208 matches
-
Stau mărturie dăruirea cu care acolo unde apele devastatoare au lăsat răni adânci - la Satu Mare, Tg. Mureș, Dej, Alba Iulia, Sighișoara și În atâtea alte localități - s-a trecut la Înlăturarea lor, la normalizarea activității economice și sociale... Cuvintele de Îmbărbătare rostite de tovarășul Nicolae Ceaușescu au avut un puternic răsunet În rândul cetățenilor Sighișoarei. Locuitorii și-au organizat rândurile Într-o acțiune multiplă și de amplă anvergură. Problema numărul unu În Întreprinderile inundate este punerea În funcțiune a tuturor utilajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși." 30. Ei deci, și-au luat rămas bun de la Biserică, și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. 31. După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea. 32. Iuda și Sila, care și ei erau prooroci, au îndemnat pe frați, și i-au întărit cu multe cuvinte. 33. După cîtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
după bunu-i plac drăcesc... Aveam doar 6 ani În toamna din 1940, când mi-a fost dat să aud pentru prima oară intonându-se „Sfântă tinerețe legionară”. Și acum, la senectute, sunt cuprins de aceiași fiori de bucurie și de Îmbărbătare, ca În copilărie, când se cântă În preajma mea „Imnul tinereții legionare”, care Începe cu sintagma citată În fraza anterioară. Mărturisesc cu toată onestitatea că nu am citit, nici nu cred că ar fi existat alt text laic atât de frumos
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai scapă“, a șoptit o femeie. S-ar putea ca vorbele femeii să fi stârnit orgoliul lui Dumnezeu, căci, sub privirile noastre uimite, câinele s-a aruncat în râul învolburat și a înotat voinicește spre mal, însoțit de chiotele de îmbărbătare ale copiilor. Când apa l-a purtat pe sub pod, bietul animal mai avea de parcurs jumătate de distanță. Ne-am întors cu toții, urmărind cum a reușit, prin miracol, să se salveze, undeva mai în josul râului. Stăpânul câinelui nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
să muncească, să-și crească copiii..., iar pe mine, faptul de a ști toate astea mă ajută, atunci când mă podidește lehamitea, să reîncep să scriu. Și totuși cum rămâne cu vorbele-n vânt?” De ce nu răzbesc, dincolo de o retorică a îmbărbătării, ade varurile bine rostite? Cum de i s-a răpit la noi adevărului forță devastatoare a rostirii lui răspicate? De ce, oricât de bine rostite, adevărurile nu mai intervin în mersul evenimentelor și au devenit „vorbe-n vânt”? Ce a făcut
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
într-o paranteză amară. Ți-am spus că în vila de peste drum stau niște prieteni. Am și alți prieteni, dar nu sînt așa apropiați ca cei de vizavi... Mihai ar vrea să intervină cu o glumă sau o vorbă de îmbărbătare, dar se teme să n-o abată din nou de la șirul povestirii. Privește aproape absent în jos. Doar palma sa, atingînd mîna femeii, o alintă. E sigur că tăcerea lui obligă la confesiune. Nici nu știu ce m-a legat de doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
femei care aveau întotdeauna drame conjugale și le făcea plăcere spovedania. Privirea calmă, inspirînd încredere și candoarea primei tinereți, asociate unei înalte științe a ascultării interlocutoarei, peste care trona un spirit viu, gata să găsească cele mai potrivite vorbe de îmbărbătare sau motive de discuție pentru ieșirea din atmosfera instalată i-au asigurat mereu succesul unor prietenii durabile. Nu-și amintește să fi jignit vreodată o prietenă. Decît, desigur, atunci, la început, pe Violeta. A făcut-o pentru că-i era ciudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
