175,406 matches
-
Gardă Națională". În 1920, cu gradul de locotenent, a fost supus unui proces militar, pentru viol și șantaj asupra lui Isabel Guzman, un minor de 16 ani, dar a fost exonerat de vină. În 1921 a intrat într-o Academie Militară fondată de către armata de ocupație în Haină și în 22 decembrie al aceluiași an a fost numit să ocupe funcția de șef al Garnizoanei din Sân Pedro de Macorís. În 1922 el a fost transferat la Cibao și, în timp ce era
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
americane. Această ascensiune a fost însoțită de reorganizarea "Gărzii Naționale", care mai târziu a devenit Poliția Națională Dominicana, în care peste foarte puțin timp preia comanda Companiei a 10-a. În 1923, înainte de numirea să că inspector al primului district militar, a participat, ca student în Ș"coala de Ofiîeri al Departamentul din Nord". În acest moment, în ciuda pregătirii sale militare, a început să se manifeste inclinațiile sale politice. În amețitoarea sa carieră în armată, a ajuns la gradul de Maior
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
peste foarte puțin timp preia comanda Companiei a 10-a. În 1923, înainte de numirea să că inspector al primului district militar, a participat, ca student în Ș"coala de Ofiîeri al Departamentul din Nord". În acest moment, în ciuda pregătirii sale militare, a început să se manifeste inclinațiile sale politice. În amețitoarea sa carieră în armată, a ajuns la gradul de Maior și când trupele SUA au părăsit țara în anul 1924, l-au lăsat pe Trujillo în funcție. În 1927, Trujillo
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
țara în anul 1924, l-au lăsat pe Trujillo în funcție. În 1927, Trujillo s-a alăturat "Brigăzii Naționale", o institutie creată pentru a înlocui gardă națională și a fost promovat la gradul de General. Înainte de intrarea lui în viață militară a pronunțat sentința: ""Intru în armată, si nu mă las până nu ajung șeful ei"". Cu triumful lui Horacio Vásquez în alegerile care au urmat plecării soldaților americani în 1924, Trujillo a rămas în fruntea Poliției Naționale. La 6 decembrie
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
să-l răstoarne pe el, pe Trujillo. Exilații dominicani au ținut un congres la Universitatea din Havana și au format așa-numitul "Front Unit Dominican de Eliberare" cu Ángel Morales în calitate de președinte. Țelul principal a fost de a gestiona ajutorul militar al guvernelor democratice din America Latină și din Caraibe împotriva lui Trujillo . Printre membrii a fost și naratorul dominican Juan Bosch, care a preluat eforturile internaționale și a călătorit în diferite țări să se întâlnească cu președinții acestora. La 21 septembrie
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
țări să se întâlnească cu președinții acestora. La 21 septembrie 1947, un grup de dominicani în exil, împreună cu un batalion de voluntari înarmați veniți din Cuba și din alte țări din America Latină, a pornit spre Sânto Domingo într-o operațiune militară numită Expediția Cayo Confites. Expediția a eșuat; membrii expediției au fost nevoiti sa debarce, apoi au fost arestați și duși la spitalul militar din zona Columbia, situat în La Habana. La 19 iunie 1949, a fost o a doua încercare
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
veniți din Cuba și din alte țări din America Latină, a pornit spre Sânto Domingo într-o operațiune militară numită Expediția Cayo Confites. Expediția a eșuat; membrii expediției au fost nevoiti sa debarce, apoi au fost arestați și duși la spitalul militar din zona Columbia, situat în La Habana. La 19 iunie 1949, a fost o a doua încercare nereușită de a-l răsturna pe Trujillo regim, care se încheie cu arestarea membrilor expediției și carbonizarea lor într-un contra-atac al armatei
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
construiți începând din 1944. Doi ani mai târziu, pe 7 noiembrie 1984, a fost realizată a doua extensie: linia a fost prelungită cu 360 de metri de la intrarea în cimitirul Silsburg (actuala stație „Dassastraat”) până la intersecția străzii "Herentalsebaan" cu Calea Militară. În mod paradoxal, noul punct terminus al liniei a fost denumit tot „Silsburg”. Pe 1 ianuarie 1991, serviciile de transport în comun din Antwerpen (MIVA), Gent (MIVG) și sucursala flamandă a NMVB au fost contopite într-o nouă companie, Vlaamse
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
Batalionul 2 Vânători din armată permanentă, dislocat la pace în garnizoana București. Regimentul a făcut parte din organică Divizia 3 Infanterie. La intrarea în război, regimentul a fost comandat de colonelul "Constantin Constantinescu". Regimentul 2 Vânători a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.<br> Drapelul de luptă al regimentului fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III: În campania anului 1916 Regimentul 2 Vânători a participat
