283 matches
-
descompunerii: "porțiunea mea de visare o cumperi tu/ porțiunea mea de tăcere o cumperi tu/ porțiunea mea de un metru de doi o lași stelelor puturoase" (Piață...). Sau: "«Golem» strigă filozoful stînd pe tron în mijlocul/ Gropii de gunoi a orașului/ îmbîcsit în duhoarea porcilor grohăind" (Golem). Scatologia e la ea acasă: "o duhoare de metale în putrefacție/ bîntuind prin duminica orbului// oh lătratul de seară al îngerilor/ fecale de aur pe cărarea întortocheată a plîngerii" (Elegie). Ca și: "cerul să fie
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
semiologii literare. Tânărul Gabriel Anghel pricepe, încă din librăria brăileană, că aparține unei lumi-care-se-face pentru el, mizând, cu multă convingere, pe un destin premonitoriu. Teren de joacă, loc sacru, recluziune și toate la un loc, până la proba târzie a tipografiei îmbâcsite cu mirosuri de plumb. Apoi intervine adevărata potrivire în lume: plăsmuirea revistelor literare. Marea vocație, liniștitoare, a specialistului dedicat, odată cu trecerea, zece ani mai târziu, în echipa României literare (condusă de Geo Dumitrescu). De-acum epoca preocupă martorul ajuns în
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
Dar și în asistența lui pedagogică, întrucât aflăm că François este mâna dreaptă a lui Mefano la CNSM de Paris. Și, ca totul să fie monocolor, consecvent și consonant, nici Melodies 96 de Paul Mefano nu a putut salva aerul îmbâcsit de atomii grei, sterili ai unor sonorități seci, confuze care, culmea, sunt dominate sever de formă și de rațiune. O modă a dominației autoritare ce, dacă nu va fi ocultată rapid și cu măsură, va pune neîndoios umărul la naufragiul
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
niveaux différents), il faudra attendre l'apport novateur et clarificateur d'Isou qui, des 1946/47, proposa de nouvelle voies de réflexion a des créations qui avaient été parfois fragmentaires". Atmosfera celor două simfonii, precum și a celor trei dansuri este îmbâcsită de un comic straniu, ca o negație continuă a naturii lexicale, ceea ce convoacă un contrast al imposturii făcute și totodată demascate. Cum ar spune Friedrich Vischer: "aceeași ființă, omul, al cărui cap ajunge sus, până în afara spiritului, stă, în același
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
coautorul unui best-seller.Va avea un accent neîncetat pe sex.” Scopul lui era crearea unei parodii a literaturii sărace care menținea căptușite rafturile librăriilor monerne. “24 de oameni au răspuns invitației lui și au colaborat la scrierea celui mai exploatat, îmbâcsit de sex, respingător roman scris vreodată: Naked Came the Stranger (ro. Străina vine goală). Să se înțeleagă prin termenul “colaborare” că fiecare a scris câte un capitol neavând nici cea mai vagă idee despre ce scriu ceilalți. Au avut la
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
știm de la Dante, Chaucer sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi și continuând cu, să zicem, Henry Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe vieți soioase, îmbâcsite în crime și pulsiuni animalice. Radu Aldulescu ne-a obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis, prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
alocuri sălășluiesc tăblițe de tristă amintire cu prevederile decretului comunist 200, sau îndemnuri hilare de protecția muncii. Evident, nu este ca și cum te-ai afla într-un club de fițe. Culoarul strâmt pe care ești nevoit să urci până la etaj e îmbâcsit de oameni, iar lumina nu este principalul atu al locației. Drept urmare, toaletele extravagante sau costumul cu cravată nu sunt tocmai la ordinea zilei, deși nu există un dressing-code. Odată ajuns la scenă, constați că aici nu ai de-a face
Agenda2004-43-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282984_a_284313]
-
-uri. Prima parte, mai curînd bricolaj decît compoziție, scoate în față, de dragul contrastului, decorul. Cîte ceva din solidaritatea de început, destrămată pe drum, inevitabil, în profiluri de autor, cîte ceva din aerul timpului, respirabil, orișicît, în anii de formare, din ce în ce mai îmbîcsit în deceniul "impunerii" lor ca alternativă, extremele "întîmpinărilor", toate, prinse de Chioaru într-un argument mai lung decît se obișnuiește, cu iz de mărturisire, par detalii dintr-un atac de noapte. Între critică aproape sincronă a receptărilor, mai detașate ori