doi secretara secției în care lucrează Mihai. Mateianu zice să mergeți la el de urgență... Te-o fi turnat vreunul că vii la mine să dai telefoane interurbane... oftează Ion. Nu cred! respinge Mihai presupunerea celuilalt. Face un gest de îmbărbătare, să alunge tristețea prietenului, apoi cotește spre pavilionul administrativ. Mateianu e singurul director în prezența căruia nu se simte iritat. Dimpotrivă! Știindu-l cu o mare deschidere către cultură și cu un bun-simț înnăscut, vizavi de el, Mihai se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ambasadă. Din răspunsul tinerei femei, înțelege că s-au despărțit. Ce mai face doamna Ella? întreabă Mihai în final. Mama... devine Doris tristă, înecîndu-se. Anul trecut... Da, a trecut deja un an... Cancer... Mihai găsește vorbe simple și sincere de îmbărbătare. Apoi închide. Intră în sală și privește fără nici un chef la cele de pe scenă. Atunci, cînd l-a întîmpinat femeia aceea lovită cumplit de bătrînețe, a avut prima dată revelația că timpul trece și pentru el, nu doar pentru alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de idealuri, cu atât mai pregnant în spațiul școlar, universitar. Cine atunci, dacă nu școala, dacă nu și ȘCOALA, are menirea să jaloneze căi și direcții, trimiteri eficace spre universul de sens și valoare, livrând perimetrului social MODELE, premise ale îmbărbătării și optimizării. Noua Lege a Educației (proiect generos, însă... împresurat, contestat sau adulat, furtunos dezbătut încă și-n aceste zile) stipulează, cum nu se poate mai clar, cadrul legitim adecvat întru exercitarea dreptului fundamental la învățare pe tot parcursul vieții
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
tăcere, Încercînd să-mi imaginez ce-o fi simțit Julián cînd a constatat că femeia pe care o așteptase vreme de șaptesprezece ani era moartă, că fiul lor se dusese odată cu ea, că viața pe care o visase, singura sa Îmbărbătare, nu existase niciodată. Majoritatea dintre noi avem norocul, sau ghinionul, de a vedea cum viața ni se surpă Încetul cu Încetul, aproape fără să băgăm de seamă. Pentru Julián, această certitudine s-a aprins Într-o chestiune de secunde. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și înfrângerilor omenești, le reproșează. Nici urmă de asprime în glasul ei. Încearcă doar să le cal meze. Teama lor o învăluie însă și pe ea ca o undă palpabilă. Dar tot ce le poate oferi sunt numai cuvinte de îmbărbătare. Spune încet, căci frica o istovește: — Nu pot să trec sub tăcere ce s-a întâmplat. Suspinele Tulliei se intensifică. Bătrâna rostește cu un fior: — Sunt nevoită să-l înștiințez pe Marele Pontif. N-are încotro. Focul din cămin e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e altceva. E puțin probabil că va îndrăzni. O să fie mai atentă de acum încolo. Este totuși un om dominat de sentimentul propriei inferiorități, capabil de orice. Văzând-o impasibilă, Antonia se liniștește și ea. Nu are nici un cuvânt de îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
disperate, așteptând parcă izbăvirea supremă de la omul din fața lor. ― Crede, Apostole, și Dumnezeu va coborî în inima ta când va bate ceasul, și nu te va părăsi în vecii vecilor! zise preotul cu un glas împletit numai din nădejde și îmbărbătare. Bologa, ca și cum într-adevăr glasul i-ar fi picurat în suflet un balsam minunat, urmă mai liniștit, privind mereu în fața preotului: ― Vreau să cred... și uneori îmi simt ființa curată și primitoare ca un potir! Dar zadarnic implor și zadarnic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol sări în picioare, fermecat, ca în fața unei năluciri ispititoare. Ilona se duse la masă, așeză vasele și tacâmurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar în ochi și pe buze un zâmbet de îmbărbătare, umil, sfios, sub care încerca să-și ascundă o groază cumplită... Goli tava și mai stătu o clipă, neclintită, murmurând de câteva ori, domol, ca un susur: ― Dumnezeu... n-ai grijă. Dumnezeu... Apoi ieși cu privirea în pământ. Apostol o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și o cuprinde pe mama cu brațele peste mijloc. Și zice ceva, acolo, la pieptul mamei, dar nu se Înțelege - se vede Însă cum strânge și cum mama, continuând s-o mângâie pe păr și să-i spună cuvinte de Îmbărbătare, Încearcă să-i desfacă mâinile strânse ca niște menghine. Moș Iacob și cu Mătușa Domnica abia acum par a-și da seama că se petrece ceva. Dar nu aici, În salonul nostru și dincolo de masă: afară. - I-auz’!, tresare Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
