178 matches
-
parcare, se apropie de cîrciumă și se uită pe geam: Stens dădea pe gît niște vin Manischewitz și pălăvrăgea cu niște foști deținuți - Lee Vachss, Dublu Perkins și Johnny Stomp. La tejghea mînca un tip care aducea a polițai: mai Îmbuca ceva, mai arunca o privire către onorabila adunare de infractori, totul cu regularitate de ceasornic. Înapoi la secția Hollywood, sictirit că făcea pe dădaca. Îl așteptau Breuning și două gagici cu aspect de curve, care rîdeau de se cutremura camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să...“ Dar Andrei nu-l mai asculta, stătea rezemat de tocul ușii, cu mâinile la spate, legănându-se ușor. Se uita în jos la cămașa decolorată, dunga ștearsă a pantalonilor, pantofii pudrați cu fire de praf, lemnul cenușiu al parchetului îmbucându-se cu zig-zaguri murdare. Gândind: nu asta le-am cerut eu, se teme, se teme pur și simplu să nu fie implicat în vreo chestie, să pună umărul pentru cineva, să nu-l privească și pe el cu ochi răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ș...ț Copacul acesta e mai mult decât un violoncel uriaș și, când mă odihnesc pe trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-însul, formăm împreună un centaur cu totul altfel decât cel din legendă, real, carnea mea îmbucându-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv ș...ț Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sângele meu stăruind la același nivel cu seva din creangă?” O astfel de ideală comuniune situează exteriorul mundan în cea mai strictă dependență de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
răbdarea deprinderea Un împărat a plecat într-o zi la vânătoare. Pe drum, apucându-l furtuna și ploaia, se adăposti la o colibă sărăcăcioasă. Înăuntrul colibei, împăratul dădu de niște copii, care ședeau în jurul unei străchini mari, pline cu fiertură. Îmbucau copiii cu atâta plăcere din fiertură, de ți-era mai mare dragul să-i privești. Obrajii le erau rumeni și bucălați. Cum este cu putință, întrebă împăratul pe mama copiilor, ca să mănânce cineva cu atâta poftă niște mâncare atât de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
grupuri de interese. Apărători ai civilizației în declin, atleți ai creionului gen TR Ungureanu în „Revista 22“ (pericol islamic) versus... apărători ai corectitudinii politice. Sunt iarăși atins de sindromul aterizării. P.S. Mi-a plăcut faza cu colegul - ceapă roșie, ce îmbucă neaoș la birou. Vivat UE! Mirel 27 februarie 2006 Știind că ești plecat la mare distanță și că nu ai avut ocazia să urmărești acest eveniment mediatic valah (dacă ai fi fost în Bucarest tot nu l-ai fi urmărit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
vară însorită. M-am trezit mai târziu. De obicei, în zilele de sărbătoare mergea cu vitele la păscut, bunica dinspre mamă, lăsându-ne pe noi, copii, să dormim ceva în plus. Cum spuneam, m-am trezit ceva mai târziu, am îmbucat ceva și m-am dus în deal la vie. Aveam via pe dealul cu pantă lină din stânga gârlei, bătut toată ziua de soare. Am intrat într-un lan de grâu în spic și m-am lungit cu fața în sus
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
10-12 anișori. Era prin noiembrie. Poate chiar în săptămâna când erau și Filipii, sărbătoarea care se zicea și se ținea pentru a te feri Dumnezeu de primejdia lupilor. Mă scoală bunica într-o dimineață, ca de obicei, îmi dă să îmbuc ceva și-mi pregătește și trăistuța să plec cu oile. Părinții nu-s acasă? Nu! S-au dus la târg, că-i zi de iarmaroc. Și dacă o să fii cuminte și dacă ei umblă bine cu ceea ce-au dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
trebuit să mă strâmb până mi-aș fi scrântit mutra. — Păi, tuburi de puț, mai mult d-astea fac deocamdată... Mă privea neîncrezător, așa că n-am pregetat să-i explic. Niște chestii d-alea de beton, dom’ director, care se Îmbucă cap la cap. Poți să faci din ele un tunel, prin care să treacă de la caz la caz pisica sau ursul. — Și mie mi-ar plăcea să fac așa ceva. Își aprinse În sfârșit țigara și suflă o trâmbă de fum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lor, cu un material rezistent, care nu putrezește, ușor de spălat și de dezinfectat. În încăperea de prelucrare a cărnii vor fi așezate în număr suficient recipiente etanșe, sterilizabile, în unghiurile interioare rotunjite, prevăzute cu capace cu închizători care se îmbuca între ele și înconjurate în exterior cu o bandă vopsita în galben de cel putin 5 cm lățime, pentru a colecta oasele și resturile care provin de la prelucrarea cărnii. Ele vor fi rezervate numai acestui scop. După importantă întreprinderii, trebuie
