179,567 matches
-
cimitirul. ( Ibidem). Biserica din Dobricea, biserică cu hramurile Sfântul Nicolae și Cuvioasa Paraschiva a fost zidită între anii 1889-1892 cu sprijinul lui Vasile Popa Barbu, Constantin Băescu, Vasile Popescu și alții. Tot de aceasta parohie ține și Cimitirul din Dobricea. Aici se găsește o bisericuță ridicată în anul 1814, cu hramul Cuvioasa Paraschiva construită cu contribuția lui Dinu, Vladu și Stan cel Mare. ( Ibidem). Biserica Străchinești - monument istoric - cu hramul ” Intrarea în biserică” a fost zidită între anii 1737-1748 cu sprijinul
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
conform standardelor europene. După noi plantări în 2008 și 2010, suprafața cultivată a ajuns la 55 hectare dintre care 40 sunt cultivate cu soiuri pentru vinuri roșii. În preajma conacului Bibescu s-a aflat și biserica de lemn „Sfantul Calinic" adusă aici în anul 1910 de către prințul Anton Bibescu, și reconstruită în anii 1970 - 1977 la inițiativa lui Constantin V. Robescu în localitatea mehedințeană Fântâna Domnească.
Corcova, Mehedinți () [Corola-website/Science/325322_a_326651]
-
Viteazul - Smaranda Piciuleasa. Primele locuințe ar fi fost ridicate pe locul unde se află astăzi sediul primăriei și în locul în care se aflau grajdurile fostului C.A.P. Ulterior, acest teren a fost cumpărat de colonelul Vlădoianu care și-a stabilit aici conacul- mai exista azi magazia de cereale, iar satul s-a mutat mai la nord, pe unde azi este teren arabil și zăvoi.
Osica de Jos, Olt () [Corola-website/Science/325324_a_326653]
-
1978. A făcut pastorație în Eparhia de Prešov. La 18 iunie 1987, el a intrat în Ordinul iezuit.Încheindu-și formarea sa spirituală, Ján Babjak este trimis la Roma, pentru a se specializa în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental. Aici, el obține licența în 1993. După o întrerupere de un an, se întoarce la Roma pentru a-și face doctoratul în teologia orientală, pe care îl obține în 1996, cu o teză privitoare la Michal Lacko (1920 - 1982), un istoric
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
un dozaj corespunzător) inițiativele și întrebările, indicațiile și cunoștințele de specialitate ale sale. El știe în același timp că învățăcelul este el însuși răspunzător de rezultatul procesului său de învățare. Deoarece întreprinzătorii își îndeplinesc procesul de învățare în cadrul rețelei (iar aici se închide cercul), rezultă, din nou, o serie de avantaje. El învață, pe lângă propriul obiectiv de învățare, câte ceva și despre proiectele similare ale celorlalți participanți. Are la dispoziție în același timp și experiența și cunoștințele tuturor celorlalți participanți. În cadrul rețelei
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
premii acordate de Academia de Arte și Științe Cinematografice din Spania). "Lăură" (Belen Rueda) hotărăște să se mute cu familia ei în clădirea care adăpostea orfelinatul în care ea crescuse cu intenția de a-l renovă și de a deschide aici un centru social dedicat copiilor cu sindromul Down. Ajuns în acel loc, copilul înfiat al familiei, "Simon", care era și purtător al virusului HIV începe a se lasă implicat în jocuri cu un prieten imaginar "Tomás", care purta pe cap
Orfelinatul () [Corola-website/Science/324523_a_325852]
-
să recreeze ambientul de odinioară, amenajând o cameră cu pătuțuri frumos aranjate și apoi copii până atunci nevăzuți i s-au arătat și intrând în jocul lor a ajuns la o ușă ascunsă în spatele unui dulap care ducea la subsol. Aici a descoperit o cameră amenajată în care își dusese viața Tomas și tot aici fiul ei Simon se juca cu prietenul lui imaginar Tomas. Ajunsă aici îl vede pe Simon și îl acoperă cu o pătură, dar în clipa aceea
Orfelinatul () [Corola-website/Science/324523_a_325852]
-
copii până atunci nevăzuți i s-au arătat și intrând în jocul lor a ajuns la o ușă ascunsă în spatele unui dulap care ducea la subsol. Aici a descoperit o cameră amenajată în care își dusese viața Tomas și tot aici fiul ei Simon se juca cu prietenul lui imaginar Tomas. Ajunsă aici îl vede pe Simon și îl acoperă cu o pătură, dar în clipa aceea acesta dispare și își dă seama că aceasta fusese doar fantomă acestuia și că
Orfelinatul () [Corola-website/Science/324523_a_325852]
-
lor a ajuns la o ușă ascunsă în spatele unui dulap care ducea la subsol. Aici a descoperit o cameră amenajată în care își dusese viața Tomas și tot aici fiul ei Simon se juca cu prietenul lui imaginar Tomas. Ajunsă aici îl vede pe Simon și îl acoperă cu o pătură, dar în clipa aceea acesta dispare și își dă seama că aceasta fusese doar fantomă acestuia și că acesta murise aici rămânând captiv când au renovat casă, acoperind ușa el
Orfelinatul () [Corola-website/Science/324523_a_325852]
