470 matches
-
brațele-ți vânjoase ating făptura mea. Un nu știu ce mă-ncearcă și-abia de-l stăpânesc... Dorința mi-o divulgă un simplu ,,te iubesc”. Clipa nervos se zbate în ochii mei și-ai tăi, Plăcere și păcate se-amestecă în ei Îmbujorată luna se-ascunde după nor, Suntem singuri în noapte și ambii numai dor. IUBITE, TOAMNELE NU PLÂNG Iubite, toamnele nu plâng, Ele ascund suspinul lor În zborul frunzelor ce mor, In stropi de ploaie, stropi de dor Iubite, toamnele trăiesc
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
în sobă. Un pic mai târziu lemnele, cât erau ele de lemne, pârâiau, șuierau, pocneau, topindu-se într-un cântec de leagăn ce-mi amorțea pleoapele îndată, făcându-le să cadă lin ca niște plăpumici peste ochii obosiți. O văd îmbujorată, cu același zâmbet cald, lovind cu sârg un aluat gros de covata de lemn, ca mai apoi să-l mângâie și să-l umple cu tot felul de bunătăți. Se pare că-i plăceau și lui mâinile mamei, căci se
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
ce păreau fantastici Yeti dansând tumultuos, ardent, într-o sarabandă. Ne agățam de câte o cracă scuturând zăpada, albi, din cap până-n picioare, îmi furai o sărutare și începea joaca. Alergai ca să mă prinzi, mijlocelul să-mi cuprinzi, te-mbrățișam îmbujorată și-ți dădeam și eu apoi, sărutarea înapoi. Ajungeam târziu acasă, focul stins, perdeaua trasă, dar o noapte așa frumoasă nu se uită niciodată... azi, am părul nins. Referință Bibliografică: Noapte de iarnă / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NOAPTE DE IARNĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369411_a_370740]
-
său de a-l seduce pe Condurache. Acest lucru îl visa de atâta timp. Și-l planificase să debuteze tocmai la olimpiadă și de aceea a cuprins-o veselia și bucuria care i se putea citi pe față, având obrajii îmbujorați de plăcere. Angela n-a văzut cu ochi buni acest gest din partea iubitului său secret. Sebastian o pupase ca cei ce au fost martori la exuberanța Angelei să nu interpreteze greșit faptul că de una se lasă sărutat iar celeilalte
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
cât aș fi vrut să îmi iasă-n cale farmecele tale ce-s acum trecut. Totuși stau și-aștept proptit în dorință dulcea ta ființă să-mi tresară-n piept, Să îmi spui povești ca-ntr-un altă dată și îmbujorată iarăși să-mi zâmbești. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369562_a_370891]
-
Trei copii au poposit La geamul dinspre șosea, Pe cojoace plini de nea. Unul are-un bici la el, Altul are-un clopoțel, Cel de-al treilea, mai dihai, Ține-n mână un buhai. De mers greu, înfierbântați, La obraji îmbujorați, Își trag sufletul, apoi Strigă într-un glas: „Hăi, hăi!” Și încep un plugușor Despre-al Daciei popor, Despre bădia Traian Și urări de Noul An. Stau la geam, după perdea Și-i ascult, iar mama mea Pregătește trei pitaci
DATINĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369704_a_371033]
-
Ce știe el despre mine? Totul. Știe că-ți datorez virginitatea pe cari i-am dăruit-o din toată inima. Printr-un șiretlic? Mă faci să roșesc, tocmai acum? Știe și de convenția de testare a himenului? Da! eram tare îmbujorată și abia șopteam când i-am spus-o și a apreciat sinceritatea. Voi povesti și eu soției tot ce s-a întâmplat aici. Doar împreună le-am învățat și nu sunt proprietatea mea. Sugerezi să povestesc și eu soțului? Nu
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
trezească spiritele munților. Recunosc că nici că se putea să-și aleagă culise mai adecvate decât circul glaciar, cu umbrele misterioase ale crestelor înconjurătoare, reflectându-se în limpedele ochi al lacului de munte. Acolo sus, în cercul nostru de „șamani” îmbujorați, cu ochii sclipicioși și trupurile bântuite de dulcea oboseală de după ascensiunea pe cărări ințiatice, eram cu toții incredibil de excitați. Mi s-a întipărit pe veșnicie amintirea incantației miraculoase cu care omul acela straniu ademenea spiritele, invitându-le să adăsteze printre
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ULTIMĂ ZI CALDĂ DE SEPTEMBRIE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Caldă zi, Toamn ă dragă, când lași culoarea să ne aducă liniștea vie. Crengi nemișcate, frunze îmbujorate, iarb ă târzie crizanteme și aripi mici de pe-o floare pe-altă floare ne adună într-o totală, dorită, binemeritată relaxare. Pe alei aliniind copaci ne răsucim cu pașii moi lăsând visele să se adape în tăcută alunecare a
