317 matches
-
fel de paraziți care asigură politic textul, dar îl și compromit estetic. Ìn Rocadă (1967) se află și poezii epurate de scoriile ideologicului, cum ar fi Călătorie. Se pare că T. încearcă o reconciliere între lirica angajată și un suprarealism îmblânzit, dar care nu mai păstrează nimic din spiritul originar. În Corp comun (1968) multe poeme au rimă, adesea pereche, expresia continuă să rămână ori simplificată, în maniera unui joc lingvistic nu prea îndrăzneț, ori abstractizată într-un mod pur formal
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
doliul, însă cel care nu reușește să scape de comemorarea obsedantă a unui trecut dureros refuză trăirea prezentului. În acest caz, adevărul rămâne un fapt intranzitiv care nu duce dincolo de el însuși. Într-o a doua formă, durerea marginalizată, amintirea îmblânzită a faptului dureros din trecut devine un exemplu de viață de care individul, dar mai ales colectivitatea se pot servi. Operația este dublă și amintește, de asemenea, psihanaliza. Expunându-se această amintire analogiei și generalizării, se face din ea un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
introd. Andi Bălu, București, 2000. Antologii: A Sheaf of Poetical Scraps (Unknown Congreve), București, 1923. Traduceri: Shakespeare, Hamlet, București, 1938, Coriolan, București, 1940, Furtuna, București, 1940, Henric V, București, 1940, Poveste de iarnă, București, 1942, Regele Lear, București, 1942, Scorpia îmblânzită, București, 1943, Tragedia lui Othello, maurul din Veneția, București, 1943, Doi domni din Verona, București, 1944, Noaptea regilor (A douăsprezecea noapte), București, 1945, Nevestele vesele din Windsor, București, f.a.; Teatru englez (Bernard Shaw, Eugene O’Neill, John M. Synge), I
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
intitulat Faleze de nisip, fiind vizionat la câteva zile după lansare de Nicolae Ceaușescu, care îl interzice (pelicula e trimisă la Arhiva de Filme de la Jilava). În 1982 termină alt roman cu caracter „subversiv”, Al doilea mesager (titlul inițial - Ereticul îmblânzit), pe care editurile românești îl refuză; autorul reușește să îl trimită la Paris, unde în 1985 apare la Editura Albin Michel în traducerea lui Alain Paruit și i se acordă Prix de la Liberté, oferit de PEN-Clubul francez. În țară încep
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
puterea malefică a trecutului și despre imposibilitatea evadării din trecut: „îmblânzitorul de lupi” reușește să trăiască concomitent, dar cu o inumană seninătate, în prezent și în trecut. Finalul pare optimist: fiul se vindecă de surzenie prin sacrificiul tatălui, iar câinii-lupi, „îmblânziți”, sunt eliberați. O caracteristică a scriiturii de aici o constituie adoptarea unui punct de vedere feminin și a persoanei întâi narative, modalități pe care autorul le va relua într-un roman de o cu totul altă factură, Provocatorul (1997), text
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
1976 (în colaborare cu Anca Nemoianu). Repere bibliografice: Negoițescu, Lampa, 211-218; Bugariu, Incursiuni, 84-88; Grigurcu, Idei, 183-187; Ungureanu, La umbra cărților, 103-107; Mariana Șora, Europa literară în epoca Biedermeier văzută de Virgil Nemoianu, „Curentul” (München), 1986, 5974; Nicolae Manolescu, Romantismul îmblânzit, RL, 1990, 4; Gabriela Adameșteanu, [Interviu cu Virgil Nemoianu], CNP, 1991, 4; Ioana Pârvulescu, Biederman & Bummelmeier, RL, 1994, 39; Tania Radu, Războiul de independență, LAI, 1994, 41, 42; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 10-11; Ierunca, Semnul, 179-183
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
structurală a societății liberale (atomizarea), ci ar fi integrată și armonioasă. Trebuie, pe de altă parte, păstrate toate „cuceririle” societății liberale, cum ar fi puternicul antistatism, idealurile autonomiei, autoguvernării, liberei întreprinderi, drepturilor omului etc. Aceste împliniri liberale se cer temperate, îmblânzite, nu anulate. Liberalismul „cu față umană”, acesta este comunitarismul. Celelalte douăsprezece capitole ale cărții se ocupă, respectiv, de alte detalii ale utopiei comunitariste, după ce segmentul ei antropologic a fost definit: promovarea justiției comunitare, bazată pe presiunea morală a comunității asupra
