177,792 matches
-
sociale, depresiei atipice, depresiei anxioase, bulimiei și sindromului de stres posttratumatic, precum și tulburării de personalitate borderline. În 2013 antidepresivele au fost cea mai folosită clasă de medicament în SUA. Dintre cele 16 milioane de utilizatori de termen lung, 70% sunt femei. În Marea Britanie, rata de utilizare a antidepresivelor s-a dublat în perioada 2000-2010. O analiză din 2014 a concluzionat că numărul de antidepresive folosite pe an a crescut de la 15 milioane la 40 de milioane între 1998 și 2012. Aproape
Antidepresiv () [Corola-website/Science/335819_a_337148]
-
ul (în rusă: коко́шник<nowiki>;</nowiki> [kɐˈkoʂnʲɪk]) este un acoperământ de cap tradițional rusesc purtat de femei și fete, alături de sarafan, în principal în regiunile nordice ale Rusiei, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. ul este, din punct de vedere istoric, un acoperământ de cap purtat de femeile căsătorite, deși fecioarele purtau un
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
cap tradițional rusesc purtat de femei și fete, alături de sarafan, în principal în regiunile nordice ale Rusiei, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. ul este, din punct de vedere istoric, un acoperământ de cap purtat de femeile căsătorite, deși fecioarele purtau un articol vestimentar foarte asemănător cu cocoșnicul, dar deschis în partea din spate, numit "povyazka". Cuvântul "cocoșnic" descrie o mare varietate de acoperăminte de cap purtate în Rusia, inclusiv pălăriile cilindrice din Veliki Novgorod, "kika" cu
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
și groase într-un arc mare. Creasta poate fi brodată cu perle și fir de aur sau este mai simplă, folosind de obicei motive florale. Partea din față este frecvent decorată cu o plasă de perle. În timp ce poartă un cocoșnic femeile au de obicei părul strâns la spate. Cocoșnicul seamănă cu arcelet-ul francez purtat în Anglia dinastiei Tudoilor, dar fără voal negru. Cuvântul "kokoshnik" apare pentru prima dată în documente din secolul al XVI-lea și provine din cuvântul slavic vechi
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
începând din secolul al XVI-lea. În timpul perioadei de reînnoire a culturii naționale ruse de la începutul secolului al XIX-lea, coronițele în formă de diademă au devenit o parte din veșmintele oficiale purtate de membrii familiei imperiale ruse și de femeile nobile de la curtea imperială. Aceste „cocoșnicuri” au fost inspirate în aceeași măsură de moda renascentistă italiană și de arcelet-urile franțuzești, în timp ce cocoșnicurile rusești autentice erau încă purtate de femeile din clasa de mijloc și de țărăncile bogate ale vremii. În
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
din veșmintele oficiale purtate de membrii familiei imperiale ruse și de femeile nobile de la curtea imperială. Aceste „cocoșnicuri” au fost inspirate în aceeași măsură de moda renascentistă italiană și de arcelet-urile franțuzești, în timp ce cocoșnicurile rusești autentice erau încă purtate de femeile din clasa de mijloc și de țărăncile bogate ale vremii. În această perioadă atât femeile necăsătorite, cât și cele căsătorite purtau modelul folosit în mod tradițional de femeile necăsătorite: ce arăta partea din față a părului și avea un voal
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
imperială. Aceste „cocoșnicuri” au fost inspirate în aceeași măsură de moda renascentistă italiană și de arcelet-urile franțuzești, în timp ce cocoșnicurile rusești autentice erau încă purtate de femeile din clasa de mijloc și de țărăncile bogate ale vremii. În această perioadă atât femeile necăsătorite, cât și cele căsătorite purtau modelul folosit în mod tradițional de femeile necăsătorite: ce arăta partea din față a părului și avea un voal translucid care cădea jos în partea din spate. Fetele și femeile ruse din mediul rural
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
și de arcelet-urile franțuzești, în timp ce cocoșnicurile rusești autentice erau încă purtate de femeile din clasa de mijloc și de țărăncile bogate ale vremii. În această perioadă atât femeile necăsătorite, cât și cele căsătorite purtau modelul folosit în mod tradițional de femeile necăsătorite: ce arăta partea din față a părului și avea un voal translucid care cădea jos în partea din spate. Fetele și femeile ruse din mediul rural purtau cocoșnicuri la ocazii speciale până la Revoluția Rusă din 1917. După Revoluție emigranții
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