apărării naționale, condus de Sadoveanu și Goga, publicate la rubrica „De pe frontul nostru” și aveau căutare, priză la public cum spunem astăzi. Publicate cu subtitlul Poezii de război, volumul este „opera unui poet patriot, care considera drept unica sa datorie îmbărbătarea soldaților și a țării printr-un limbaj de cea mai largă audiență”, scrie Liviu Grăsoiu în prefața la cartea menționată. În ciuda vicisitudinilor și înăspririi vieții, intelectualii și cărturarii grupați în Academia bârlădeană, profesori, medici, preoți, militari și alte persoane cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
poetului de „a se rupe” și a-și găsi vocea proprie, pe linia creației tradiționaliste. Devenise poetul despre care G. Călinescu sublinia că până acum, a scris o mare cantitate de poezii vlahuțiene, corecte și prelung declamatorii”... „poezii ocazionale de îmbărbătare” în timpul războiului, devenea acum un altul... Citindu-i noile Poeme, G. Călinescu avea să scrie în Istoria literaturii române... : „izbește cu acea notă care-i dă originalitate, punându-l de altfel într-un grup de poeți pentru care „îngerul” e
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Fără să ne lăsăm antrenați momentan În zadarnice dispute referitoare la valabilitatea acestei maxime, vă spun că eu Însumi i-am sugerat lui Ricardo că era necesar și, chiar mai mult, convenabil, să pună capăt suferinței imediate și să caute Îmbărbătarea În generoasele izvoare ale trecutului, arsenalul și galantarul oricărui vlăstar. I-am sugerat să retrăiască orice mică aventură carnală anterioară sacrei apariții a Pumitei. Zis și făcut: s-a pus pe treabă. Cât ai clipi din ochi, Ricardo al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
relațiilor noastre e În chip hotărât estival. Dar nu sunt atent și vă abat și domniei voastre atenția, iubite don Parodi. Aștept cât se poate de ferm pe poziții schița domniei voastre și vă adresez Încă de pe acum vorbe de Îmbărbătare. Vă vorbesc cu fruntea cât se poate de sus. Fără Îndoială că afirmația mea va deștepta surâsul multor spirite maligne; dar știți că eu nu fac afaceri fără acoperire. Mi-am Împlinit punct cu punct angajamentul: v-am schițat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt, 18. pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, 19. pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare și neclintită care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului, 20. unde Isus a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Samuraiul nu înțelesese bine ce voise Matsuki să spună, dar se temea că supușii săi se vor da după Velasco. Vedeți de Seihachi cum puteți mai bine. Nu vă faceți griji pentru mine. Îi adresă lui Seihachi două-trei cuvinte de îmbărbătare, dar acesta nu putea nici măcar să răspundă. Samuraiul făcu cale întoarsă printre trupurile oamenilor de pe culoar și apoi urcă pe punte unde soarele bătea cu putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
citesc câte ceva din Thibaudet, Bachelard, Valéry, ca și din Benedetto Croce. Dar marea mea șansă a fost să iau cunoștință de scrisul unor E. Lovinescu și G. Călinescu. E. Lovinescu a devenit maestrul meu, factorul permanent de referință, sursa de îmbărbătare de care aveam nevoie în acel climat ingrat. Citindu-l, reconstituindu-i traseul, mi-am dat seama că esteticul reprezintă o valoare imperisabilă, că acesta va triumfa, chiar dacă "istoria s-ar putea să facă pasul său spre firesc peste capetele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la școală de propria lor învățătoare desigur din pânza de borangic oferită de viermii de mătase din ferma proprie. Steluța era în costum național de Rucăr. Și poftim la drum cu două căruțe cu câte trei cai dar nu înainte de îmbărbătarea de rigoare: Să nu vă fie teamă. Să nu credeți că orășenii sunt mai bine pregătiți ca noi. Să răspundeți la orice întrebare și, ca totul să fie bine, mai puneți și voi câte una, dar asta numai în afara examenului
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și-a luat la revedere, Ilinca însoțind-o până la ieșire. Simona a îmbrățișat-o, compătimind-o în gândul ei, stare ce i a adus lacrimi în ochi, dar stăpânindu-se ca să nu observe Ilinca, i-a adresat cuvinte vesele de îmbărbătare, sporindu-i iubirea față de această fată. —Azi, bine la ei, rău la noi; mâine rău la ei, bine la noi. —Ha! ha! ha! m-ai făcut să râd Simona. Roate se nvârtește, nu trebuie să ne dăm bătuți, Ilinca. —Ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]