175,406 matches
-
independentă. La scurtă vreme după luarea puterii, Yusuf a pornit războiul împotriva regatului creștin al Axumului, în cursul căruia el a prigonit pe etiopienii și pe creștinii din regat. În anul 525 negusul etiopian Ella Asbeha a organizat o expediție militară în Himyar, în cursul căreia Yusuf As'ar Yath'ar a fost ucis, iar in locul său a fost înscăunat un vasal al etiopienilor, Sumyafa Ashwa, deoarece axumiților le era mai lesne să guverneze prin intermediul unui localnic decât în mod
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
atestat în geostrategie și geopolitică. În aprilie 2016 Universitatea „Angel Kanchev” din Ruse i-a conferit distincția de Doctor Honoris Causa. În perioada 1986-1987, amiralul(r) Vergil Chițac a efectuat un stagiu la bordul unor nave dragoare din compunerea Marinei Militare Române. Începând cu 1986, a devenit Asistent Universitar Ing., funcție pe care a ocupat-o până în anul 1990, când a fost numit Șef Lucrări Universitar Ing. Între 2000-2009 a fost de Conferențiar Universitar Dr. Ing în cadrul Academiei Navale „Mircea cel
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
castelul Špilberk timp de mai mulți ani. Fortificațiile și bastioanele castelului Špilberk au contribuit la apărarea orașului Brno împotriva incursiunilor suedeze din cursul Războiului de Treizeci de Ani, iar ulterior castelul a fost întărit și mai mult, dobândind o funcție militară decisivă. În același timp, castelul Špilberk a fost folosit ca închisoare. Primii prizonieri aduși aici au fost protestanții, urmați mai târziu de participanții la revoluțiile din 1848-1849, deși au fost internați și infractori de drept comun (criminali, hoți și infractori
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
fost transformate în cazărmi, având această funcționalitate timp de o sută de ani. Špilberk a intrat în conștiința publică ca un centru al suferinței și opresiunii în două ocazii; mai întâi, în timpul Primului Război Mondial, când au fost închiși aici, în afară de prizonieri militari, opozanți civili ai regimului austro-ungar și apoi în primul an al ocupației naziste a Cehoslovaciei. Mai multe mii de patrioți cehi au suferit în Špilberk la acea vreme, unii dintre ei fiind condamnați la moarte. Pentru majoritatea lor, Špilberk a
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
transforma într-o cazarmă model în spiritul istoricismului romantic atât de iubit de ideologii celui de-al Treilea Reich. Armata Cehoslovacă a părăsit castelul Špilberk în 1959, punându-se astfel capăt unei perioade îndelungate de folosire a fortificației în scop militar. În anul următor, Špilberk a devenit sediul Muzeului Orășenesc Brno.
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
a nu-i permite comandamentului român executarea de manevre de forțe spre sectorul prevăzut pentru ruperea frontului. De asemenea, Falkenhayn instalează în mod ostentativ Cartierul General al Armatei 9 la Brașov, unde desfășoară activități publice de mare vizibiliate: recepții, parade militare, vizite dese frontului de la Predeal, menite să ajungă la cunoștința comandamentului român și să le distragă atenția de la Valea Jiului. Forțele române erau reprezentate de Divizia 1 Infanterie. Divizia 1 Infanterie fusese reconstituită după Prima bătălie de pe Valea Jiului din unități luate
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
artilerie, era dispusă la Filiași, cu un detașament la Baia de Aramă. Dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Infanterie a fost inspectat la data de 27 octombrie/9 noiembrie 1916 - cu o zi înainte de declanșarea ofensivei germane - de către șeful proaspăt sositei Misiuni Militare Franceze, generalul Henri Berthelot. Acesta aprecia organizarea ca fiind deficitară, în sensul în care dacă ieșirea din defileu era bine supravegheată și apărată, dispozitivul de luptă din estul și vestul defileului ar fi putut fi mai bine organizat , recomandând realizarea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
pune într-o primă fază stăpânire pe ieșirile din munți, de ambele părți ale șoselelor Vulcan și Surduc; va înainta apoi spre Sud astfel, încât Corpul de Cavalerie să câștige libertatea de acțiune." Comandamentul român nu prevedea desfășurarea unei acțiuni militare de amploare a forțelor Puterilor Centrale în sectorul Văii Jiului până la sosirea iernii. Se considerea că vor fi duse doar acțiuni locale, frontul urmând să se stabilizeze pe pozițiile existente. Din aceste considerente a decis retragerea Diviziei 11 Infanterie din
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
