isabel Guzman, un minor de 16 ani, dar a fost exonerat de vină. În 1921 a intrat într-o Academie Militară fondată de către armata de ocupație în Haină și în 22 decembrie al aceluiași
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]