373 matches
-
mai iasă la arat. Iac-așa, dintr-o toană. El avea pe atunci douăzeci și patru de ani, nu se lăsa ușor dus de val, dar libertatea ce i se oferea era prea ispititoare: să nu mai iasă la arat! Era ceva îmbătător. Mai spuneau că trebuiau uciși băutorii de sânge. Nikolai își amintea de Dolșanski, moșierul căruia îi aparținea cândva satul lor numit Dolșanka, și încerca să și-l închipuie pe nobilul acela bătrân, în chip de băutor de sânge. Nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nuanțe de un verde vertiginos, cu case albe în depărtare și o lumină razantă, pe care unul din cei doi tineri îl zărește în timpul unei operațiuni de război, cucerind inconștient o poziție dușmană dincolo de o creastă înaltă. Este o apariție îmbătătoare. De altfel, o asemenea stare de beție este transmisă de Comisso în toată cartea. Amețit era el însuși, din cauza licorii vieții pe care o bea cu o nebunie pe măsură. Cea de-a doua mare găselniță a cărții a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în altă parte: Iugoslavia lui Tito*, cu improbabila ei autoguvernare, joacă pentru scurt timp un rol de substituție. Odată cu luptele de eliberare națională însă (Vietnam, Algeria), apoi cu revoluția din Cuba și cu Revoluția Culturală* chineză, va regăsi turismul parfumul îmbătător al istoriei în mișcare. Cuplul Sartre/Beauvoir, care a luat parte la toate călătoriile (URSS, Cuba, China), întruchipează această căutare a recunoașterii revoluționare simbolice, în timp ce alții devin uneori funcționari ai regimului. Prin mijlocirea impresiilor unor comitete de întreprindere, federații sindicale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
imaginii nu explică în sine și întru totul importanța incontestabilă a poetului. La originalitatea și valoarea liricii sale participă substanțial inteligența temperatoare a hedonismului pătimaș, autoironia, „parodia” omniprezentă și afectarea hâtră, candoarea - mimată și efectivă, într-o formulă sofisticată -, fascinația îmbătătoare a anodinului și „privatului”, magnificarea derizoriului, cu poftă și cu chef, până la săvârșirea unui „salt” - relevant și grav - la nivelul ontologicului. O viziune panerotică, o senzualitate generalizată îi este specifică acestui poet care trăiește „ o voluptate parodică a miracolului, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
problemele pe care Revoluția le-a lăsat în suspans, încercînd o reconciliere a francezilor, Bonaparte poate să savureze onorurile pe care și le oferă cu sprijinul binevoitor al unui popor tulburat de recunoștință față de omul care îi oferă, după vinul îmbătător al victoriilor, liniștea necesară ca să se bucure de pace. În 1802, după pacea de la Amiens, în urma unui plebiscit, este numit "Consul pe viață". Doi ani mai tîrziu, un senatus-consulte face din el împăratul ereditar al Republicii Franceze, sub numele de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pălăria la plecare... Obiectul cu pricina aparținea lui Ion Arhip. 648 M. Niculăiasa * P ă l ă r i a La data de 11 iunie, anul 1977, Într-o sâmbătă, era o zi liniștită de vară. Trandafirii Înfloriți răspândeau parfum Îmbătător, iar livezile din Lămășeni erau În stăpânirea grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți 202 și unul cunoscut (de la Suceava)203. Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a reușit din nou să câștige inimile noastre. Iarba verde, apărând împreună cu gingașii ghiocei, a chemat cu ea și toate vietățile pământului, ce au stat până acum ascunse de ghearele afurisite ale iernii. Acele gheare... s-au transformat în miresme îmbătătoare ce aparțin florilor, care au reușit să înflorească. Însă văzând că, până la urmă, chiar și acestea voiau să scape din închisoarea de gheață, s-au convins să riște și au atins oglinda cu piciorușele lor calde, împingând-o involuntar în
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
în jur, într-o armonie perfectă și spre Republica Vandana de Nord, și spre Republica Vandana de Sud -, un miros încântător. Așa că nu e de mirare că, neputând rezista ispitei, domnișoara Ramona Maria Julieta Ines Gonzaga s-a agățat de îmbătătorii trandafiri și, electrocutată, a rămas pe veci suspendată printre flori. Unde lumea îi admiră cadavrul rămas parcă viu. (Dar, ca să fim pe de-a-ntregul sinceri, din păcate îmbătrânește și el. Nu peste mulți ani, ne va privi o domnișoară bătrână