În această perioadă atât femeile necăsătorite, cât și cele căsătorite purtau modelul folosit în mod tradițional de femeile necăsătorite: ce arăta partea din față a părului și avea un voal translucid care cădea jos în partea din spate. Fetele și femeile ruse din mediul rural purtau cocoșnicuri la ocazii speciale până la Revoluția Rusă din 1917. După Revoluție emigranții ruși au introdus cocoșnicul în moda din restul țărilor europene. În anul 2014 cocoșnicurile sunt purtate în principal de fete și femei din
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
și femeile ruse din mediul rural purtau cocoșnicuri la ocazii speciale până la Revoluția Rusă din 1917. După Revoluție emigranții ruși au introdus cocoșnicul în moda din restul țărilor europene. În anul 2014 cocoșnicurile sunt purtate în principal de fete și femei din ansamblurile folclorice rusești. Un cocoșnic este, de asemenea, o parte a costumului tradițional al Snegurocikăi, nepoata și asistenta lui Ded Moroz. Regina Maria a României a purtat o tiară Cartier creată pentru a semăna cu un cocoșnic rusesc în
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
poeme, devenind, pe parcursul studiilor universitare, redactor activ al acestei reviste. De asemenea, a fost membru al cenaclului și grupării literare Pavel Dan, precum și prezența culturală activă în mediile literare ale vremii. A debutat editorial cu volumul de proze scurte intitulat „Femeia lui Ghidirmic”, apărut la Editură Ramuri din Craiova în anul 1994 cu sprijinul unei burse de finanțare a Fundației Soros pentru o Societate Deschisă. A colaborat cu poezie, proza, reportaje, eseuri, la revistele de cultură: Orizont, Forum Studențesc, (Timișoara) Viața
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
fost o prezență culturală activă în mediile timișorene între anii 1984-1989, edituri precum Facla (Timișoara) sau Scrisul Românesc (Craiova) i-au refuzat la vremea respectivă ofertele editoriale. Debutul editorial s-a petrecut abia în anul 1994, cu volumul de proze "Femeia lui Ghidirmic", apărut la editură Ramuri din Craiova, cu sprijinul unei burse a Fundația Soros. În pofida circulației restrânse, volumul a fost bine primit de critică și mediile culturale naționale. Prin bunăvoință scriitorului Viorel Marineasa, fostul îndrumător al casei Studenților, devenit
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
(n. 19 iunie 1900, Iași - d. 1979, București), a fost prima femeie ofițer din Marina Comercială Română. Fiica generalului Mihail Constanziu (comandantul Diviziei 2 Cavalerie, Iași), a făcut cursurile primare și gimnaziale prin diferitele garnizoane prin care a trecut cu tatăl său. A lucrat o vreme la o întreprindere forestieră și apoi
Irina Constanziu-Vlassopol () [Corola-website/Science/332538_a_333867]
-
Marinei Române, a fost decorată de Regele Carol al II-lea „pentru dragostea cu care a îmbrățișat marea”, cu Medalia maritimă, clasa III. După schimbarea regimului politic, a avut de suferit de pe urma originii sale „burgheze”, neputându-se angaja decât ca femeie de serviciu. A continuat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române din Constanța, căruia i-a încredințat memoriile și fotografiile personale. Irina Constanziu-Vlassopo moare în 1979, la București. La data de 8 iunie 2015, cu prilejul împlinirii a 115 ani de la
Irina Constanziu-Vlassopol () [Corola-website/Science/332538_a_333867]
-
inimi s-o fi prăpădit. Era deșteaptă, energică și plină de temperament - ca mamă-sa. Însă, cu mai puțin amor propriu decât Doamna Dafina, Anastasia n-a știut, până la urmă, să-și ție demnitatea și rangul. A fost mai mult femeie decât a fost Doamnă."” În toamna lui 1671 are loc răscoala orheenilor și lăpușnenilor condusă de Mihalcea Hâncu. Aceștia ocupă curtea domnească și îl silesc pe Gheorghe Duca să se refugieze, împreună cu toată familia, în Țara Românească. După cum arăta cronicarul
Anastasia Duca () [Corola-website/Science/332568_a_333897]
-
din puținele opere care dispune de un rol principal pentru fiecare din cele șase tipuri de voce majore. Durată operei: cca 2 ore și 45 de minute. Acțiunea are loc la Veneția în secolul XVII Povestea se învârte în jurul unei femei, Gioconda. Ea își iubește atât de mult mama, încât, atunci când Lăură, rivala ei în dragoste pentru inimă lui Enzo, salvează viața mamei ei, drept răsplată, Gioconda renunța la propria ei dragoste în favoarea Laurei. Ticălosul Barnaba încearcă să o seducă pe
La Gioconda () [Corola-website/Science/332565_a_333894]
-
devastator război nuclear planetar, civilizația umană a ajuns să fie împărțită în două tabere. De o parte se află Orașele, în care tehnologia continuă să se dezvolte după legi fizice neconvenționale. Societatea este stratificată pe verticală: la bază se află femeile care trăiesc într-o stare de servitute, urmează muncitorii din fabricile de armament și funcționarii care se ocupă cu tacticile de război, iar cea mai înaltă poziție este ocupată de Condori, luptători ciborgi a căror menire o reprezintă cucerirea galaxiei
