204 matches
-
Acest procedeu (vaticina ex eventu) este caracteristic literaturilor apocaliptice: el întărește credința în profeții și, prin urmare, îi ajută pe credincioși să suporte încercările clipei prezente. Interpretarea visului lui Nabuconodosor ca reprezentând succesiunea dramatică a celor patru regate constituie, dincolo de îmbărbătarea exilaților evrei, o concepție unitară asupra istoriei universale. Cartea lui Daniel, Întâiul Enoch și Apocalipsele evreiești înfățișează un element necunoscut în celelalte tradiții: evenimentele care constituie istoria universală nu mai oglindesc ritmul etern al ciclului cosmic și nu mai depind
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Cu toată dragostea, Stan N. Cucu, telefon 49.27.00 București, 25 mai 1980 Dragă domnule Mânăstireanu, Am primit la timp scrisoarea matale, din 11 ale acestei luni și iam citit cu multă plăcere conținutul. Îți mulțumesc pentru cuvintele de îmbărbătare pe care mi le adresezi și pentru străduința ce ai depus, spre a mă scoate din impasul în care mă găsesc cu lucrarea. Aș vrea să fii convins că nu o ambiție deșartă m-a îndemnat s-o încropesc. Nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
deveni locul meu preferat de pregătire pentru examene. Kalman, Dudi și Nona cea generoasă au devenit după scurt timp și au rămas prieteni de suflet până în ziua de astăzi. Casele lor modeste și primitoare întotdeauna au servit drept bază a îmbărbătării mele spirituale prin însuși faptul că, aflându-mă în mijlocul lor, se trezeau în mine unele din trăirile trecutului nostru comun și în acest fel se întreținea viu visul, care acum nu putea fi nici măcar pomenit cu glas răspicat, despre ziua
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fost creată prin apariția în una din zilele a anului 1935, a acelui „Moșneag Bătrân”, în preajma bisericii construită în 1845, de către Nicolae Șuțu, după cum mai sus ați aflat. Acel Moșneag a vorbit cu Ionel Bârjoveanu, spunându-i multe cuvinte de îmbărbătare și de transmitere preotului și sătenilor, despre cerința lui ca pe acel loc să se facă o făîntână unde la Bobotează să se facă slujba sfântului Ioan Botezătorul. Și preotul, Mironescu Alexandru, împreună cu întregul personal ce slujea sfânta biserică, ca
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Fără complementul răgazului restaurator și fără vaccinul singurătății, munca recade în semnificația ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar. Sus inima! E un îndemn pe care, în limbajul cotidian, îl rostim sau îl auzim ca pe o îmbărbătare. „Sus inima!“ înseamnă: „nu te lăsa!“, „fii tare!“, „nu fi trist“, „fii bărbat!“, „ridică te deasupra necazurilor!“. Se spune și „capul sus!“, tot o formulă încurajatoare, dar cu o nuanță în plus: „fii demn!“, „nu te lăsa călcat în picioare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
îmi așez rucsacul de pelerin în spate, mă închei cu atenție la geaca de piele uzată și udă de ploaie. Mă apropii de Sfinția Sa și-l întreb, ca „simplu pelerin”, de ce nu sunt prezenți preoți și călugări în rând, spre îmbărbătarea pelerinilor. La început, pare total surprins de îndrăzneala mea. Nu știe dacă sunt un pelerin oarecare, un farsor provocator sau doar un sărman cu duhul, așa cum se întâlnesc cu zecile în perimetru în acele momente - pelerinajul atrage de altfel ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
RES, preotul Constantin Necula deplânge sentimentul „falsei siguranțe duhovnicești”, cum este cazul prea deselor „pelerinaje la moaște, fără a cunoaște rostul lor în închinare, este cazul alergării la diferiți duhovnici asupra cărora nu ai lămuriri duhovnicești, ci numai zvonuri de îmbărbătare. Falsificarea pelerinajului naște falși pelerini care aleargă prin spațiile sfințeniei, dar care nu reușesc să decanteze nicio virtute, nu reușesc să discearnă nicio calitate, să rețină nicio frântură de învățătură. Dar care se întorc acasă convinși de utilitatea gestului, aureolați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
știai ce s-a Întâmplat cu părinții tăi, fumul de la crematoriu ieșea tot timpul, transporturi noi veneau, mai aflam câte ceva de la bărbați, ne aruncau... ADLER: Ce vă aruncau? DAVIDOVICI: Câte o pietricică, un piculeț de pâine, fie o scrisorică de Îmbărbătare... ADLER: Nouă ne veneau de la voi pe coajă de copac, zgâriat... DAVIDOVICI: Pe ce se putea... Și asta era un fel de stimulent pentru noi, că nimeni nu spunea: „Vezi că te așteaptă moartea”. Dimpotrivă: „Vezi că aliații sunt aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
