175,406 matches
-
Rus. A fost de asemenea comandantul-șef al Legiunii cehoslovace din Rusia și comandantul-șef al trupelor aliate de pe teritoriul rus. Component al mai multor delegații oficiale trimise în Rusia, fost una dintre autoritățile de prestigiu ale Franței în ceea ce privește afacerile militare rusești și o figură proeminentă - dar în mare parte cu un rol destul de puțin eficient, în contextul intervenției aliaților în Războiul Civil din Rusia. Numele său însă, a devenit în acest context strâns asociat cu lupta cehoslovacilor pentru autonomie. În
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
avut nici o posibilitate de a alege ce să facă în respectivul context. Viitorul general a provenit dintr-o familie catolică și conservatoare, copilăria petrecându-și-o la Grenoble. Sub influența mediului familial a rămas regalist. A fost destinat unei cariere militare încă din copilărie. Istoricul slovac Dušan Kováč l-a descris ca fiind un conservator, fiind dotat însă cu capacități precum premeditare, înțelegere, toleranță și capacitatea de a asculta pe alții. Toate acestea îi vor folosi mai târziu în cariera sa
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
a descris ca fiind un conservator, fiind dotat însă cu capacități precum premeditare, înțelegere, toleranță și capacitatea de a asculta pe alții. Toate acestea îi vor folosi mai târziu în cariera sa diplomatică. Jani a fost elev al Școlii Speciale Militare de la Saint-Cyr, pe care a absolvit-o în anul 1882. A servit ulterior în regimentele 31 și 123 Infanterie. În 1887 a intrat Școala Superioară de Război, pe care a absolvit-o al doilea din promoția sa în1892. În același
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
servit ulterior în regimentele 31 și 123 Infanterie. În 1887 a intrat Școala Superioară de Război, pe care a absolvit-o al doilea din promoția sa în1892. În același an a fost trimis în Imperiul Rus ca membrul al Misiunii Militare Franceze. Vizita sa în Imperiu s-a făcut la cererea sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată realizării unei evaluări discrete a capacității
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată realizării unei evaluări discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu care Franța semnase o convenție militară la 17 august 1892. Promovat după întoarcerea sa din 1893 căpitan, a servit în Regimentul 150 Infanterie și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
150 Infanterie și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer de ordonanță a șefului Statului Major, generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit de asemenea ca atașat pe lângă Misiunea Militară Rusă din Franța, fiind în 1895 detașat la Deuxième Bureau (Serviciul de Informații) al Marelui Stat Major Francez. Poziția sa pe lângă generalul Boisdeffre, l-a ajutat ca
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer de ordonanță a șefului Statului Major, generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit de asemenea ca atașat pe lângă Misiunea Militară Rusă din Franța, fiind în 1895 detașat la Deuxième Bureau (Serviciul de Informații) al Marelui Stat Major Francez. Poziția sa pe lângă generalul Boisdeffre, l-a ajutat ca în 1896 să fie atașat pe lângă țarul Nicolae al II-lea al Rusiei
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
la Deuxième Bureau, de unde a urmărit reformele introduse în armata rusă după Războiul Ruso-Japonez. În această calitate, a participat ca observator în anul 1907 la manevrele armatei imperiale ruse din Polonia. A fost de asemenea cursant la Moscova al Academiei Militare. Locotenent-colonel fiind, între 1 octombrie 1910 - 1 octombrie 1911 s-a reîntors în Rusia ca atașat pe lângă Ministerul de Război al Imperiului, în calitate de „stagiar”. A predat ca instructor la Academia Militară Imperială Nicolae I din Sankt Petersburg - a Marelui Stat
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
A fost de asemenea cursant la Moscova al Academiei Militare. Locotenent-colonel fiind, între 1 octombrie 1910 - 1 octombrie 1911 s-a reîntors în Rusia ca atașat pe lângă Ministerul de Război al Imperiului, în calitate de „stagiar”. A predat ca instructor la Academia Militară Imperială Nicolae I din Sankt Petersburg - a Marelui Stat Major Rus, în aceeași perioadă (în 1912 însă, după o altă sursă). Conform editorului memoriilor sale din anii 1916-1917 - Raymond Noulens, Janin ar fi fost de fapt trimis într-o misiune