Phreeria () [Corola-website/Science/332572_a_333901]
-
băiat, George. George Zissi, școlit împreună cu sora sa, Elena, la Paris, deși ar fi călătorit mult prin lume, tot cea mai mare parte a vieții și-a trăit-o la moșia din Olari. George Zissi s-a căsătorit cu Maria, femeie școlită care, atunci când s-a întors cu el la conac, a fost doctorița satului Olari. Sora sa, Elena Cornetti, a fost fondatoare a Școlii de muzică din Craiova și a Fundației Cornetti. Dar, când împreună cu soțul ei, Elefterie, au trecut
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
Totuși, datele disponibile se referă numai pentru persoane adulte sănătoase. Ar fi prematur să se tragă concluzii cu privire la efectele acestui virus asupra sănătății în toate grupurile de populație, mai ales a pacienților imunodeprimați, la cei cu probleme medicale preexistente, la femeile gravide sau la copii. Vor fi necesare noii studii asupra ebolavirusului Reston înainte de a se putea trage concluzii definitive cu privire la patogenitatea și virulența acestuia pentru oameni. Personalul medical poate fi frecvent infectat ca urmare a utilizării acelor și seringilor contaminate
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
cale. Moartea lui Holsten lasă un loc gol în structura de conducere a Silozului. Primarul Jahns caută un înlocuitor, stârnind o serie de controverse cu departamentul IT, care dorea să-și impună propriul candidat. Alegerea lui Jahns este însă o femeie din cele mai joase niveluri ale societății Silozului, mecanicii. Pe numele ei Juliette, ea acceptă cu greu responsabilitatea postului. Lucrurile se complică atunci când, la puțină vreme de la numirea Juliettei în funcția de șerif, Jahns moare otrăvită. Noul șerif caută să
Silozul () [Corola-website/Science/332616_a_333945]
-
refuză să-i facă jocurile, îi înscenează o serie de acte antisociale care duc la expulzarea ei din Siloz. Prietenii Juliettei o ajută să capete un costum mult mai rezistent decât cele oferite de obicei celor trimiși afară. Cu ajutorul lui, femeia ajunge la un alt Siloz, care pare a fi fost victima unei revolte. Expulzarea ei duce la o revoltă în propriul Siloz, care degenerează și pune în pericol viața tuturor locuitorilor. În noul Siloz, Juliette descoperă câțiva supraviețuitori, cu ajutorul cărora
Silozul () [Corola-website/Science/332616_a_333945]
-
secretele trecutului”, iar Rick Riordan recomandă cartea spunând: „Dacă vreți să citiți o poveste postapocaliptică bună, ceva mai bun ca "Silozul" n-o să găsiți”. "The Wall Street Journal" consideră romanul „un hit în lumea SF, o lectură atrăgătoare deopotrivă pentru femei și pentru bărbați, pentru fanii genului hard SF și pentru cititorii de literatură în general”. "The Washington Post" crede că „nu e un roman perfect [...] dar e genul de roman SF pe care să-l recomanzi celor care iubesc genul
Silozul () [Corola-website/Science/332616_a_333945]
-
și Constantă au fost împușcați câte 4. În jud. Constantă, din cei 4, 3 erau preoți. În alte județe, precum în Dolj, în lipsă de legionari, au fost împușcați deținuți de drept comun. Printre cei 147, a fost și o femeie, Elenă Bagdad, studentă la Fac. de Matematică din București. Celor 147, li s-au adăugat 95 comandanți legionari, asasinați în baza listelor întocmite anterior de către Armând Călinescu, prefectul poliției capitalei, gen. Gabriel Marinescu, zis Gavrilă, si Mihail Moruzov, directorul Serviciului
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
filmului se învârte în jurul a cinci străini care sunt legați între ei - și care se întâlnesc unul cu altul în momente diferite - de o serie de evenimente care au loc în Ajunul Crăciunului. Personajul principal este Roșe (Susan Sarandon), o femeie care se luptă să facă față problemelor legate de grija pentru mama sa, care suferă de Alzheimer. Între timp, Nina (Penelope Cruz) și Mike (Paul Walker) sunt un cuplu de tineri pe punctul de a se despărți din cauza comportamentului din ce in ce mai
Crăciun (film) () [Corola-website/Science/332664_a_333993]
-
de războinici. Ciclul de viață biologic al „alien”„”-ilor implică implantarea traumatică de larve parazite în interiorul gazdelor vii, care la maturitate erup din pieptul gazdei. Designul lor evocă în mod deliberat multe imagini sexuale, atât ca bărbați, cât și ca femei, pentru a ilustra estomparea/inversarea lor față de dihotomia sexuală umană. Designul „alien”-ului aparține suprarealistului elvețian H. R. Giger, pe baza unei litografii numite "Necronom IV", ulterior fiind redefinit pentru primul film din seria "Alien", iar efectele mecanice de bază
Alien (personaj fictiv) () [Corola-website/Science/332682_a_334011]