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
al omeniei, atributul „băieților buni", el și tatăl lui îndeplinesc misiunea de „a duce focul" , dat fiind că „nu există nici un Dumnezeu și noi suntem profeții lui". Ei pribegesc printr-un deșert în care pășesc prin cenușă, respiră un aer îmbâcsit de cenușă, văd pretutindeni cenușă, uneori funigine, arbori arși, cadavre și ele arse, câte o dată în poziții bizare, pentru că oamenii fuseseră încinerați instantaneu în timp ce-și vedeau de îndeletnicirile lor. Case nelocuite în care se mai găsesc, nu se
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
bine venite la colț de stradă, ca să spun așa... C.P.: Eu am fost profund impresionat de ceea ce au făcut americanii, în toate domeniile, în tehnică, în muzeele americane și canadiene, care sunt de un tip deosebit. Muzeele lor nu sunt îmbâcsite, nu sunt muzee în care tablourile sunt atârnate unul peste altul, ca la noi, ...acolo muzeele sunt puse în parcuri speciale. Sân Francisco, Vancouver și Sidney concurează și câștigă, pe rând, locul întâi în lume...Am văzut multe parcuri în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
față de o anumită grilă de interpretare a comediilor acestuia. Anti-Caragiale e mai degrabă anti-caragialiana: o calmă, meticuloasă, documentată corectură făcută comentariilor tendențioase și exceselor critice. O versiune clasică, rulată timp de decenii, este aceea conform căreia Caragiale satirizează o lume îmbâcsită de politicianism și impregnată de imoralitate. Corolarul: personajele lui prezintă un comic contrast între aparență și esență, între ceea ce pretind a fi și ceea ce sunt cu adevărat. Pe de o parte, ifose de onorabilitate, respectabilitate, civism; pe de alta, goliciune
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
bine venite la colț de stradă, ca să spun așa... C.P.: Eu am fost profund impresionat de ceea ce au făcut americanii, în toate domeniile, în tehnică, în muzeele americane și canadiene, care sunt de un tip deosebit. Muzeele lor nu sunt îmbâcsite, nu sunt muzee în care tablourile sunt atârnate unul peste altul, ca la noi, ...acolo muzeele sunt puse în parcuri speciale. Sân Francisco, Vancouver și Sidney concurează și câștigă, pe rând, locul întâi în lume...Am văzut multe parcuri în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bine venite la colț de stradă, ca să spun așa... C.P.: Eu am fost profund impresionat de ceea ce au făcut americanii, în toate domeniile, în tehnică, în muzeele americane și canadiene, care sunt de un tip deosebit. Muzeele lor nu sunt îmbâcsite, nu sunt muzee în care tablourile sunt atârnate unul peste altul, ca la noi, ...acolo muzeele sunt puse în parcuri speciale. Sân Francisco, Vancouver și Sidney concurează și câștigă, pe rând, locul întâi în lume...Am văzut multe parcuri în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu un șoc electric, credeam mai mult în tine decât în propria-mi derută. în podul istoriei în podul casei am descoperit o mulțime de monezi ecvestre jurnalul de călătorie al bunicului. Caii proaspăt potcoviți tropoteau peste fosile de coleoptere, îmbâcsite de praf de pușcă veșmintele lui de ofițer de infanterie. Soldații virili se lăfăiau în budoare cu fetele de la Moulin Rouge. Pe pieptul lor dezgolit atârnau decorații coclite. I-am zis atunci într-o doară: Iată podul istoriei. Și am
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
nedormită, zvâcnind din bazin, dând mașinii impulsuri și bâțâieli peste limita de viteză. Foarte rapid, geamurile s-au aburit pe dinăuntru, nu mai vedeam decât vag, dibuind doar că șoseaua era tot liberă, iar mirosul ei de piele desfăcută îmi îmbâcsea treptat nările și creierul... Aplecată în poala mea, Rebecca gemea și tremura din șolduri odorante, rugându-mă să vin. Am ghicit cu coada ochiului că o mașină conducea în stânga cu exact aceeași viteză ca a mea, și abia când au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa lui aspră, îmbâcsită de mirosuri aspre de pușcărie și de adierea caldă a trupului lui. Ai venit cu-adevărat? șopti palidă, abia mai ținându-se pe picioare, deschizând ușa odăii. Bărbatul sări de la masă. O prinse în brațe să nu cadă. Cu-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