Regimentul 2 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337211_a_338540]
-
românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.<br> Drapelul de luptă al regimentului fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III: În campania anului 1916 Regimentul 2 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 3 Infanterie, participând la Operația ofensiva în Transilvania , Bătălia de pe Valea Prahovei, Luptele de pe aliniamentul Cricov-Ialomița, Luptele de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru, precum și al acțiunile militare care au condus la stabilizarea frontului pe Siret. În
Regimentul 2 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337211_a_338540]
-
anului 1916 Regimentul 2 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 3 Infanterie, participând la Operația ofensiva în Transilvania , Bătălia de pe Valea Prahovei, Luptele de pe aliniamentul Cricov-Ialomița, Luptele de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru, precum și al acțiunile militare care au condus la stabilizarea frontului pe Siret. În campania anului 1917 Regimentul 2 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 3 Infanterie, participând la Bătălia de la Mărăști. În această campanie, regimentul a fost comandat
Regimentul 2 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337211_a_338540]
-
Operația ofensiva în Transilvania , Bătălia de pe Valea Prahovei, Luptele de pe aliniamentul Cricov-Ialomița, Luptele de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru, precum și al acțiunile militare care au condus la stabilizarea frontului pe Siret. În campania anului 1917 Regimentul 2 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 3 Infanterie, participând la Bătălia de la Mărăști. În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul "Mihail Butescu". În anul 1918 Regimentul 2 Vânători a făcut parte din Brigadă 2 Vânători, din organică Diviziei
Regimentul 2 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337211_a_338540]
-
Batalionul 5 Vânători din armata permanentă, dislocat la pace în garnizoana Craiova. Regimentul a făcut parte din organica Diviziei 2 Infanterie. La intrarea în război, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul "Traian Epure". Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.<br> În campania anului 1916 Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Infanterie și Diviziei
Regimentul 5 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337220_a_338549]
-
locotenent-colonelul "Traian Epure". Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.<br> În campania anului 1916 Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Infanterie și Diviziei 2/5 Infanterie, participând la Acțiunile militare din Dobrogea și Bătălia pentru București. În campania anului 1917 Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al
Regimentul 5 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337220_a_338549]
-
războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.<br> În campania anului 1916 Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Infanterie și Diviziei 2/5 Infanterie, participând la Acțiunile militare din Dobrogea și Bătălia pentru București. În campania anului 1917 Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Infanterie, participând la Bătălia de la Mărășești . În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul
Regimentul 5 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337220_a_338549]
-
Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Infanterie și Diviziei 2/5 Infanterie, participând la Acțiunile militare din Dobrogea și Bătălia pentru București. În campania anului 1917 Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Infanterie, participând la Bătălia de la Mărășești . În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul "Gheorghe Diamandi". În anul 1918 Regimentul 5 Vânători a făcut parte din Brigada 1 Vânători, din organica Diviziei
Regimentul 5 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337220_a_338549]
-
îi apară la aceeași editură un roman cyberpunk, iar în prezent lucrează la un proiect dark fantasy. s-a născut la Râmnicu Vâlcea în 1979. A studiat la Colegiul Național „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea, iar apoi la Academia Tehnică Militară din București. În prezent locuiește în București. Pasionat încă din școala primară de istorie și science-fiction, și-a format gusturile în anii 80 cu SF rus și francez (pe atunci denumit "literatură de anticipație"), precum și cu almanahurile Anticipația și periodicul
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