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii. Și chiar ameliorând un soi de trandafiri care nu sunt sensibili la curentul electric și dau un miros îmbătător de ambele părți ale graniței. Deocamdată, trecând peste unele incidente, situația din cele două republici surori este stabilă. Restul e tăcere. 126. În întuneric și în tăcere, un exercițiu util și apreciat Peste unele incidente se trece mai ușor, altele
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
pentru Florica; sentimentul erotic este transpus asupra pământului, comunicând afectiv: ”Dragostea lui avea nevoie de inima moșiei. Dorea să simtă lutul sub picioare, să i se agațe de opinci, să-i soarbă mirosul, să-și umple ochii de culoarea lui îmbătătoare”...”Acum, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le vadă și să le mângâie ca pe niște ibovnice credincioase”...”Lutul negru, lipicios, îi țintuia picioarele, îngreuindu-le, atrăgându-l ca brațele unei iubite pătimașe”. Punctul culminant al comuniunii îl reprezintă sărutul
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
le știm încă, dar le vom ști. Acesta este doar unul din motivele ce îndreptățesc afirmația că “Evul mediu e mai interesant din punct de vedere al filosofiei.”) Renașterea a fost ultima înghițitură pe care Europa a sorbit-o din îmbătătoarea cultură a Greciei antice. Aparent moderni, renascentiștii sunt de fapt mai tradiționali decât promotorii Reformei și Contrareformei care, din dorința de a păstra intacte tiparele Bisericii și de a-l readuce pe Dumnezeu în lume, au generat exact contrariul, deschizînd
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
studios, care era pus la curent de profesori, prin diferite discuții”. De aici, putem trage câteva concluzii. Prima, ar fi aceea că unii oportuniști „mirosind” noul curs al politicii românești puseseră la punct adevărate „puciuri” pentru a ajunge în vârful îmbătător și ademenitor al puterii absolute. A doua concluzie ar fi că nu toți profesorii din oraș împărtășeau ideile „noii ordini” pe care o urlau activiștii comuniști cu orice prilej ce li se oferea sau pe orice colț de stradă pe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în timp ce preotul cel tânăr și slab dădea aprobator din cap, mirosind cu vădită plăcere o cutie mică de plastic, plină cu „tămâie” colorată artificial, pe care scria „Mâna Maicii Domnului”, trimitere la aroma cunoscutei flori, ce umple cu mirosul său îmbătător atmosfera nopților calde și senine de vară. Ca o remarcă generală, mi s-a părut într-adevăr destul de contestată prezența forțelor de ordine în cadrul acestui pelerinaj. Jandarmii erau destul de numeroși, dar discreți, staționau „în rezervă”, în dubele lor parcate mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
suspi ciuni pelerinilor-beneficiari. Capul familiei, supraponderal, s-a încins cu un șorț de bucătărie de un alb imaculat, cu greu îl încape pânza, și a început să descarce din portbagaj zeci de caserole din plastic pline cu sarmale cu miros îmbătător. Mama și cele două fiice au intrat și ele în acțiune, tot prin a îmbrăca un șorț alb, apoi au început să distribuie la rând hrana, însoțită de un pahar de vin sau de suc, după cum dorea fiecare. Sunt tăcute
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un loc de parcare. Lângă o grămadă de busuioc verde în floare este așezată tanti Sabina, 85 de ani, originară chiar din Nicula. Încerc să intru în dialog cu ea, după ce cumpăr un buchet de busuioc verde cu aromă puternică, îmbătătoare. Prima dificultate a acestui teren : nu înțeleg întotdeauna graiul aparte al acestor oameni, presărat cu regionalisme dificile pentru valahul care sunt. Încep prin a-i adresa întrebarea standard care a funcționat și a dezlegat limbile în majoritatea cazurilor : „Pe vremea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
multiplicității etnice care a stat la temelia societății indiene. Imnurile nu ne dezvăluie decât unele aspecte ale vieții în epoca vedică. Tabloul e mai degrabă sumar. Arienii iubesc muzica și dansul; cântă din flaut, lăută și harpă. Le plac băuturile îmbătătoare, soma și sură, aceasta din urmă fără semnificație religioasă. Jocul de zaruri era destul de popular: un întreg imn din Rig Veda (X, 34) îi este consacrat. Numeroase imnuri fac aluzie la conflictele dintre diversele triburi ariene. Cel mai însemnat dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tehnicilor și soteriologiilor susținute de către cei care abandonaseră lumea nu vor înceta să se accentueze în secolele de mai târziu. Pe scurt, se poate spune că metodele extatice relevă și prelungesc experiența exaltantă a absorbției somei sau a altor substanțe îmbătătoare, anticipând unele forme de devoțiune mistică, în vreme ce austeritățile și disciplinele ascetice pregătesc elaborarea tehnicilor Yoga. Trebuie adăugat că începând din epoca Upanișadelor se răspândește obiceiul de a abandona viața socială și de a se retrage "în pădure", pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