plasarea mumiei prezidențiale într-un mausoleu al societății civile. Or, lucrurile au stat exact pe dos. Dl. Constantinescu a fost ales în numele promisiunilor (majoritar mincinoase) că va transforma destinul mizer al României într-unul demn, că va evacua din încăperile îmbâcsite de lene, minciună și corupție aerul viciat și că-l va înlocui cu zefirul plăcut al democrației. Nici unul dintre sfătuitorii de taină ai președintelui nu dă vreun semn că a înțeles că antipatia cvasi-unamimă provine tocmai din încălcarea flagrantă a
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
asiatică” a devenit un fenomen global, comparabil cu ceea ce se întâmplă în economie. Muzica, arta, moda și, mai nou, filmele din Est i-au cucerit și pe români. E, într-un fel, o gură de aer proaspăt în lumea artistică, îmbâcsită de stereotipuri occidentale. ”Invazia asiatică” se bazează și pe copierea de modele. În stilul Hollywood, actorii indieni ajung celebri la Bollywood, în timp ce sud-coreeni au propriile vedetele de la Hallyu. În ceea ce privește artele plastice, pasionații cu dare de mână investesc sume exorbitante pe
Invazie asiatică în muzică, film, pictură și modă by Boitos Lavinia () [Corola-journal/Journalistic/81221_a_82546]
-
și se afundă în străduțele neluminate, oribile, sub stelele dinspre care venea curent înghețat. Lătrată de câini vagabonzi, smulsă de bețivi, confundată cu femeile ușoare care propteau din loc în loc, în preajma cârciumilor, zidurile și felinarele, fata, a cărei minte zvâcnea îmbîcsită de o drojdie murdară de gânduri, ajunse după vreo oră acasă. Vasilica nu se întorsese încă. Își puse cămașa de noapte și se întinse sub cearceaf. Se forță să adoarmă, dar căzu într-un fel de amorțire chinuitoare. Eterul din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai măreț peisaj din lume: imensul, imensul edificiu al morii "Dîmbovița", ridicîndu-se, cu frontoane și turnulețe ce sfârtecau norii, în mijlocul unei curți pustii, incomensurabile, peste care-și lăsa ca un gnomon umbra. Clădire melancolică, fără vârstă, cu sute de geamuri îmbîcsite de praf și făină, cu spații între cărămizi în care încolțeau și creșteau ierburi și-n care înfloreau clopoței albaștri. Fațadă stacojie pe care suiau câteva scări de incendiu, tubulare și ruginite, aruncîndu-și umbra filiformă în vântul fierbinte. De la poarta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mama lui. Dar în bucătărie nu era nimeni. Încă mestecând, băiatul rămase mirat în mijlocul odăii, între bătrânul bufet verde și masa, cu mușamaua tăiată de cuțite, de care era prinsă o mașină de tocat. Deasupra aragazului, din găurile de aerisire îmbîcsite de fum, ieșeau și umblau pe perete viespi mari, care nu-și aflaseră încă odihna. Ușa balconului era închisă: mama nu putea fi acolo. Atunci nu putea decât să se fi topit în văzduh. "Mama!", strigă încet, uitîndu-se zăpăcit în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rușine! Îmi pare rău pentru femeile noastre, pentru tinerele noastre, să le văd îmbrăcate în mod penibil, imitând o modă de prost gust, importată de pretutindeniĂȘi-mi pare rău de biata, frumoasa noastră limbă românească! Atât de stâlcită, atât de îmbâcsită cu expresii împrumutate aiurea din alte limbi...cu cuvinte stâlcite, de nici cei ce le folosesc, nu mai știu ce înseamnă. Avem mari valori și din păcate nu li se acordăăatenție, nici în mod oficial, nici prin massmedia, cât se
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ți se slăbea puțin jugul robotelii la cantină și parcă te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de gaze de eșapament, lăsându-se călăuzită de dispoziția sumbră ce-o rodea pe dinăuntru, și până să apuce să se lase la mâna cui s-o nimeri, dădu nas în nas cu un văr de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și al copiilor, gândește-te, și toată școală și împrejurimile, pădurea asta de blocuri, cvartalele de ghetouri, străzile, totu-i impregnat de duhoarea grea a înstrăinării - încă un semn că doar datorită copiilor ăstora Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
privirea spânzurând în gol și legănându-se deasupra curții autobazei CET Sud de peste bulevardul Fizicienilor, pe care nu mai apărea Dacia roșie a lui Velicu. Cerul în zori și-n amurg, Mirelo, lumina scăzând și crescând din visul ăla lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]