448 matches
-
pe care și-l arogă de a se institui În demiurgi ai propriei Înfățișări, vieți, ba chiar morți. Felul În care Își modifică, prin artificii, datul natural este o primă probă de protest Împotriva ordinii lăsate a firii. Noi Luciferi, Îmboldiți de orgoliu, ei răstoarnă „cu program” legea vieții Înseși. Dar mai intens e efortul lor de refuz a ceea ce societatea a normat până la ei. Pentru că Întreaga biografie li se joacă Într-un spectacol pe scena socială, acolo vom Întâlni cele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lor altele, și mai multe și mai dureroase. Deci față cu ei se mărgini de acuma-nainte mai mult în defensivă, prin care însă ei deveniră mai îndrăzneți și mai poftitori. Campanie mai fericită a romilor contra românilor și sârbilor Îmboldiți prin biruințele lor repețite, iar prin prădăciuni fericite umplîndu-se cu de prisos cu averi și cu arme de tot. felul, românii deveniră neîmblînziți și nu se mai mărginiră la pustiirea șesului cu târgurile sale deschise și cu ogoarele, ci atacară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eunuc, impiegat la Curte și care-i fusese prieten, cu însărcinarea ca să îmblînzească pe rebel prin vorbe bune și, de se poate, să-l abată cu totul de la calea răzvrătirii. Dar vicleanul eunuc, departe de-a-și împlini scopul soliei, îl îmboldi și mai mult pe rebel în intențiile sale, îi puse în perspectivă sigură că prea curând or să-l ataco romeii și-l sfătui să părăsească șesul și să caute scăpare la munți, atât pentru dânsul cât și pentru partizanii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voi sau va dori regele; adică regele putea să exercite dreptul unui legat, însă numai prin mâna unui episcop. Provințialii ordinului predicanților și al minorilor primiră împuternicire și poruncă de-a propovădui cruciata contra romîno-bulgarilor eretici și schismatici, de-a îmboldi pe credincioși, prin absoluțiune și conferirea grației cerești, ca să ia parte la campanie, iar celor doritori de război cari nu puteau pleca și ei, pentru că erau legați cu alte juruințe, să le dea voie a-și schimba juruința. Apoi papa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu scopul de-a frământa lumea, mânia Mariei crescu și mai mult contra unchiului ei împăratului, care trata cu dispreț pe muma ei și-n toate celea uita orice considerație pentru ea, din care cauză Eulogia nici un pregetă de-a îmboldi mereu pe fiică-sa și de-a o împinge cu succes la răzbunare. Maria nu făcu sfară cu intențiile ei, dar se lăsă răpită la o contraacțiune atât de puternică precum nu s-ar fi putut aștepta de la o femeie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cazuri. Astfel Filip din Tarent, fiul regelui Siciliei, dete știre la Roma că în onoarea și spre folosul bisericei romane are de gând a întreprinde o campanie contra regelui sârb Uroș și a grecilor schismatici și făcu papei cererea ca să îmboldească pe toți pentru planul acesta și să-i înduplece a lua parte combinată la campanie pe regele Carol Robert, nepotul lui Filip, și pe banul Slavoniei, Maledina. Cererea găsi în Roma ascultare condescendentă și succesul dorit. În același timp Scaunul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de război. Astfel în anul 1365 Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele confiscă moșiile ce le avea Bogdan Dragoș și coborâtorii lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
era clar că nu va mai putea fi folosit niciodată. - Mergeți cât mai repede acasă, se adresă Xtyn lui Vartil. Eu trebuie să mai trec pe undeva. O să vin cât pot de repede. Promptitudinea cu care bărbatul începu să-i îmboldească pe ceilalți și absența oricărui comentariu din partea lui îl făcură pe Xtyn să se gândească la avantajele subtile despre care îi spusese Alaana că le au conducătorii. I se păru chiar pentru o clipă că înțelegea de ce femeia îi spusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
citit prima pagină și a tradus-o În latină, Baskerville Începe să răsfoiască În grabă următoarele pagini. Dar Întâmpină o rezistență materială, Întrucât paginile deteriorate sunt lipite unele de altele și În plus e stânjenit de mănușile sale. Jorge Îl Îmboldește să continue să o răsfoiască, Însă Baskerville refuză cu hotărâre. A Înțeles că pentru asta ar trebui să-și scoată mănușile și să-și umezească degetele Înainte de a Întoarce paginile și că astfel s-ar otrăvi asemenea celorlalți călugări care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