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de brigadă, iar la începutul lunii august 1915 a fost numit general maior adjutant la Marele Stat Major Francez. Cunoscător la perfecție al limbii ruse, în iarna dintre anii 1915-1916 a revenit în Rusia ca și membru component al Misiunii Militare Franceze, a cărei conducere a preluat-o în august 1916 (editorul Raymound Noulens afirmă însă că plecarea generalului din Franța s-a făcut de Boulogne în data de 22 aprilie, acesta sosind la Petrograd pe 11 mai 1916). Generalul Janin
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Paris persistau în ideea de a obține un acord cu Guvernul României, la Moghilev se contura o soluție alternativă reprezentată de desprinderea Bulgariei de Puterile Centrale, în schimbul unor compensații teritoriale substanțiale în Tracia și Macedonia. Un nou proiect de convenție militară cu România - bazat pe această idee a fost transmis la începutul lunii august 1916 de Janin lui Joffre, dar Joffre nu a fost de acord cu această viziune, susținută și apărată de Janin. După intrarea în război a României, eforturile
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
sezonului rece, portul Arhanghelsk urma să fie închis din cauza ghețurilor și aceasta ar fi urmat să crească dificultățile aprovizionării Regatului României cu cele minim 300 de tone zilnice de materiale de război și muniții, asumate de către membrii Antantei prin convenția militară. În toamna anului 1916 astfel, generalul Joffre l-a delegat pe generalul Janin să obțină de la conducerea STAVKA odată cu deschiderea căii ferate de la Kola, rezervarea unui număr de vagoane zilnic pentru aprovizionarea României. Pe fondul îngrijorării existente determinate de cantitatea
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
române și Guvernului Român în Moldova, a determinat necesitatea continuării eforturilor de bune oficii. Povara apărării Moldovei de către armata imperială rusă a fost un motiv suplimentar de discordie, într-un context în care România a cerut o misiune de asistență militară din partea Franței, interesată într-o politică orientală care să-i extindă sfera de influență. Misiunea generalului Berthelot a fost primită cu răceală la Moghilev, iar relațiile franco-ruse au continuat să se învenineze, motiv de punere a acestui subiect pe ordinea
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
a câștigat timp pentru a fi debarcate trupele americane în Europa și Rusia a declanșat în iulie Ofensiva Kerensky, terminată însă printr-un dezastru. Cu toate acestea însă misiunea lui Thomas a constituit și un punct de cotitură în relațiile militare franco-ruse. Armata rusă fiind scoasă din joc, legăturile strategice cu Marele Cartier General francez s-au diminuat, prioritatea relațiilor mergând spre asistența tehnică, ce dăduse rezultate extraordinare în România. Vastul program de refacere a armatei ruse inițiat de Franța, Janin
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Rusia și că ea ieșise din istorie pentru a se bloca într-o cămașă de forță ideologică alienantă, într-o „paranteză a istoriei sale”. După reîntoarcerea sa pe pământ francez, în decembrie 1917 Janin a fost numit conducător al Misiunii Militare Franco-Cehoslovace, preluând comanda unităților cehoslovace de infanterie care au dorit să implice în luptă de partea Aliaților în Franța, Italia și Rusia. Pe august 1918, Guvernul Franței l-a desemnat pe Janin comandant al Legiunii Cehoslovace din Rusia, într-un
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
un efectiv de 45.000 de soldați, Janin era în cunoștință de cauză asupra problemelor acestuia. Generalul s-a îmbarcat în luna septembrie spre Vladivostok având atât calitatea de comandant al Legiunii cât și pe aceea de comandant la Misiunii Militare Franceze. Pentru a se prezenta la post în Extremul Orient rus a tranzitat Statele Unite și Japonia, întârziind pe drum la Washington și Tokyo pentru a îndemna - fără succes însă, autoritățile japoneze și americane să disloce trupe spre vest pentru a
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
cu scopul creării unui alt front antigerman. La sosirea sa la Vladivostok la jumătatea lunii noiembrie 1918 însă, situația geopolitică era însă foarte diferită față de cea de la plecarea sa din Europa. Ajuns în Siberia, generalul francez a preluat comanda Misiunii Militare Franceze, a Legiunii Cehoslovace și, în final, a tuturor forțelor Aliaților. La 16 decembrie Janin a ajuns la Omsk, pentru a ocupa însă un post care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat fiind că Legiunea Cehoslovacă a