frumusețe a Iubirii lui Dumnezeu. Atanasie Berzescu spunea: „În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce și L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul și îmbărbătarea deținuților din Aiud. Prin el frumosul și spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci”. (Lacrimi și sânge)<ref id=18>http://ro.wikipedia. Org/wiki/Radu Gyr</ref> în fața Tribunalului Poporului, în procesul din 1945, Radu Gyr a mărturisit adevărul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
noroi în toate fițuicile care nu se mai sfiiesc să facă deschis elogiul securității.) „Nu te lăsa, Petrică, tată”, era îndemnat acum un an într-o astfel de fițuică liderul nostru național, iar cel care îi spunea aceste cuvinte de îmbărbătare nu era tatăl său - care a fost un lider internațional -, cum s-ar putea înțelege din greșeală. Dar fiindcă expremierul nu avea experiența politică a celorlalți emanați cu care a plecat la drum, în ciuda acestor îndemnuri părintești, a lăsat jucăria
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
din partea mea, ajutat de modesta bursă din partea Oficiului Universitar Cluj și încurajat de omul de omenie Academician prof. dr. Bologa Valeriu, care, de la primii pași pe care i-am făcut la intrarea în facultate, m-a sprijinit prin cuvinte de îmbărbătare, aflând că sunt refugiat din Bucovina și nu aveam pe nimeni care să mă ajute, doar fratele Ilie, care și el ca și mine era refugiat și mă susținea mai mult moral pentru a-mi putea urma pașii ascendenți pe
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
mai scapă“, a șoptit o femeie. S-ar putea ca vorbele femeii să fi stârnit orgoliul lui Dumnezeu, căci, sub privirile noastre uimite, câinele s-a aruncat în râul învolburat și a înotat voinicește spre mal, însoțit de chiotele de îmbărbătare ale copiilor. Când apa l-a purtat pe sub pod, bietul animal mai avea de parcurs jumătate de distanță. Ne-am întors cu toții, urmărind cum a reușit, prin miracol, să se salveze, undeva mai în josul râului. Stăpânul câinelui nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
apărării naționale, condus de Sadoveanu și Goga, publicate la rubrica „De pe frontul nostru” și aveau căutare, priză la public cum spunem astăzi. Publicate cu subtitlul Poezii de război, volumul este „opera unui poet patriot, care considera drept unica sa datorie îmbărbătarea soldaților și a țării printr-un limbaj de cea mai largă audiență”, scrie Liviu Grăsoiu în prefața la cartea menționată. În ciuda vicisitudinilor și înăspririi vieții, intelectualii și cărturarii grupați în Academia bârlădeană, profesori, medici, preoți, militari și alte persoane cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
poetului de „a se rupe” și a-și găsi vocea proprie, pe linia creației tradiționaliste. Devenise poetul despre care G. Călinescu sublinia că până acum, a scris o mare cantitate de poezii vlahuțiene, corecte și prelung declamatorii”... „poezii ocazionale de îmbărbătare” în timpul războiului, devenea acum un altul... Citindu-i noile Poeme, G. Călinescu avea să scrie în Istoria literaturii române... : „izbește cu acea notă care-i dă originalitate, punându-l de altfel într-un grup de poeți pentru care „îngerul” e
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de idealuri, cu atât mai pregnant în spațiul școlar, universitar. Cine atunci, dacă nu școala, dacă nu și ȘCOALA, are menirea să jaloneze căi și direcții, trimiteri eficace spre universul de sens și valoare, livrând perimetrului social MODELE, premise ale îmbărbătării și optimizării. Noua Lege a Educației (proiect generos, însă... împresurat, contestat sau adulat, furtunos dezbătut încă și-n aceste zile) stipulează, cum nu se poate mai clar, cadrul legitim adecvat întru exercitarea dreptului fundamental la învățare pe tot parcursul vieții
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
oameni de suflet și cu binecuvântarea P. S. Episcop Calinic Botoșăneanul, au biruit întristarea, însingurarea, tăcerea, necazul acestor copii din localitatea Scânteia, județul Iași, încercați de soartă. Le-au oferit alimente, hăinuțe, jucării, rechizite, cărți, dulciuri și scrisori de compasiune și îmbărbătare, de mângâiere și încurajare, de afecțiune și iubire creștină.” Pr. Protopop Vilie Doroșincă, Protopopiatul Iași II - “Am fost impresionată de necazul acestor familii din Scânteia dar plăcut surprinsă de inimoșii elevi de la Liceul Agricol din Iași care s-au implicat
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Lorica AXINTE, Carmen FILOTI () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93168]
-