această "stare secundă", rămâne încă un mister. Pythia, aleasă dintre tărăncile de la Delfi, profetiza la dată fixă. Frunzele de laur pe care ea le mesteca, fumigațiile cu laur, apa pe care o bea din izvorul Cassotis nu au nici o proprietate îmbătătoare și nu explică transa. După tradiție, trepiedul său oracular era situat deasupra unui hău (chasmă), de unde emanau vapori cu proprietăți supranaturale. Săpăturile, totuși, n-au revelat nici o fisură 14 Obiceiul cerea ca făptașul, chiar involuntar, al unui omor să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dă va fi Armaiti, Gândirea cea buna din găthă, identificată mai târziu cu Pământul. E vorba, desigur, de o rămășiță a religiei tradiționale iraniene. într-adevăr, sacrificiile sângeroase au fost mai târziu definitiv suprimate și haoma a dispărut ca băutură îmbătătoare, fiind înlocuită printr-un amestec de suc de plante, apă și lapte 44. 109. Exaltarea zeului Mithra Mai surprinzător, și mai important pentru istoria mazdeismului, este Mihr Yast (Yast, 10), lungul imn închinat lui Mithra. Când 1-am creat pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în centrul ritualului dionysiac, o experiență extatică de o frenezie mai mult sau mai puțin violentă: mania. Această "nebunie" constituia întrucâtva dovada "divinizării" (entheos) adeptului. Experiența era, desigur, de neuitat, căci ea constituia o participare la spontaneitatea creatoare și libertatea îmbătătoare, la puterea supraumană și la invulnerabilitatea lui Dionysos. Comuniunea cu zeul făcea să explodeze, pentru un timp, condiția umană, dar nu reușea să producă o transmutație. Nu există aluzie la nemurire în Bacchantele, și nici într-o operă atât de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o bucățică de mămăliguță cu o foaie de ceapă întinsă în sare. Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră parcă se desprimăvărase, iar fermecătoarea lună mai adusese în camera noastră mireasma și parfumul îmbătător al tuturor florilor de pe mapamond. Ce parfum degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-o altă lume, în care ne facem iluzia că vom ajunge cu toții dacă vom pătimi cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
1 Venise luna mai a anului 1956, orășelul nostru, Serenite, se transformase într-un regat al miresmelor. Înflorise liliacul, apoi au urmat salcâmii și imediat după ei, la începutul lunii iunie, au dat în floare teii, care împrăștiau un miros îmbătător, mai ales spre seară, când adia vântul: atunci aroma trecea pe străzile orașului în valuri compacte ca o armată romană sau ca un râu ieșit din matcă sau chiar ca o furtună și era grozav să te plimbi pe aleile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
seculari era permanent întuneric și veverița sperioasă arăta că nu se teme de ființele omenești. Tocmai în locul acela am înțeles că totul rămăsese într-o stare originară: fiare, păsări, arbori și izvoare. Dăinuia o puritate sălbatică a peisajului. Un aer îmbătător ne umplea piepturile și, pe când mergeam pe platourile deschise ale muntelui, albastrul cerului ne făcea să ne bucurăm de o fericire infinită. Acolo, pe culmile munților, în rariștile acoperite cu iarbă înaltă, am întâlnit numeroase turme de oi însoțite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lăsat sufletul risipit în peisaj ca să poată să-mi mai redea încă acea forță interioară care să-mi îngăduie să îndur singurătatea și bătrânețea. În dimineața asta, în timp ce șchiopătam pe plajă, am crezut că simt parfumul ei intim, proaspăt și îmbătător. Era ca și cum trupul ei, topit evanescent în aer, mi-ar fi transmis și acum aceleași mesaje provocatoare. M-am întors îndărăt, chiar în locul unde mi se păruse că am simțit mireasma aceea. Nu dispăruse. Pneuma Cineva neștiut se mișcă permanent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dată, într-un vis, când se părea că mergem amândoi pe un câmp și chiar această tovărășie de drum mă umplea de fericire nespusă, pentru ca, în momentul când mâinile noastre s-au atins, s-au încleștat, unirea palmelor să fie îmbătătoare până în prag mistic. Totdeauna, de la vârsta de paisprezece cincisprezece ani, am iubit cu o intensitate egală, năprasnică, și suferind îngrozitor, fără ca cineva din afară, chiar și ființa iubită, să-și fi dat seama de tăria dorului și disperării din mine
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]