325 matches
-
Thomas Hobbes - Elementele dreptului natural și politic (Ed. Humanitas, 26 lei); Dominique Lecourt - Dicționar de istoria și filosofia științelor (Ed. Polirom, 89,50 lei); Salvador Dali - Jurnalul unui geniu (Ed. Humanitas, 26 lei); Paul Magnette - Europa, statul și democrația: Suveranul îmblânzit (Ed. Institutul European, 26,16 lei); Ion Dafinoiu, Jenő-László Vargha - Psihoterapii scurte: strategii, metode, tehnici (Ed. Polirom, 28,50 lei); Boris Vian - Spuma zilelor (Ed. Humanitas, 26 lei); Dylan Evans - Dicționar introductiv de psihanaliză lacaniană (Ed. Paralela 45,29 lei
Agenda2005-33-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284086_a_285415]
-
chip, cum spune poetul în Colind de toamnă, ivind întrebări neliniștite despre identitate și destin. De aceea, "portretele" lui Varujan Vosganian nu sînt picturale, nu au nimic decorativ, ornamental; ele sînt mereu în mișcare - niște ecorșeuri -, "un petic de carne îmblînzită", cum e acest Portret de femeie cu fundal neliniștit: "Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
au frînt ca pîinea uscată/ brațe și guri descleștate au țîșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vîntul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblînzită". Fundalul neliniștit este una dintre mărcile poemelor din această carte; acolo se adună și interogația activă adresată lumii și sinelui (,Cînd te vei reîntoarce,/ care parte a trupului meu te va primi mai întîi?"; sau: " Unde altcumva să-ți aduci
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
contrast, și asta fiindcă nici una din aceste metehne nu pot fi imputate cărturarului român. În cazul cărților sale avem de-a face cu un dozaj aparte de erudiție seacă și de estetică caldă: tot ce este arid este netezit și îmblînzit, cărțile lui conținînd un enciclopedism straniu a cărui etalare nu numai că nu este indigerabilă, dar chiar ajunge să atragă cititorul printr-un efect de stîrnire a curiozității. Iar dacă încerci să dai o explicație plauzibilă acestui miraj mental, primul
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
vineții/ cocoșate caligrafii// sub ramuri de ovații/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori de incantații/ poduri de spice sînt treierate/ de grai și agate// mașina dactilografiază/ sărbători nestemate/ amintirea e oază/ în deșertul cu toarte" (Scrisul). Oare caligrafia nu e o geometrie îmblînzită, domesticită? O geometrie umanizată? Reducția geometrică nu e, prin urmare, susținută decît pînă la un punct. E o simplă ipoteză a "purificării" lirismului prin hermetism care nu poate rezista dezlănțuirii vitale, extinderii învolburate a corespondențelor pe un generos curs fortuit
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
cînd avea să moară în 1854, opera lui fusese uitată în cea mai mare parte. Sub unghi filosofic, Schelling e un Fichte fără jargon propriu și fără o idee obsesivă cu rol de cheie interpretativă. E un Hegel în variantă îmblînzită, omenesc în expresie și posedînd destul bun-simț în aprecieri. Numai că în filozofie bunul-simț e un cusur fatal, fiind expresia unei atitudini de conformare la normele în uz, adică tot ce poate fi mai dăunător pentru exigența unei gîndiri piezișe
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
să știu de unde are dosarul. Înainte de a afla ce conține el, asta ar fi însemnat o adevărată idioție, totuși. „Nu, răspund cît pot de calmă, vreau să știu cine semnează documentul?” „Ah”, spune, fără să coboare prea mult tonul, totuși îmblînzit. Funcționează totuși, simplu, previzibil: îl domesticești imediat vorbindu-i despre el însuși sau, și mai bine, întrebîndu-l: Erați urmărit? Sau și mai sigur: Erați, desigur, urmărit douăzeci și patru din douăzeci și patru. Da, răspunde dintr-o dată potolit și grav, sigur, îl urmăreau, îi
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
vehemenței originare: "Cîntecul morții a sunat nou. / A detunat în nările străzii c-un indicibil / fior de viață asupra rîului. Apoi țăranul, un Yeti, / și-a îndreptat spinarea rîzînd / și lustrui dinții coasei printre blocuri" (Iarba tăiată). Alteori e părelnic îmblînzit, invocat în atmosfera livrescă precum un tonic contrapunct: "Complotul iederii m-a smuls din mine. Un pumn izbi în cărți, și-a rîs, la fugă / Luînd-o pe sub streașini și pe ziduri. / O zdreanță, iar, fragilul echilibru. // Crotale, spornic, zarzării prin
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