au înființat încă de la începutul verii anului 1917 structuri organizatorice care să se ocupe de centralizarea activităților asociate voluntarilor in Transilvania și Bucovina. În contextul tulburărilor politice și sociale care au avut acolo loc pe teritoriul rus, constituirea unei unități militare operative până în luna octombrie 1917 a fost imposibil de realizat. Cu toate acestea contingente de voluntari români provenite din Rusia, au fost încadrate în Armata Română. De abia la sfârșitul lunii noiembrie 1917 Marele Cartier General a luat și decizia
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
sa au intrat până la urmă 3 regimente. Inițial rolul său în acțiune s-a rezumat la misiuni de pază și de menținere a ordinii periclitate de trupele Armatei Ruse - aflate în debandadă după Defecțiunea Rusă, precum și de curățare de structuri militare bolșevice a Basarabiei, după proclamarea independenței acesteia. Succesiv defecțiunii ruse și înainte de ieșirea forțată a României din război, a existat o tentativă de transfer a Corpului de voluntari pe Frontul de Vest, contramandată însă după iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent. Aceste unități au fost reîncadrate Armatei Române și au sprijinit în anul 1919 preluarea teritoriului transilvănean de către aceasta. Este de menționat că semnificația voluntariatului românesc în anii Primei Conflagrații nu a fost numai una militară, ci și una de contestare a dreptului Imperiului Dualist, de a ține subjugat un popor conștient de sine și dornic de viață națională proprie. La declanșarea Marelui Război, mulți dintre politicienii, scriitorii, publiciștii și profesorii din Transilvania au mers pe
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
memorandist Vasile Lucaciu și poetul Octavian Goga. Inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari a premers astfel intrarea României în război apărând încă de la începutul conflictului mondial, deoarece mulți dintre prizonieri au dorit să se alăture efortului militar de distrugere a Imperiului Dualist. Cu predilecție, această inițiativă s-a datorat intelectualilor aflați printre captivi și refugiaților transilvăneni din Regat, cu susținerea grupărilor proantantiste din țară. Cu toate acestea în România anilor neutralității atitudinea oficialităților centrale față de preocupările de
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
centrale față de preocupările de organizare a prizonierilor ardeleni și bucovineni a fost însă de o totală indiferență. În februarie 1915 s-a înființat la București, cu scopul de a grupa un număr cât mai mare de refugiați într-o unitate militară care să lupte în rândurile Armatei Române pentru eliberarea teritoriilor de peste munți, după declararea stării de beligeranță, "„Legiunea Ardeleană”". Înființată din inițiativa și cu aportul unor comercianți bucureșteni, aceasta a fost concepută ca o unitate paramilitară și a avut sprijinul
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
ea a fost dezavuată de către Octavian Goga, care a considerat-o o acțiune anarhică, de natură să compromită solidaritatea refugiaților. Mai mult, acesta a considerat că obligația refugiaților ardeleni nu putea fi decât aceea de a se constitui în voluntari militari, pentru a se putea instrui eficient în rândul armatei. Ca atare, Goga a cerut interzicerea "„Legiunii”" și a ziarului acesteia "„Ardealul”", ceea ce a fost ușor de obținut de la guvernul liberal, doritor să stăvilească suspiciunile Puterilor Centrale, cu privire la intențiile Regatului de
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
voluntarilor din Rusia, au redactat un memoriu similar adresat generalului Prezan, rămas și acesta fără efect. Un nou memoriu pe aceeași temă a venit din partea lui Tăslăuanu la începutul anului 1917. Turnura pe care au luat-o în 1916 operațiile militare, toate suferințele și lipsurile care s-au asociat cu retragerea în Moldova, precum și pierderile enorme de material în campania anului 1916 au făcut ca problema constituirii Corpului de Voluntari să fie amânată, în lipsa unor cantități suficiente de echipament, armament și
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
maiorul A. Romalo din Armata Română, iar membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă - ajutați de către personalul din subordine. Atribuțiile Biroului s-au extins ulterior cu sarcini atât civile cât și cu noi sarcini militare, ținând de activitatea de integrare, de intendență și de activitatea poștală Atribuțiile sale au privit clarificarea stării civile și militarea a voluntarilor existenți proveniți din Rusia dar și a celor existenți în România, precum și a ostaticilor și deportaților dintre aceștia
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]