al Orenburgului, cei doi Înaintaseră o cerere de succesiune În vederea obținerii unei sume importante de bani reprezentând partea lor legală dintr-o anumită moștenire. În Buhara au primit scrisori de recomandare din partea guvernatorului, care fuseseră trimise doar pentru a le Îmboldi revendicările, și În care se preciza ca, În condițiile În care nu vor reuși, să se Întoarcă la Orenburg, căci de aici vor beneficia de sprijinul guvernului rus. O dată sosiți aici, situația În care se aflau afacerile lor prezenta anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
coșmar al omenirii a fost publicat În revista Time (Jan. 17, 196g, 34): ”...Omul este una dintre cele mai agresive fiare din lume, care găsește o plăcere deplină În torturarea și uciderea altor animale, inclusiv a semenului său... Hormonii Îl Îmboldesc să se Împerecheze cu surorile și fiicele sale exact așa cum o fac În general animalele. Iar cortexul său Îi spune să-și imprumute femeia străinilor În schimbul avantajelor politice... I-ar place să-și ucidă tatăl, dar Își suprimă cu viclenie
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
cu ideile patriotice, în spiritul veacului, profesate de dascăli renumiți: Neofit Duca, Constantin Vardalah, Lambru Fotiade ș.a. Trăiește în continuare modest, fiind în 1814 cântăreț la biserica bucureșteană Sf. Nicolae Șelari și apoi profesor la biserica Panaghia din Ploiești, unde, îmboldit de boieri locali, deschide o școală elementară și rămâne până în 1821. În anul următor va fi egumen la biserica Sfinții Apostoli din București, dar renunță, iar din 1825 va fi din nou dascăl, de data aceasta în casa boierului Scarlat
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
din cele mai mari cotituri săvârșite În istoria poporului nostru. Să folosim această armă cu maximum de eficacitate, să o facem cât mai puternică și tăioasă - iată gândul care l-a Însuflețit pe Camilar, iată ideea care trebuie să-l Îmboldească a se apropia mai repede și mai hotărât de realismul socialist”. Ovid S. CROHMĂLNICEANU 35: „Romanul lui Al. Jar Sfârșitul jalbelor (apărut În Viața românească nr. 2, 3, 4) scoate la iveală de la Început un prim merit al autorului, care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
căruța bunicului. Când am mai crescut și bănuiam că s-au copt lubenițele, mergeam la câmp singuri, pe jos, deoarece bunicul nu ne lua, spunând că mai trebuie sa așteptăm până vor fi bine coapte. Cum pofta și Aghiuță ne îmboldea să nu îl credem, mergeam acolo în lipsa lui. Nu ne pricepeam să recunoaștem care sunt cele coapte, iar Costică și mai puțin, așa că i-am cerut un cuțit și am început să facem țăncușe, direct din vrej, în lubenițele care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
am îndrăznit să o iau în brațe și strângând-o cu putere să ne sărutăm cu foc. În timp ce o strângeam în brațe, simțeam cum prin rochița subțire de vară, întreg trupul ei vibra cu putere, iar sânii fermi și puternici îmboldeau pieptul meu. Pentru un timp simțurile noastre au scăpat de sub control și neam îndreptat îmbrățișați, ușor, către canapeaua din imediata apropiere, care părea că ne aștepta îmbietoare. Când mai era un pas până acolo, țârâitul asurzitor al soneriei ne-a
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
peste cap. Așa că rămăsesem cu prosopul și tricoul. Acum venea partea mai complicată. Sutienul pe care Îl aveam era mărimea 30AA. Avea un bobocel de trandafir Între cupe și o etichetă pe care scria „Young Miss by Olga“. (Tessie mă Îmboldise să-mi iau un sutien pentru sport, de modă veche, dar eu voiam ceva care să semene cu ce aveau prietenele mele și, dacă se putea, cu burete.) Mi-am Încheiat acest obiect vestimentar În jurul brâului, cu găicile În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și la prostiile lor, adăugă cu o falsă inocență. Frica nu face altceva decât să le alimenteze puterea. O vede înfoindu-se, gata de luptă. Știe că e răutăcios cu ea. Ar vrea să se stăpânească, dar parcă ceva îl îmboldește de la spate. Trebuie să o tragă de limbă. Mânată de pasiune, s-ar putea să nu-i deslușească de la bun început stratagema. Poate se mai dumi rește puțin, până-și dă seama. Se ridică anevoie și, cu ajutorul ei, își sprijină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dat seama că a mers prea departe. I-o fi atras aten ția Flaccus. Și îi este frică pentru că nu știe cum să mai dea înapoi. Și de ce să nu le permită să se facă de râs până la capăt? îl îmboldește un gând ghiduș. Va lăsa procesul să ajungă în in stanță. Livia are cu siguranță printre creaturile ei vreun pretor corupt, dispus să accepte anchetarea cazului, apoi să instruiască un judecă tor oarecare din prima decurie, cea a senatorilor. Ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vrea gândindu-se la îmbrățișarea brutală care înlănțuie ființele. Mormăie morocănos: — Îi transformă în sclavi pe cei pe care pune stăpânire. Cuvintele nu-l fac să se simtă mai bine, așa că privește acu zator către Trio Fulcinius. Din cauza lui îl îmboldesc acum astfel de dorințe. Rostește cu gravitate: — Scribonius Libo vorbește cu siguranță de cealaltă, de Venera celestă, care prezidează dragostea nobilă... Trio își coboară cu amărăciune privirea în pământ. Nu-l interesează această variantă spiritualizată a lui Venus. Oricum nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură plictisit Rufus. Trucuri de doi bani. Curiozitatea îl îmboldește totuși: — N-au ridicat și niște bariere în arenă, pe unde se ascund ca să scape? Parcă..., ezită Pusio. Își lungește gâtul. Nu văd prea bine de aici. Respirația i se accelerează. — Unul s-a strecurat într-un coș sferic cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zăbovi cu capul afară. — De ce nu te duci să-ți iei locul printre spectatori? încearcă să-l momească instructorul. O să mai fie vânători de animale sălbatice și după-amiază. Tânărul își coboară capul și trage chepengul la loc. Rufus îl mai îmboldește o dată. — Hai, du te! Călărețul refuză cu îndărătnicie. — Ah! Înțeleg, zâmbește atunci răutăcios, ție-ți plac specta colele deprimante, fără vlagă, care moleșesc și slăbesc vigoarea băr bătească. O dresură, de exemplu... Încruntat, germanul nu dă semne că pricepe gluma
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al șaptelea. Pe nesimțite, înverșunarea din el devine tristețe. Și Mariamne respecta sabatul, de parcă ar fi fost cine știe ce aniversare divină, și se lăsa cuprinsă de o nepăsare prostească. Degeaba îi scutura mâna moartă, îi făcea în taină cu ochiul, o îmboldea din coate sau o trăgea de haină. Zadarnic. Alerga desculță să sărbătorească împreună cu coreligionarii ei Ziua Domnului. Tot ce plănuiseră să facă împreună rămânea pe altădată. Înghite cu greutate nodul de amărăciune din gât. Chiar trecând peste împotrivirea familiei, cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii cât cepele. Să fie siguri că oamenii nu se înfruptă din părțile destinate zeului. În entuziasmul mulțimii dezlănțuite, Velleius Paterculus este unul dintre puținii care observă că o fărâmă de carne a alunecat și a căzut pe jos. Îl îmboldește și pe Nero, ca să-l facă atent. Amândoi văd cum flaminul lui Marte arată iute cu mâna unor slujitori să ridice bucata și să o arunce la loc în oală. Prea târziu, însă. — Ghinion! îi scapă lui Plautius Silvanus. — Mânia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fabiilor. Își croiesc cu greu drum printre oameni. Duc pe umeri o băncuță de două locuri, acoperită cu un baldachin ar cuit. Marcia Medullina se asigură că în jurul lor nu se află decât Tiberius și tânărul său protejat și-și îmboldește bărbatul din umăr. Acesta ezită, apoi șoptește repede către împărat: — Am primit o scrisoare... — De la cine? întreabă Augustus plictisit. Femeia apucă iute de sub mantaua scurtă de pe umeri un pa pirus rulat și i-l întinde împăratului. — De la cine? repetă cezarul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plecară din Córdoba a doua zi dimineață sub un cer fără nori, înconjurați de măgari și de supuși, solii mergeau cu pași ușori. Îngrijorarea provocată de răzmerițele indienilor aproape că le ieșise cu totul din minte. În timp ce-și îmboldeau caii cu pintenii, doar Velasco își ducea din când în când luneta la ochi și cerceta dealurile parcă presărate cu o pulbere fină. Nori de furtună poleiți cu auriu pe margine se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]