Nicolae Manolescu îmi predase primul volum al operei sale Istoria critică a literaturii române. Era consacrat începuturilor literaturii noastre și prozei romantice din al XIX-lea veac. Se folosise de o tipologie propusă de dlVirgil Nemoianu în cartea sa Romantismul îmblînzit (am dat-o la tradus, apărînd în BPT, prin 1996). Ori dl Nemoianu avea statut de azilant politic și, deci, la noi, atunci, necitabil. Șase luni aproape ne-am ciorovăit cu cenzura. Răspunsul era invariabil negativ. Pînă la urmă, dl
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
noi, constrîngîndu-ne, prin jocul său infatigabil, la atenție și la admirație. Obligîndu-ne a-l privi și asculta în postura sa de homo ludens, care ne tîra, amuzați, în cortegiul de spectatori ai improvizațiilor sale sclipitoare. Eriniile scriitorului erau astfel aparent îmblînzite, acordîndu-li-se o față bine dispusă, comică. Ceea ce i se refuza în macrocosmos social și literar, I.D. Sîrbu încerca a realiza în microcosmul relațiilor personale. În principal însă, diaristul era un generos care utiliza rîsul precum un instrument de terapeutică morală
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
o lume a noastră, pe un asteroid izolat, precum lampagiul de pe planeta atît de mică încît nu încape pe ea decît un felinar și nimic altceva, dar e loc berechet pentru noi pe asteroidul altcuiva, cu condiția să ne lăsăm îmblînziți, să avem curajul de a fi vulnerabili. Micul prinț a fost scrisă în timpul războiului, cartea ajungînd la New York cu doar un an înainte de moartea autorului, victimă a bombardamentelor avioanelor germane. Poate de aceea povestea e impregnată de dezamăgire, tristețe și
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
Bilciurescu le consemnează pe îndelete și multe dintre ele au farmec naiv și exotic. Printre casele dărîmate, cea a boierului liberal Costică Câmpineanu, aflată undeva pe strada care astăzi îi poartă numele. Acolo, autorul a putut să mîngîie un leu îmblînzit și tot acolo a văzut, printr-un ochi făcut în ușă, odaia în care boierul creștea șerpi pe care îi hrănea cu porumbei vii. Purta cîte un șarpe la manșon atunci cînd se vedea cu Macedonski sau cu Delavrancea la
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
ce spui văd cum așterni covorul vast al vieții versuri-corăbii încete de bogăția orei vocale alungite la crepuscul dar mai ales cuvintele de piatră-ndelung șlefuită neschimbătoare peste milenii cum ți se potrivesc ca arme în palmă niciodată pe deplin îmblânzite : cu ele, timpul tu l-ai țintuit de ziduri, de pământ, de făptura omului lunecătoare Timpul, captiv rostirii tale într-o zi, poate, va evada însă cu mantia sfâșiată n Gradul zero un elf un înger un spiriduș neascultător de
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
interioare a poemelor. Altă explicație nu găsesc! Poetul vrea să i se "piardă urma", fuge cât poate de etichetările reductive cu care s-a procopsit încă de la debut. Dacă a doua perioadă a creației sale, din anii ’60, este una îmblânzită, poate mai lirică, oricum mai sentimentală și aproape deloc contestatară, prin amestec se poate atinge un oarecare echilibru. În Nota autorului, antologia e motivată prin reconstituirea unei "lungi traiectorii lirice", or această traiectorie e validă și vizibilă mai ales cronologic
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
Filmul suferă de la bun început de un spirit improvizatoric, de un anumit reducționism facil. Ajunse într-o școală germană, Aglajei și surorii sale le sunt schimbate numele, fiind asistate de către doi soldățoi femeli și tratate asemeni unor animale care trebuie îmblânzite, scoase din starea de depravare pe care o presupune condiția lor flotantă într-o familie de circari. Gesticulația cazonă a educatoarelor înscrie mult prea evident procesul educativ într-o formă de nazificare, așa cum directorul Milo nu poate fi decât un
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
doi ani. Adrian Eröd, și el nou în rolul lui Beckmesser, mă face însă, în ciuda interpretării onorabile, să îl regret pe baritonul Michael Volle, pe care l-am văzut anul trecut în acest rol. Regia Katharinei Wagner mi se pare "îmblânzită" anul acesta. Bătălia cu vopsea din finalul actului II a pierdut din amploare, iar autoironica aruncare la gunoi a unei regizoare blonde și a asistenților ei de către Hans Sachs a fost înlocuită cu aruncarea la gunoi a dirijorului. Ceea ce dirijorul
Parsifal în haine de marinar by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/6982_a_8307]
-