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
proletcultismului: apolitismul, ruptura totală de moștenirea culturală și autonomia culturii proletare, au primit o drastică ripostă din partea lui Lenin și a altor ideologi bolșevici, În 1920, la Congresul proletcultiștilor, astfel că, după această dată, P a evoluat Într-o variantă Îmblânzită, mai ales În privința valorificării moștenirii culturale (prin preluarea contribuțiilor teoretice ale lui Lenin privind existența celor două culturi: proletară și burgheză, și posibilitatea identificării unui filon progresist chiar și În cultura burgheză). Totuși, cu toată presiunea comuniștilor sovietici, P nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în închisoare”; între regimul deschis și cel de maximă siguranță, perspectivele asupra deținutului sunt fundamental diferite. Pe acest continuum, regimul de maximă siguranță reprezintă „forma tip” a închisorii, în sensul prezenței dimensiunilor tradiționale ale acestei instituții; regimul deschis constituie „forma îmblânzită” a privării de libertate, anticamera lumii de dincolo de zidurile penitenciarului. Regimul de maximă siguranță este proiectat pentru o categorie specială de condamnați, care au primit cele mai grave pedepse prevăzute de Codul Penal (în varianta proiectului noului Cod Penal): detențiunea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
vor fi reproduse reverii ale lui Zorn (1977/1979), pe care le interpretează el însuși. A. Freud s-a consacrat cu pasiune temei tovarășului imaginar, care, în experiența clinică pe care o avea în privința copiilor, era adesea un animal- leu îmblânzit sau un câine (în Sandler, 1985/1989). După cum relatează Fraiberg (1959/1967), nepoata sa Jannie, la vârsta de doi ani și opt luni, își inventase o veritabilă menajerie imaginară. La masă erau locuri rezervate pentru iepuri, câini și urși care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intervine în vis ca un simbol falic. Scenele onirice ce se derulează într-o grădină zoologică, o menajerie sau o fermă evocă, în funcție de caz, contrastul dintre animalele domestice și cele sălbatice. Ele vorba deci de animalitatea subiectului, care este fie îmblânzită și stăpânită (la animalele domestice), fie amenințătoare, dar ținută în frâu, refulată și stăpânită prin constrângere (animalele ținute în cușcă, mai ales în reprezentările grădinilor zoologice). Peștii, păsările și insectele sunt analizate la intrările corespunzătoare. Miel Mielul este simbolul inocenței
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
creează spații ale libertății și imaginației debordante. Totul nu este însă decât iluzie, simplu joc: doctorul va pleca în străinătate și i se va pierde urma. Finalul romanului sugerează că și Ene Șerban este „jucat”, pentru că lumea e doar aparent îmblânzită. Evident, conotațiile politice, deși discrete, există: evenimente vag relatate (arestări, dispariții, trafic de influență, protecționisme) trimit la realitățile epocii. Romanul Zăpada de-altădată (1994), superior valoric, abandonează tematica de fond socială, concentrându-se asupra intersecției, întâmplătoare, dintre două destine și