ULTIMĂ ZI CALDĂ DE SEPTEMBRIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353142_a_354471]
-
Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
Ești atât de frumoasă! Ai vrea să ne plimbăm? - Da, îmi place să mă plimb prin rouă, chiar să mă scald în ea, a răspuns Sya. - Atunci, hai să ne scăldăm! Cu sfială, fata și-a dat straiul jos și îmbujorată s-a așezat lângă el, apoi au început să se scalde în roua parfumată și răcoroasă de pe flori. Fericit, Ynn i-a spus: - Știi că roua ne înzecește puterile? - Nu, n-am știut, dar mi-a plăcut dintotdeauna baia de
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
lăsate pe piele, vroia căldura pătrunderii în coroana coapselor, unde se unea aerul cu apa din amintiri, iar el prelungea cât se poate de mult, plăcerea decupată din unirea identităților ... și doar peste această dimensiune ateriza pe pământ cu inima îmbujorată ... Al patrulea concurent strălucea într-un costum purpuriu, se chema Steven, curajosul. A vrut să zboare mai mult decât ceilalți, care au luat startul înaintea lui, a vrut faimă pentru zilele negre, dar și pentru cele însorite, a visat nemurirea
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
nu este ceva absolut indispensabilă! Oare? Întâlnirea cu dragostea este subtilă, imperceptibilă la început, joc de mozaic care se îmbină doar în timp, timp care trece părtaș în cuvintele rostite și nerostite, dar totdeauna cu dublu sens, spațiu cu priviri îmbujorate, zâmbete născute din frumos, dar pline de semnificații univoce, mișcări ondulate și ondulatorii. Iubirea ochilor, iubirea cuvintelor care se completează, păreri care se ciocnesc dar ajung în natură să se cuprindă ca totul să se potrivească, ca și mingea cu
ÎNTÂLNIREA CU IUBIREA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357411_a_358740]
-
cânta la cobză cântece de vitejie sau de dragoste. Era sărbătoare! După ce se înfruptau din bunătățile de pe masă, tinerii ieșeau în tindă, pe rând câte o pereche. Numai așa își puteau mărturisi dragostea, în taină. De acolo, fetele se întorceau îmbujorate, iar băieții cu câte un zâmbet ștrengar ... în colțul gurii. După fețele lor se deducea că s-au „înțeles”, în sensul de a-și fi făcut "jurământul" de iubire și fidelitate. Și, era clar că aveau să urmeze multe nunți
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
ai ceva de zis? - Eu... mulțumesc Domnului și vă mulțumesc la toți. Eu..., eu îl iubesc pe Eugen și... și accept, desigur! a reușit fata să-și spună dorința înainte ca lacrimile-i de fericire să curgă pe obrajii ei îmbujorați. O liniște totală s-a lăsat în încăpere preț de trei-patru secunde, după care strigăte de "Dumnezeu să vă ajute", "mulțumim Domnului", "să fie sănătoși" și altele au făcut să răsune tot apartamentul. În timp ce se îmbrățișau și se sărutau cu toții
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
că ăla ... , ba că aia ... ” Lenica râde cu lacrimi, bătându-se cu amândouă mâinile peste picioare, de parcă e apucată. Râde mărunțel și cu poftă, arătându-și dinții frumoși, ca niște mărgele albe, sclipitoare. Ochii căprui îi strălucesc pe fața rotundă, îmbujorată. Ce frumoasă e! Și-a desfăcut și ea barișul de sub barbă și s-a legat la ceafă, încoconindu-se. Râde din toată inima, ca un copil. Anica șade pe călcâi și zgârmă mereu focul, cu un surcel. De câte ori șade la vatra
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
la urechea dreaptă avea o vânătaie foarte mare de culoare vineție, pe care o tot atingea cu degetele, un reflex supărătoar, după umila mea părere, pe care-l căpătase în timp. Când a pus ochii pe Vania cel cu fața îmbujorată și nasul de ardei murat, vulpe unsă cu toate alifiile, Ceapev a priceput că subalternul lui făcuse galgară cu alcool, i-a făcut semn cu degetul ca unui ospătar, i-a arătat ușa și a scâșnit din dinți „ploho!”. Din
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