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
final, a tuturor forțelor Aliaților. La 16 decembrie Janin a ajuns la Omsk, pentru a ocupa însă un post care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat fiind că Legiunea Cehoslovacă a părăsit frontul și puterea politică și militară a fost din ce în ce mai mult centralizată sub autoritatea amiralului rus. Relațiile generalului francez cu generalul-maior Alfred Knox - conducătorul Misiunii Militare Britanice și cu Kolceak - comandantul trupelor albe au fost încordate (Kolceak având în același timp o relație mult mai bună cu
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat fiind că Legiunea Cehoslovacă a părăsit frontul și puterea politică și militară a fost din ce în ce mai mult centralizată sub autoritatea amiralului rus. Relațiile generalului francez cu generalul-maior Alfred Knox - conducătorul Misiunii Militare Britanice și cu Kolceak - comandantul trupelor albe au fost încordate (Kolceak având în același timp o relație mult mai bună cu Knox - care a devenit cea mai importantă figură dintre străinii care se aflau în Siberia). Bazându-se pe generalul
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
urmă și-a păstrat în mod formal titlul, dar responsabilitatea sa s-a extins numai asupra forțelor aliate din vestul lacului (câte 1 batalion francez, englez și italian - staționate în garnizoanele din spatele frontului, precum și Legiunea Cehoslovacă). Colonelul Johnson - din Misiunea Militară Engleză l-a caracterizat astfel: Nefiind de acord cu amiralul, Janin a demisionat din postul de comandant-șef al forțelor aliate pentru se dedica corpului cehoslovac, fiind convins că englezii îl instalaseră pe amiral pentru a le servi interesele. La
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de pedagogie muzicală la Seminarul Levinski din Tel Aviv, unde a terminat licența. În anul 1970 Gronich s-a înrolat in armată ca muzician, interpret la synthetizer in cadrul Ansamblului forțelor blindate și ca aranjor muzical pentru mai multe ansambluri militare. În această perioadă la cunoscut pe cantautorul Matti Caspi, care l-a angajat ca pianist în mai multe producții muzicale pe care le-a condus. Ulterior a terminat și licența în compoziție la Colegiul de muzică Mannes din New York. Soția
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
boierime. A fost frate cu generalii Constantin Scărișoreanu (1869-1937) și Cornel Scărișoreanu (1880-1944). A fost sportiv de performanță, practicând echitația. A deținut, recordurile naționale pe distanțele: București - Constantinopol (1907); Constantinopol - Constanța (1907) și Roman - București (două zile).). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Romulus Scărișoreanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori și al Regimentului 9 Călărași. În perioada
Romulus Scărișoreanu () [Corola-website/Science/335869_a_337198]
-
importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori și al Regimentului 9 Călărași. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Călărași, comandant al Brigăzii 2 Călărași și al Brigăzii 5 Călărași, remarcându-se pe timpul acțiunilor militare din Dobrogea din campania anului 1916 și în Bătălia de la Oituz. În perioada 1919-1924 a comandat Divizia 1 Cavalerie, în fruntea căreia a participat la operațiile militare postbelice din Transilvania (1919-1920).
Romulus Scărișoreanu () [Corola-website/Science/335869_a_337198]
-
al Brigăzii 2 Călărași și al Brigăzii 5 Călărași, remarcându-se pe timpul acțiunilor militare din Dobrogea din campania anului 1916 și în Bătălia de la Oituz. În perioada 1919-1924 a comandat Divizia 1 Cavalerie, în fruntea căreia a participat la operațiile militare postbelice din Transilvania (1919-1920).
Romulus Scărișoreanu () [Corola-website/Science/335869_a_337198]
-
granițe între Lituania și Moscova în zona cursului superior al râului Oka erau atacate de moscoviți, aliați cu , al Crimeei. Tensiunile au continuat să crească. În august 1492, fără a declara război, Ivan al III-lea a demarat ample acțiuni militare: a capturat și a ars , , și , a prădat , a atacat teritoriile cnejilor din Veazma. Nobilii ortodocși au început să treacă de partea Moscovei, care promitea protecție mai bună față de raidurile militare și oprirea discriminărilor religioase practicate de lituanienii catolici. Ivan
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]