în Kauchuk, în RSS Kazahă din Uniunea Sovietică (actualmente Kazahstan), într-o familie kazahă și a primit numele de Kanat Alibekov. El a crescut în Almatî (pe atunci, Alma-Ata), fosta capitală a republicii sovietice. Performanțele academice înregistrate pe când studia medicina militară la Institutul de Medicină din Tomsk, precum și dosarul de familie favorabil, au făcut să fie selectat să lucreze pentru Biopreparat, programul secret de arme biologice supervizat de Consiliul de Miniștri sovietic. Prima lui misiune (1975) a fost la sucursala est-europeană
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
Genghis Han i-a învins pe în 1204, prințul naiman a fugit din țara lui și s-a refugiat între qara kitai. Yelü Zhilugu l-a primit pe Kuchlug în imperiul său, iar Kuchlug a devenit un sfetnic și comandant militar, căsătorindu-se în cele din urmă cu una dintre fiicele lui Zhilugu. Cu toate acestea, în timpul unui război cu dinastia Khawarzmidă vecină, Kuchlug a profitat de ocazie și a orchestrat o lovitură de stat împotriva lui Zhilegu. După ce Kuchlug a
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
general al Cupei Mondiale din 2003-2004. În prezent este președintele Comitetului Olimpic Național Italian (CONI) din Toscana și viceprimar orașului Pisa însărcinat cu sport și mediul. S-a apucat de scrimă sub îndrumarea maestrului Antonio Tringale la clubul „Smipar” (Școala Militară de Parașutiști) din Pisa. La vârsta de 11 ani a devenit elevul lui Antonio Di Ciolo, care a fost și maestrul campionilor olimpici Alessandro Puccini și Simone Vanni. În anul 1992 a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial pentru
Salvatore Sanzo () [Corola-website/Science/335984_a_337313]
-
27 august 1916, prin mobilizarea unităților sale existente la pace. Divizia a făcut parte din organica Corpului VII Armată. La intrarea în război, Divizia 9 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Ioan Basarabescu. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 9 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului VII Armată, alături de Divizia 19 Infanterie. Corpul
Divizia 9 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336004_a_337333]
-
taxelor, a politicilor și de declararea războaielor, asigurându-se că toată comunitatea rămâne pe drumul stabilit prin Coran, sunna și șaria. Difăʿ"se poate traduce prin "apărarea" și reprezintă situația în care comunitatea ibadită se simte atacată și necesită apărare militară. Este ale încă un imam cu atribuții mai mult marțiale ("imam ad-difăʿ"), care funcționează simultan cu imamul administrativ din timp de pace ("imam az-zuhūr"). "Imam ad-difăʿ" trebuie să un om inteligent, credincios și cu aptitudini militare. Pe durata războiului el
Ibadism () [Corola-website/Science/335997_a_337326]
-
atacată și necesită apărare militară. Este ale încă un imam cu atribuții mai mult marțiale ("imam ad-difăʿ"), care funcționează simultan cu imamul administrativ din timp de pace ("imam az-zuhūr"). "Imam ad-difăʿ" trebuie să un om inteligent, credincios și cu aptitudini militare. Pe durata războiului el are autoritate asupra "imamului az-zuhūr". După îndepărtarea pericolului, "imamatul ad-difăʿ" este desființat, iar "imamul az-zuhūr" își reia integral prerogativele. Chiar dacă nu este vorba despre un conflict militar, ci comunitatea luptă împotriva unui despot nedrept, se poate
Ibadism () [Corola-website/Science/335997_a_337326]
-
trebuie să un om inteligent, credincios și cu aptitudini militare. Pe durata războiului el are autoritate asupra "imamului az-zuhūr". După îndepărtarea pericolului, "imamatul ad-difăʿ" este desființat, iar "imamul az-zuhūr" își reia integral prerogativele. Chiar dacă nu este vorba despre un conflict militar, ci comunitatea luptă împotriva unui despot nedrept, se poate declara "ad-difă". În cazul în care situația nu se remediază și devine mai periculoasă pentru comunitate, se poate activa ascunderea credinței (starea de "kitmăn"). "Kitmăn" se poate traduce prin "ascunderea" și
Ibadism () [Corola-website/Science/335997_a_337326]
-
el a făcut propagandă comunistă în rândul tinerilor deținuți. În închisoare, el a organizat atacuri ale deținuților politici atacuri împotriva poliției. A fost eliberat în anul 1935 și, după eliberare, a fost înrolat în armată. După ce și-a satisfăcut stagiul militar a lucrat pentru mișcarea muncitorilor din Belgrad. Prin intermediul sindicatelor a revitalizat activitatea Partidului Comunist. În 1936 a devenit membru al Comitetului Regional al Ligii Comuniste din Șerbia și în 1937 membru al Biroului Politic al Comitetului Central. În ianuarie 1939
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