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip. ― Unde să cânt? șopti Milton, cu gura prea uscată ca să cânte indiferent ce. Tessie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clipe Șuier și-a sticlit ochii, parcă bucuros că-și vede frații. Decebal lângă tulpina unui fag, și-a tras sabia cu vârful curbat, să se apere de fiare. L a chemat pe Șuier să-i fie de ajutor. Lupul îmblânzit i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a înconjurat copacul. Primul lup care a atacat a fost prins în curbura sabiei de tânărul prinț și crestat în ceafă. Ceilalți lupi se pregăteau să sară... Deodată Șuier s-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Dragostea mea! Am crezut-o mare măcar uneori. Am văzut-o de atâtea ori repetată prin parcuri, pe drumuri, prin camere, și totuși am crezut-o mare? Am văzut-o pe Irina plângând, ascultând, aprobîn-du-mă, făcând scene nebune, și apoi îmblînzită, îndrăgostită. Și atunci îi luam toate faptele și le analizam. Nu eram mulțumit cu rezultatul analizei mele niciodată. Nu mă asculta decât de aproape. Puterea mea asupra ei se pierdea la depărtare, și după un timp mai îndelungat. Izbucnirile ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
minunezi de cele spuse acolo. Invocând o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
minunezi de cele spuse acolo. Invocând o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care au botezat-o Splinters ( n. trad. „Așchii” ). Două luni mai târziu, Reed stătea în picioare pe verandă, ca să-și ia la revedere de la fiul lui. Ironia ținutului Idaho era că, din munca grea și din sălbăticia lui, bărbații ieșeau îmblânziți. În habar zăceau resturile unei vechi motociclete și fotografii cu un tânăr cu părul lung, panicat în ziua nunții, dar Jina nu l-a văzut pe tatăl lui Zach altfel decât calm. Duminicile se îmbrăca în costum, chiar dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
domnule De-Două-Ori. — Voi încerca totul... a început blând Vânătorul. — De două ori, a behăit Cale-Bătută Peckenpaw, acoperind vocile ascultătorilor săi. Mda. în fine. Era o plăcere să-l urmărești. Ca și când ai fi fost pe urmele unei femei nărăvașe, care trebuie îmblânzită. Mă gândeam cum ar reacționa o femeie ori de câte ori îi vedeam urma piciorului lângă vreun izvor. Era vreo cacealma? Sau vreo dublă cacealma? încotro se-ndrepta de-adevăratelea? întotdeauna m-am bazat pe instinct. Capeți un simț al căutării mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor rafinați, cu un ronțăit de castravecior murat, o măslinuță sau, în momente faste, cu o ciozvârtă de scrumbioară împănată cu două-trei rondele de ceapă. Simpla evocare a unui astfel de ritual m-a trimis, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că prințesa îl dezmierdase și-i dăduse afecțiune pe vremea când se afla la Albacca. Ea i-a apucat frâul cu mâna stângă, iar cu dreapta l-a bătut ușor pe gât. Frumosul animal, dăruit cu o inteligență minunată, părea îmblânzit deabinelea. Atunci, Sacripant i-a sărit în crupă, însă în acel moment l-a văzut pe Rinaldo. Acest erou o iubea acum pe Angelica mai mult decât își iubise viața, iar ea fugea de el așa cum fuge turtureaua de erete
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ranmaru nu făcu nici o referire directă la evenimentul care se petrecea chiar înaintea ochilor săi, ci spuse doar atât: — Vă rog, întoarceți-vă la locul dumneavoastră, stăpâne. Seniorul Nobutada, Seniorul Nobusumi, Seniorul Niwa și toți ceilalți generali vă așteaptă. Nobunaga, îmblânzit, reveni în sala aglomerată, dar nu se mai așeză. Rămase în picioare, privind în jur. — Iertați-mă. Cred că v-am cam stricat cheful. Mâncați și beți cu toții după pofta inimii. Și, cu aceste cuvinte, ieși grăbit și se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în copilărie, când bunicile ne pecetluiau buzele cu palmele lor aspre mirosinde a busuioc și tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a oceanului îmblânzit? mă întreb ca într-o rugăciune înalțată din catedrala sufletului meu. Aștept. Oceanul nu se încumetă să mă restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte încărcate de o adâncă simțire. -Trăiește, îmi șoptește ca pe o resemnare. Ești iubită... Soarele ne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe dintr-un schluck băutura, iese pe peron cu privirea îmblânzită și-și ia meseria în serios. În buzunarul de la piept al cămășii, pe care parcă n-a schimbat-o niciodată cât timp am stat eu în concediu la Mare, s-a lipit, s-a zdrențuit o bancnotă de zece euro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]