care de multe ori le și obține, populații întregi, se complac într-o foarte vinovată indiferență. Supraviețuitorii lagărelor și ai deportărilor au nevoie nu doar să li se restituie posesiunile de care au fost spoliați, cât mai ales de o îmbărbătare care să le refacă mentalul sfâșiat. Au nevoie de reglementări în momentul în care familiile le-au fost ferfenițite, văduvele au nevoie de certitudini privind soarta soților lor, dar au nevoie și de încurajări care să le redea încrederea în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
însărcinate cu menținerea moralului trupelor. Este vorba mai cu seamă de acela al soldaților singuri celibatari, orfani sau născuți în regiuni aflate sub ocupație. Aceste "zâne bune" le oferă combatanților sprijin moral și material, trimițându-le scrisori, pachete, mesaje de îmbărbătare. "În numele binefacerilor cu tentă patriotică, observă Françoise Thèbaud, specialistă în istoria perioadei, tinerelor fete de familie bună le este îngăduit să corespondeze cu bărbați necunoscuți". Să le scrie... și să-i facă să viseze. Căci rolul "nașei" din timpul războiului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
le și tot așa, trebuia să bat cu ciocanul încât, la o vreme, de la coada lui mi-am făcut răni în palme. Începuse să mi curgă și sânge. Maistrul, aspru și fără de sentimente omenești, în loc să-mi adreseze niște cuvinte de îmbărbătare și de consolare, să mă menajeze cât de cât, să-mi acorde protecție - și poate o anumită înțelegere pentru tânărul de lângă el, care eram eu, ucenicul, - nu numai că a repetat înjurăturile, dar mi-a și spus: - Ce crezi că
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
tu, mai spunea locotenentul în scrisoare, măicuța mea mult iubită, legată de sufletul meu prin cel mai dulce acord muzical, cel mai desăvârșit, tu știai, tu simțeai ce mult țineam să le fac plăcere prietenilor mei. Ei îmi dau o îmbărbătare de care nu m-aș putea lipsi, căci trebuie să-ți spun că, în ultimul timp, starea mea de spirit s-a schimbat mult. Datoria, cum ar spune tata, acum mi-am dat seama, are niște exigențe cărora conștiința mea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
când caduc, când de neînțeles. Poșta și cenzura corespondenței contribuiau cu tot ce le stătea în puteri ca dialogul epistolar să fie după chipul și asemănarea vieții lor date peste cap. În fine, o măruntă veste bună îi aduse puțină îmbărbătare. După ce încasase multe refuzuri, i se propuse un contract pentru traducerea unui roman de Fedin. Angela, o fostă colegă de clasă, propusese numele ei, acceptat cu condiția să facă traducerea repede. Margareta nu cerea altceva decât să-și dea duhul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
copilul dintr-un braț în altul, îl mai lăsa să meargă pe jos, dar copilul se cerea mereu în brațe. Cu fruntea roșie de sudoare, biata mamă se uita din când în când la noi și ne adresa cuvinte de îmbărbătare: Hai, dragii mei copii, nu mai avem mult până la gară, curaj... Trebuie să vă mărturisesc acum, când scriu aceste rânduri, al vârsta de 71 de ani, că cei trei militari care constituiau escorta noastră s-au purtat în modul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
energie, dar și să înfiripe în sufletele noastre o stare antagonică disperării, și anume, o notă de optimism, care se degaja din același țăcănit al roților. De data aceasta glasul lor repeta pentru urechile și sufletele noastre un cuvânt de îmbărbătare, de încurajare, având următorul veșmânt fonetic: Nu dis-pe-ra! Nu dis-pe-ra! Nu dis-pe-ra! Pe această notă de acalmie, sora mea Țuki a spart tăcerea cu cea mai prozaică și, în același timp, cea mai frecventă propoziție din lume: Mama, mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce mișca, tot ce era viu, manifestându-și disprețul suveran față de pigmeii tereștri intrați în agonie. Fâlfâind prelung stiharul Moartea face inventarul Celora aduși cu carul; Zvârliți noaptea, fără lună În gropelinița comună... Nici prohod, Nici lumânare... Nici vorbă de-mbărbătare Pentru cei care-au rămas Turmă fără de pripas Rătăcind în drumul lor Lipsiți de Bunul Păstor. Hâda colții și-i rânjește Satul plânge și jelește Murmurând cu suflet greu: Oare-a murit Dumnezeu?... Deșteaptă-Te, pentru ce dormi Doamne? Scoală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
știam ce să-i spunem pentru a o consola. Eram total descumpăniți în fața morții. Organizam noi niște funeralii, dar ceva nu prea era în ordine. Acum știu ce am de spus într-o asemenea situație, știu care-s vorbele de îmbărbătare. "Fiul tău te așteaptă în paradis. Pentru el e mai bine ca în timpul vieții, e fericit acum. Fii mîndră de el". Sunt cuvinte călduroase, ele promit ceva. Moartea are în sfârșit un sens. Moartea nu mai înseamnă moarte. Or, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]