PROTOCOL din 23 iunie 1971 Între Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor din Republica Socialistă România şi Ministerul Agriculturii şi Resurselor Naturale din Republica Cipru, privind aplicarea articolului 1 al Convenţiei sanitar-veterinare dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Cipru*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127109_a_128438]
-
containerului 1. Pereți, fundul și acoperișul containerului se vor confecționa din plăci, scînduri sau panouri, suficient de rezistente, de o grosime corespunzătoare și sudate, nituite sau asamblate, astfel încît să nu permită accesul la conținutul containerului. Aceste elemente se vor îmbuca exact unele în altele astfel încît să fie imposibilă deplasarea lor, fără a lăsa semne vizibile de efracție sau fără a deteriora sigiliul vamal. 2. Organele esențiale de asamblare că buloane, nituri etc. vor fi aplicate dinafară cu depășire la
CONVENŢIE VAMALĂ din 18 mai 1956 relativă la containere, încheiată la Geneva. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134590_a_135919]
-
lor, cu un material rezistent, care nu putrezește, ușor de spălat și de dezinfectat. În încăperea de prelucrare a cărnii vor fi așezate, în număr suficient, recipiente etanșe, sterilizabile, cu unghiurile interioare rotunjite, prevăzute cu capace cu închizători care se îmbuca între ele și înconjurate în exterior cu o bandă vopsita în galben de cel putin 5 cm lățime, pentru a colecta oasele și resturile care provin de la prelucrarea cărnii. Ele vor fi rezervate numai acestui scop. După importantă intrepriderii, trebuie
REGULAMENT din 13 februarie 1967 privind carnea dezosata. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134885_a_136214]
-
zare, căutând parcă un petec de nor, posibil aducător de ploaie. Era ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit... Iarbă cosita trebuia uscată în bătaia soarelui arzător, întoarsă apoi și adunată pe urma în căpițe... Cei patru cosași îmbucau cu poftă din mămăligă caldă încă, amestecând-o cu brânză iute de oaie, cu ceapă zdrobita în pumni, apoi cinsteau din țuică de prune aromata și rupeau pe rând bucăți din turtele coapte pe plita. Vasile avea față roșie de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
obișnuită sub pălăria de paie zdrențuita pe care și-o împodobise cu margarete înfipte în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși, si adidași foarte uzați. Cosașii îmbucau într-o tăcere desăvârșită. Scenă părea desprinsa din pânză pictorului Camil Ressu, „Cosași odihnindu-se”. Curând își făcură solemn cruce, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucățele oferite și se grupară în două echipe, una de-o parte a fâneții, cealaltă de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
tip de structură: în Animale... cele două „registre” epice alternează și se epuizează, se „neagă” reciproc, narațiunea realist-obiectivă este contrapunctată și „negată” în „adevărul” ei de re-inventarea aceleiași „realități”, făcută de poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei”, dominantul, mentorul ce iese oarecum neverosimil din pulpana unui semidoct, stângaci până la repulsie, comis-voiajor provincial, încât cel ce citește cu atenție primele capitole poate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au așezat pe prispe în fața livezii și neveste grăbite aduc puiul fript și mămăliga în aburi. Ei gustă pe gânduri și, c-o umbră de tristeță sub privirile duioase ale femeilor, vecinilor și copiilor, povestesc despre năcazuri și suferinți trecute. Îmbucă domol și vorbesc despre foamea și pânea mucedă; beau o gură de apă rece și spun despre cruntele zile secetoase și despre negrele umbre ale holerei; se închină apoi liniștiți cu fața cătră răsărit în palidul soare de început de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apropiat de „brâul strigoiului” din obiceiurile de naștere: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul Soare...” (Giurgiu). Ipostază zoomorfă a haosului, șarpele nu-l poate înghiți pe voinicul însemnat de soare decât până la arme: „Îl îmbucă jumătate,/ Jumătate nu mai poate,/ De curele-ncrucișate,/ De pistoale ferecate,/ De săbioare-atârnate,/ De cuțite ascuțite,/ Șearpele nu poate să-l înghită” (Celei - Gorj). Cumularea substantivelor cu determinanți la participiu are un efect hiperbolic asupra ascultătorului - cititor, în fața căruia Mistricean se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aveam în inimă un fel de îndoială, de teamă că n-o să primească