-
Simon se juca cu prietenul lui imaginar Tomas. Ajunsă aici îl vede pe Simon și îl acoperă cu o pătură, dar în clipa aceea acesta dispare și își dă seama că aceasta fusese doar fantomă acestuia și că acesta murise aici rămânând captiv când au renovat casă, acoperind ușa el nu a mai putut ieși. La aflarea adevărului, Lăură iese afară și ea un pumn de pastile, alprazolam și moare cerând de a fi împreună cu Simon. Dorința i se împlinește și
Orfelinatul () [Corola-website/Science/324523_a_325852]
-
de impozite considerabile pentru anumite afaceri și venituri. Brauweiler și-a dat seama că un angajament politic i-ar putea fi de folos în afaceri, așa că a fost ales în anul 1510 pentru prima dată ca membru în Asociația negustorilor. Aici l-a întâlnit pe Barthel Bruyn, care făcea parte din breasla pictorilor și care a executat (ca și Stephan Lochner la mijlocul secolului al XV-lea) portretele membrilor asociației. Acesta l-a pictat în anul 1535, când Brauweiler era primar. Portretul
Arnold von Brauweiler () [Corola-website/Science/324542_a_325871]
-
al Danemarcei și sora regelui Christian al VI-lea al Danemarcei. În anii 1880, palatul a fost extins și reconstruit pentru a reflecta stilul francez renascentist care caracterizează arhitectura de azi. Primii membri ai familiei regale care s-au mutat aici au fost Prințul Moștenitor Frederic (viitorul rege Frederic al VIII-lea al Danemarcei) și soția sa Lovisa a Suediei. Atât Christian al X-lea al Danemarcei cât și Haakon al VII-lea al Norvegiei s-au născut aici. Regina Lovisa
Palatul Charlottenlund () [Corola-website/Science/324558_a_325887]
-
au mutat aici au fost Prințul Moștenitor Frederic (viitorul rege Frederic al VIII-lea al Danemarcei) și soția sa Lovisa a Suediei. Atât Christian al X-lea al Danemarcei cât și Haakon al VII-lea al Norvegiei s-au născut aici. Regina Lovisa a locuit la palat până la moartea ei în 1926. Familia regală a încetat să mai folosească palatul în 1935.
Palatul Charlottenlund () [Corola-website/Science/324558_a_325887]
-
intreprinse de arheologul Lăcrămioara Istina), iar epoca bronzului este documentată prin descoperirile făcute la Pâncești, Soci și Petrești. Principalul obiectiv arheologic de pe raza comunei este situl Pâncești - "Cetățuia", plasat greșit în unele lucrări ca fiind în satul Răcătău (com. Horgești). Aici au fost evidențiate urme de locuire din epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (cultura Cozia-Brad) și cultura geto-dacă (sec. IV i.Hr.-I d.Hr.). Așezarea geto-dacă face parte din rândul centrelor de autoritate de tip dava și a fost identificată cu
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
al Sandului. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în plasa Bistrița de Jos a aceluiași județ, și comuna Petrești, având în componență satele Fundu Văii, Soci, Petrești și Valea lui Neni, cu 1318 locuitori. Existau și aici două biserici (la Petrești și la Soci) și o școală mixtă cu 32 de elevi, iar principalii proprietari funciari erau moștenitorii lui Alexandru Vidrașcu. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Petrești (inclusă atunci în comuna Horgești). Comuna Pâncești făcea
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
India din cauza selecției sexuale ale ne-născuților raportul între nou-născuții de sex feminin și cei de sex masculin este de 100 la 111, față de un raport normal de 108 la 105. În Republica Populară Chineză fenomenul este încă mai amplu, aici legislația care reglementează numărul de nașteri la una, pentru fiecare femeie, a făcut ca balanța să fie și mai dezechilibrată și ca femeile să aleagă ca copilul lor să fie băiat sau în caz contrar să avorteze. Datorită tradiției populare
Feminicid () [Corola-website/Science/324573_a_325902]
-
comunitate intelectuală. La 13 mai 1882, se alipește cuplului și prietenul lui Rée, Friedrich Nietzsche, care cade la rândul său pradă farmecului tinerei rusoaice. Nietzsche ar fi spus de la prima întâlnire: ""Din ce stele am căzut pentru a ne întâlni aici?"". Relația celor trei pare totuși să fi rămas platonică, datorită refuzului lui Lou de a alege între cei doi. Nietzsche o consideră pe Lou pe cât de excepțional dotată, pe atât de insuportabilă uneori. Salomé va scrie ulterior (1894) un eseu
Lou Andreas-Salomé () [Corola-website/Science/324574_a_325903]
-
Eroilor", în onoarea luptătorilor din primul război mondial. Cișmeaua din sat () - monument închinat luptelor din zonă, alături de Cimitirul Eroilor. Construit de către Cercul Militar al Subofițerilor reangajați din Bacău, monumentul poartă însemnele lozincilor militare rostite de soldații români, precum " Nici pe aici nu se trece" sau "Învingem, ori murim", lozincă a ostașilor de la Mărăști.
Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/324587_a_325916]
-
-l întâlni, Nick își dezvăluie secretele în fața lui Kate, cerându-i ajutorul. Ea îl ajută să se refugieze într-o zonă scutită de taxe din California, Precipice. Aceasta se dovedește a fi o comunitate utopică pentru câteva mii de oameni. Aici se află și serviciul telefonic de confesiuni apelabil la numărul 999-999-9999, folosit de oamenii care vor doar să vorbească cuiva, pe baza promisiunii că nimeni, nici măcar guvernul, nu le va auzi confesiunile. Comunitatea posedă câini inteligenți proveniți din proiectele la
Călător pe unda de șoc () [Corola-website/Science/324579_a_325908]
-
bogate în colorit. — îți dă un sentiment de uimire că așa multă frumusețe a fost creată pentru un scop așa mărunt.” După șase zile, au făcut prima debarcare, la Porto Praya pe insula vulcanică St. Jago din Insulele Capului Verde, și aici începe descrierea pe care Darwin a publicat-o mai târziu în jurnalul "The Voyage of the Beagle". Prima sa impresie a fost că insula este una tristă și sterilă, dar după ce a vizitat orașul a ajuns într-o vale adâncă
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
că „mi se pare și mai minunat, când mă gândesc la toate calitățile lui, că el a fost din aceeași rasă cu ei, și fără îndoială a luat parte din același caracter, cu sălbaticii mizerabili pe care i-am întâlnit aici.” (După patru decenii, și-a amintit aceste impresii "The Descent of Man" și le-a folosit ca argument pentru ideea sa că oamenii provin dintr-o „formă inferioară”, și că societatea civilizată a apărut treptat dintr-o stare mai primitivă
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
procesul treptat de înălțare a continentului din ocean, așa cum indicase Lyell. Întors la Valparaiso, Darwin a plecat într-o altă drumeție în Anzi și, la 21 martie, a ajuns la cumpăna apelor, la altitudinea de 4.000 m: chiar și aici, el a găsit scoici fosile în rocă. El a afirmat că glorioasa priveliște „era ca și cum ai privi o furtună, sau ai asculta în toată splendoarea lui orchestra unui cor al Mântuitorului”. După ce a călătorit apoi la Mendoza, expediția se întorcea
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
teoria formării lumii. După o altă expediție grea în Anzi, în timp ce Beagle era în lucrări de recondiționare, i s-a realăturat și cu toții au mers la Lima, găsind acolo o insurecție armată în plină desfășurare, trebuind să rămână pe vas. Aici își scria notițele când și-a dat seama că ideea lui Lyell că atolii de corali se aflau pe marginea conurilor unor vulcani stinși avea mai puțin sens decât cea că vulcanii s-au scufundat treptat astfel încât recifele de corali
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
exil. Inițial, Landulf s-a refugiat la curtea ducelui Marin al II-lea de Neapole, de unde a găsit adăpost la Salerno, cu ajutorul surorii sale, Gaitelgrima, care devenise cea de a doua soție a principelui Guaimar al II-lea de Salerno. Aici, Landulf a primit titlul de "gastald" de Conza, în vreme ce fiii săi (Landenulf, Landulf, Indulf și Guaimar) au primit diferite posesiuni în regiunea Salerno. "Chronicon Salernitanum", care constituie cea mai importantă sursă pentru viața lui Landulf, nominalizează regiunile Marsi, Sarno și
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
tânără pe nume Maddalena primește misiunea de a coborî pe planetă ca spion, pentru a ajuta guvernul pământean să elimine influența nefastă. Înainte de aterizare, nava ei este doborâtă de pirați, fata găsindu-și adăpost într-un refugiu din nordul înghețat. Aici îl cunoaște pe Saikmar, campionul înfrânt și demoralizat al clanului care ar fi avut cele mai mari șanse să câștige un concurs local de vânătoare, dacă nu ar fi apărut pirații cu armele lor energetice. De la Sakimar, ea află secrete
Victimele novei () [Corola-website/Science/324606_a_325935]