Erou al Poporului" pentru serviciile sale din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În mai 1944, Ranković a creat OZNA, serviciul de informații al partizanilor. După război, el a devenit ministru de interne (1946-1953) , director al agenției de informații militare UDBA, care a înlocuit OZNA, și vicepreședinte al Iugoslaviei (1963-1966). A fost înlăturat de la putere în 1966, aparent pentru că a abuzat de autoritatea să și a instalat microfoane în dormitorul președintelui Iosip Broz Tito. El a fost exclus din Liga
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
armatei. Ulterior sfaturile sale au fost ascultate de mulți veterani. Atât de apreciate încât aceștia i-au încredințat 3.000$ pentru a începe Clubul de investitori din școala Lafayette, unde profesorul John Tarbell a revenit la predarea finanțelor după serviciul militar. Fondul a câștigat mai mult de 17,500%, din momentul primei achiziții în 1946 și se poate mândri că este un fond de investiții care are per ansamblu un randament peste media pieței, raportat la indicele american S&P 500
Club de investitori () [Corola-website/Science/335991_a_337320]
-
Infanterie" - (Slatina), "Regimentul 59 Infanterie" - (Caracal) și "Regimentul 21 Artilerie". Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 11 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Ioan Muică. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 11 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 1 Infanterie și
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
mai importante locuri de pelerinaj ale musulmanilor șiiți deoarece aici se află mormintele celui de-al zecelea imam, Ali An-Naqi și celui de-al unsprezecelea, Hasan Al-Askari. Imamii Ali și Hasan au trăit în orașul Samarra ca prizonieri la tabăra militară a califului Al-Mu'tasim, numită "Askaru l-Mu‘tasim". Datorită acestui fapt, cei doi imami au primit titlul de "Askariyyăn" sau "Prizonierii din tabără". Se presupune că ar fi murit în cele din urmă otrăviți și au fost îngropați în
Moscheea Al-Askari () [Corola-website/Science/336011_a_337340]
-
guvernul nostru — cu arme dacă e nevoie — cât timp el va face ceea ce l-am însărcinat să facă. În ciuda tonului destul de moderat și al crezului său marxist-leninist, manifestul „Două mii de cuvinte” a chemat publicul la acțiune în caz de intervenție militară și, prin urmare, a negat rolul conducător al partidului, la fel ca și discursul lui Vaculík din 1967. El a devenit popular în întreaga Cehoslovacie atât în rândul intelectualilor, cât și al muncitorilor, iar popularitatea sa a crescut doar după ce
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
porturile italiene Pesaro, Fano ori Ancona către Ragusa. De acolo, ele urmau ruta terestră Bosnasaray (Sarajevo)-Novibazar-Skopje-Plovdiv-Edirne. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, Ragusa și-a pus marina comercială la dispoziția Imperiului Spaniol, cu condiția ca participarea acesteia la acțiunile militare spaniole să nu afecteze interesele Imperiului Otoman. Acesta a tolerat acordul, întrucât comerțul practicat în Ragusa permitea importatul de bunuri din statele cu care Imperiul Otoman era în război. Ragusa era unul dintre cei mai puternici concurenți ai Veneției, alături de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
puterea să-și apere neutralitatea și au urmat discuții lungi și grele. O mare majoritate a senatorilor era favorabilă deschiderii porților către Rusia, deși aceasta avea să-i expună răzbunării lui Napoleon, aflat atunci la apogeul ambițiilor și puterii sale militare. Orașul a fost ocupat de francezi sub comanda generalului Jacques Lauriston. Puțin după aceasta, forțele rusești au asediat orașul, însoțite de muntenegrenii dotați și echipați la standardele armatei rusești, deși ofițerii și generalii de armată muntenegreni îi urau pe ragusani
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Infanterie" - (Galați), "Regimentul 52 Infanterie" - (Bârlad) și "Regimentul 23 Artilerie". Divizia a făcut parte din organica Corpului III Armată. La intrarea în război, Divizia 13 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Alexandru Socec. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 13 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Armatei 1, alături de Corpul I Armată și Divizia
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]
-
-i fratelui său un teritoriu întins. După destrămarea Moraviei Mari, conducătorii Ducatului Boemiei au trebuit să facă față atât incursiunilor maghiarilor, cât și celor ale oștilor ducelui Saxoniei și regelui Franciei Răsăritene Henric Păsărarul, care au inițiat mai multe campanii militare înspre răsărit în teritoriile adiacente slavilor polavieni, țara de origine a mamei lui Venceslau. Pentru a rezista în fața atacurilor saxone, tatăl lui Venceslau, Vratislau, a format o alianță cu ducele bavarez Arnulf cel Rău, un aprig adversar, la acea vreme
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]