tocmai cu brațele deschise, când o vedea în casa lui cinci guri de oameni și alte cinci guri de câni, care de al răsăritul soarelui n-au îmbucat 141 nimic. Ceilalți tovarăși ai mei, veseli și nepăsători, mergeau fără leac de grijă și își lingeau de mai înainte buzele, gândindu-se la oalele cu smântână și la puii fripți ce-i așteptau. Când am ajuns în capul țarinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai mulți călăuzi decât doi. În mai puțin de trei ore am ajuns în vârful muntelui Montanvert de unde dominam întreaga Mare de gheață, care steclea la lumina soarelui, de ne lua ochii. Acolo am găsit un mic restaurant unde am îmbucat câte ceva, apoi încalțați cu cizme țintuite și înarmați cu câte un toiag ferecat am plecat înșirați unul după altul pe Marea de gheață, întovărășiți de ambii noștri călăuzi care luase câte o scândură în spate, ca să ne serve drept punte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Nu se îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele dogorâtor se afla deasupra capului, pentru a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă și se închina, la sfârșit, după datină, se lăsa pe-o rână, pentru câteva minute, la o umbră improvizată, ca să-și odihnescă oasele trudite și mușchii vlăguiți. În puținele clipe de odihnă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de șah Încep să-și joace rolurile În mod adecvat, Într-o penultimă repetiție, visul creatorului de probleme. Ai o senzație de confort (care te trimite Înapoi În copilărie, când Îți faci planuri de joacă și În cotloanele creierului se Îmbucă părți ale jucăriilor); te bucuri de modul În care se pândesc piesele unele În spatele celorlalte, În confortul și căldura unui pătrat izolat; și mai simți plăcerea mișcării line a unui mecanism bine lubrifiat și lustruit care intră lin În funcțiune
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În frigare vrând să tragă O căprioară întreagă. Face cină boierească, Ca pre Arghir să-l cinstească, Masa lângă foc o pune, La lumina de tăciune: Și șed toți pe lângă vatră Pe câte un sghiab de piatră. Arghir până să îmbuce O ploscă de vin aduce Dintr-ale sale merinde, Care foarte bine prinde. Uriașul, dacă-l gustă, Cu stomac ca de lăcustă, Iar fi plăcut ca să tragă Pe gîtu-și o bute-ntreagă. Grădina cea plină de fragranță a Ilenei în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mică... Tipătescu: (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiță... Pristanda: Curat să le lăsăm, coane Fănică. Tipătescu: Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc. Pristanda: Bine ziceți, coane Fănică. Aseară pe la zece și jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva și mă dau așa pe-o parte să ațipesc numai un minuțel, că eram prăpădit de ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon: "Dezbracă-te Ghiță, și te culcă". Eu, nu; eu, la datorie, coane Fănică, zi și noapte la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și I.C. Massim, 1871-1876). S-aibă ce să povestească Și el l-alți mai nătărăi. Să nu mai poată zapciul A-l tracta de bădăran, Nici Kir Trandafir hangiul A nu-i da ndator la han. Aci, dară, cum sosiră Îmbucând câte cevaș, Se cârpiră, se-nțoliră Și porniră prin oraș. Ascultă-mă, Ioniță, (Zicea bătrânul mereu) Ce căști gura pe uliță? Bagă seama, fătul meu! C-o să vezi lucruri ciudate, Clădiri frumoase și mari, Niște-ntocmiri minunate, Oameni străluciți și tari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tronează ca o gigantică excrescență a puterii (un tort, de fapt, clădire grotescă la extremitatea unui bulevard conceput pentru parade militare, mai musolinian decît oricare altul...” într-un cartier devenit un “puzzle aberant făcut din bucățele care nu se mai îmbucă”. Toate aceste imagini pălesc însă față de aceea a cîinilor vagabonzi. Dispersia hipertrofică, inepuizabilă a acestora atît în viața străzii, cît și în carte este fără doar și poate emblematică. Invadarea orașului de către amărîtele și jegoasele patrupede este sugerată de Philippe
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescut Ștefan vodă pre palmile lui, avându atâta credință și în tineréțile lui Ștefan vodă toată țara otcârmuia, unde mulți vrăjmași i s-au aflatu, cu multe cuvinte réle l-au îmbucat în urechile domnu-său. Ci pururea tinerii să pleacă și cred cuvintele céle réle (a puhlibuitorilor). Și acea plată au luat de la dânsul, în loc de dulceață amar, pentru nevoința lui cea mare, că nici judecatu, nici dovedit au pierit. De care lucru
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]