cu luna și cu anul, cel mai mult. Cu o mînă deschide cartea și se vede că mîna lui e știutoare, că a deschis sute de cărți. Citește cu buricele degetelor (vorba lui Eco), de aceea cartea se lasă imediat îmblînzită, simte cu cine are de-a face. Cu cealaltă mînă, în care uneori se află un pix, marchează în aer cîte un semn de punctuație, un punct sau o virgulă, o exclamare sau o întrebare. Dan C. Mihăilescu nu trișează
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
condiția. în venele textului, sîngele fierbe zgomotos. Așa cum spunea Hugo Friedrich despre un mare poet francez, aici metaforă nu e doar o simplă figură de comparație, ci un mijloc de-a crea o identitate: Gîndul și trupul tău de lup îmblînzit/ mersul și pragul pe care-l călci/ miros a ciuperci mari, albe/ adunate pe o vergea în pădure/ și copacii te găsesc de-al lor/ pietrele de rîu față ouă porumbe/ șarpele uscat pritocit între două fălii de lut/ iese
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
a putut fi eliminată cu totul): „Vorbesc cu ochiul care deschide cartea. și se face pe dată ca o sămînță într-un măr: / ispitit de locurile dulci ale ei (...) în învierea literelor din carne”. Așadar ispita carnală n-a dispărut. Îmblînzită, rarefiată, ea se retrage în imaginile concrete ale musculaturii virile, precum în pictura clasică înfățișînd personaje evanghelice, pe care lumina sacră, lacrimile o pun în valoare ca pe-o mărturie a umanității reale. Neputîndu-și suprima limbajul, arta îl „dezinfectează” întru
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
lămpi care refuză să funcționeze, cu programele sufocante încărcate de propagandă imbecilizantă etc. Este lumea în care crima își pierde dimensiunile terifiante pentru a se reduplica în cotidian, ca violență generalizată. În Reconstituirea (1968) lui Lucian Pintilie, regimul comunist părea îmblânzit cumva de o mare plictiseală, plictiseala unui carnasier care își face siesta după ce a devorat o turmă. Era impresia pe care o lăsa regimul Ceaușescu în faza sa incipientă de falsă relaxare „democratică”, după atrocitățile comise în timpul regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej
În casa morților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5936_a_7261]
-
regizorului Măniuțiu, iar costumele sînt semnate Janine. Spectacolul este o co-producție Smart-Teatrul Bulandra. Deși această nouă producție s-a dorit și se dorește a fi un eveniment, așa cum au fost alte spectacole ale lui Mihai Măniuțiu, nu cred că Scorpia îmblînzită poate intra în această categorie. Premiera a avut loc de curînd și nu a produs tulburarea pe care realmente o așteptam cel puțin noi, oamenii de teatru. Din păcate, aș spune că regizorul Măniuțiu a pierdut ceva din spiritul său
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
politică, de la redescoperirea unor autori de rang secund până la intensa localizare a noțiunii de canon - e departe de a reprezenta o scuză. Incongruența de atitudine există. Cu forța evidenței chiar. Cărțile lui Toma Pavel - voit polemice - ajung, la noi, substanțial îmblânzite. Iar ceea ce e, în ele, demn de a fi supus unei dezbateri frontale, capătă relaxarea locului comun. Din evenimente, ele devin - cu un termen de istorie literară complezentă - monumente. Aspra critică a structuralismului întreprinsă în Mirajul lingvistic, de pe poziția lucidă
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
inteligența emoțională deși, muncitor și ambițios, are din plin datele unei reușite profesionale. Însă, lucru de care Camil Petrescu însuși încearcă să se convingă, făcându-și personajele cobai, oamenii nu sunt idei. Nu au aceeași capacitate de a se lăsa îmblânziți sau luați în stăpânire. Nici accesibilitatea personajelor din cărți, despre care ni se pare, nu de puține ori, că știm totul. Pietraru află, pe pielea lui, că absolutul e, câteodată, mai la îndemână decât relativul plin de întorsături. Nu-i
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
au frânt ca pâinea uscată/ brațe și guri descleștate au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblânzită”. La fel de sugestivă este metafora ochiului, prin care reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim jumătate mimetic, jumătate oniric al viziunii, prin care privirea este, în fond, margine a ființei și margine a visului: „Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
mine, iubește câinii, istoria - și ar mai fi de găsit. Dacă însă, cu numai trei minute înainte, deschizând televizorul, nu-l voi zări pe dl. C.V.T. îngenunchiat în fața Papei Ion, ce rostește, punându-i mâna pe creștet: Pleacă capul, sicambre îmblânzit. Arde ce-ai adorat..."
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]