cu toții de acord, n-am mai avea despre ce să ne răcim gura. Thomas zicea, cu gîndirea lui profundă, că prosperitatea generală este un căcat și eu i-am întărit aserțiunea, chiar dacă, ne ironiza Licurișca, cu zîmbetul ei de trandafir îmbujorat, asista supusă la tratamentul cosmetic al unei vulve derizorii, din care o să renască o pasăre albă-n cioc, tragi cu pușca ... Thomas începuse să ragă, precum acel patruped devenit celebru pentru îndărătnicia lui. Și, cu toate astea, susțineam eu, măgarul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
farfuria lui, Să mănânce amândoi. Și se ospătau frumos, Când stăpânul, bucuros, Le-aducea mâncarea bună, Să se-ndoape împreună. Amândoi o duceau bine, Până ce pisica,-n fine, Se gândise ea, vicleana, Cum să pape toată hrana. Într-o zi, îmbujorată, Merse la stăpân îndată Și îi spuse mieunat: „Câinele m-a supărat! Când merindea tu ne-ai dat-o, El pe toată-a devorat-o, Iar pe mine, sărăcuța, M-alungase cu lăbuța. Eu, atunci, m-am speriat, Am fugit
AZOREL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341050_a_342379]
-
încărcată e înăbușitoare? De altfel ești roșie că un rac fiert. Ai nevoie de un doctor? Ochii rotunjiți și expresia naivă a feței puteau înșela pe mulți, nu pe lord. Își cunoștea mătușa că pe un cal breaz. Ușor amețită, îmbujorată, numai panglici, zâmbete și zburdalnicii ... praf în ochi pentru novici. Cu vorbe meșteșugite pudrate cu glume aparent nevinovate atingea puncte sensibile în situații cheie. Te lăsa fără replică. Mary, impietrita avea impresia că e victima unei farse proaste. *** - Sunt mulțumită
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
-o cu o plăcere pe care nu a reușit să o ascundă, a strâns-o în brațe mai puternic ca niciodată și a sărutat-o apăsat pe amândoi obrajii. Imediat, după o scurtă privire, sesizând dezamăgirea afișată pe chipul ei îmbujorat, a sărutat-o pe gură tocmai când ea o deschidea să spună ceva! Surprinsă de gestul băiatului, Alina se lăsă în voia simțămintelor și, luându-i capul între palme, îl sărută la randu-i, atât cât se pricepu, fără nicio
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
grasă ce ne aduna cu poveștile ei în fiecare seară pe banca de la poarta casei. Degetul meu era pe fotografia alb-negru nu mai mare decât palma mea. O lacrimă de dor și drag a luat-o la vale pe obrazul îmbujorat: - Asta am fost, sunt și voi fi mereu, chiar dacă în geamantanul meu vă rămânea doar această cutie de carton, îngălbenită și roasă pe la colțuri și legată cu ață groasă înnegrită de vremuri. Referință Bibliografică: Asta sunt eu / Helene Pflitsch : Confluențe
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
și basculează abrupt și nesatisfăcător în imagine HD și sonor stereo, fără nicio tranziție sau preaviz. În dezbaterile televizate, se întâmplă să fie invitat și câte un specialist veritabil al problemei discutate. Invariabil, el murmură ca un lampion japonez aprins, îmbujorat și răpus de prime time. El e mereu întrecut în decibeli și vehemență de invitații-panaceu, care dau cu morgă verdicte definitive. În 2010 am renunțat la cablul tv. Mi-ar fi plăcut să fie un gest dramatic, să smulg cablul
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
generează incontinent judecăți care stagnează o vreme în platou ca un gaz mai greu decât aerul. În dezbaterile televizate, se întâmplă să fie invitat și câte un specialist veritabil al problemei discutate. Invariabil, el murmură ca un lampion japonez aprins, îmbujorat și răpus de prime time. El e mereu întrecut în decibeli și vehemență de invitații-panaceu, care dau cu morgă verdicte definitive. Oamenii sunt mulțumiți de cuvinte doar datorită zgomotului care le apără capetele. În liniște, adevărul ar putea pătrunde în
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
de el... Cu-n buchet de orhidee și pe deget cu inel. Joseph este mândru tare, de parcă ar fi un prinț, Protejând-o-n a lui brațe de privirile fierbinți. Și iubita lui Susanne îl privește cu ardoare, Este toată îmbujorată și frumoasă ca o floare. Ea aruncă acum buchetul și îl prinde vara ei, Toți nuntașii o adoră, când dansează pentru ei. French-Cancan-ul îi inspiră, chiar dacă-i cam demodat, Că fetițele-s frumoase, și la dans i-au invitat. Tortu-n
RAMURI ÎN ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344256_a_345585]