1,047 matches
-
vrăjitoarele? Dar țiganii? Bogații, săracii, comuniștii, capitaliștii? Istoria genocidurilor din ultimii două sute de ani este istoria uciderii țapilor ispășitori fără ca păcatele omenirii să se împuțineze cu o câtime, dimpotrivă. Astăzi, această idee malignă și-a atins climaxul: în atentatele care împânzesc planeta, oamenii nu mai sunt uciși pentru că sunt negri, evrei, musulmani, femei sau copii, sunt uciși pentru simplul fapt că sunt oameni și trebuie să iasă un anume bilanț al cadavrelor. Țapul ispășitor pentru om a devenit pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care împânzeau, eram convinși, câmpul acela de la marginea Bucureștiului și puteam să ne imaginăm că dincolo de Valea Argeșului, acolo unde oamenii mari susțineau că 368-ul ar avea ultima stație, se întinde teritoriul umbrelor din care nici un muritor, poate cu excepția aceluiași Rahan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a celui mai bun fabricant de pașapoarte la standarde europene, ci eventual al celui care a dat un comision mai gras. Desigur, pașapoartele nu sunt singurul exemplu al proverbialei «eficiențe» românești. Vă amintiți de telefoanele publice cu fise, care au împânzit orașele în anii ´91-´92? Instalate în așa-numitele cabine tropicale de plexiglas, fără pereți, jalnicele aparate veneau tocmai din Africa de Sud, care, chipurile, le vânduse mai ieftin și în condiții de finanțare «acceptabile». Unde au ajuns ele după numai cinci-șase
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar fi numai asta! Parcă e un blestem, a apărut un soi nou de mucegai, poate din cauza ploilor interminabile, se extinde foarte repede, are sporii rezistenți și se-mpânzește pur și simplu pe ziduri. E incredibil! Mi-au spus cei de la conservare că e dezastru, a cuprins tot, icoane, odoare, cărți vechi și nu reușești să-l elimini. Au trimis probe în Anglia, la un laborator de-acolo, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu mă întreb totdeauna dacă nu cumva am coșuri pe spate. *** „Mă duc s-aprind o lumânare și la ăi bătrâni și să mai smulg din ce-i acolo, s-au împânzit tufele, s-au sălbăticit, a crescut mohorul, de la ploile astea, nu te vezi călare din el.” Pământul e moale, dacă dau cu vârful papucilor, se iau brazde cu tot cu iarbă. Când le întorc, găsesc râme, se răsucesc deranjate de soare, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de alun și aur dacă pune sub pernă nu știu ce ierburi, untură de câine și o labă de iepure. N-a crezut-o nimeni, dar dacă femeia a ținut-o pe-a ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au săpat, mai mult noaptea. Până la urmă au ajuns la popă și l-au rugat să le deschidă cartea, să le alunge blestemul, să aibă milă de soldați. Că, dacă nu găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
normali cu adevărat și că tot ceea ce se petrecea în Vladia nu era doar o joacă a unor bătrîni scoși la pensie, ci chiar o repetiție sinistră a unei înscenări și mai sinistre. Cîteva clipe a avut imaginea întregii țări împînzită de "garda civică" a colonelului Stoicescu, a unei națiuni împărțite și supravegheate de mucoșii ăia de prăvăliași îmbrăcați în cămăși jegoase și s-a speriat de-a binelea. Și totul se putea întîmpla de la o zi la alta, ajungea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din cătunul, așezarea aia de la capătul lumii, se vedea clar că experimentul reușise. Era pregătit aerodromul pentru aterizarea lui Caraiman, locuitorii încazarmați, puși să bată pasul de defilare fără nici o comandă, își strigau singuri "pas-marș, privirea la dreapta!", zona era împînzită de formațiuni paramilitare și pe toți îi năucise un val de supunere devotată, bezmetică în lipsa ei de gîndire și inițiativă, le plăcea, ăsta era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cântau Într‑o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
periile de catifea verde din salonul în stilul Renașterii italiene, doar ca să descopere ferestre zidite. Cu mânerul roții ei din plastic roz a spart sticla fumurie a unui geam din fumoarul gotic, doar ca să dea de un perete de ciment împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la ea, așa înaltă și unduioasă, domnul Whittier a spus: — Desigur. Așa că scrie un scenariu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Și totuși, chiar dacă-l omoară, Miss America procedează corect. Dacă dă foc clădirii și speră ca pompierii să vadă fumul și s-o salveze înainte să ne asfixiem cu toții - procedează, din nou, corect. Dacă înfige vârful cuțitului în ochiul lui împânzit de cataracta lăptoasă, și i-l scoate să se joace cu el pisica pe covor - tot corect procedează. — Ținând cont de acestea, spune domnul Whittier în timp ce pumnul ei întinde cravata și fața lui devine tot mai stacojie, iar vocea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Noi creăm tot teatrul ăsta care ne umple viețile. Doar praful șterge portocaliul penelor și violetul florilor. Canapelele de lemn negru sunt acoperite cu imitații de balnă de leopard. Sofalele și fețele rânjite ale războinicilor și bazaltul fals sunt toate împânzite de plasele cenușii ale păianjenilor. Doamna Clark spune: — Câteodată parcă ne petrecem prima jumătate a vieții căutând un dezastru. Și privește în jos la pieptul ei care iese drept în afară, o privire aproape imposibilă din cauza buzelor ei mărite artificial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu reușiseră decât trei copii din oraș la facultate și, întâmplător sau nu, unul era fiu de doctor, altul de director de școală și altul de primar. Tatăl rămânea gânditor, cu privirea în gol. Ochii în înțepeneau pe globii oculari împânziți cu vinișoare roșiatice. Evita să pronunțe cuvântul examen. Poate asta era singura anomalie observată la el în această perioadă. În casă, la masa de seară, le mai spunea câte ceva despre domnul Iliescu, despre plecarea mereu amânată a doamnei Natalini, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un sfert de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară din dormitorul comun și printre butucii de vie se dăruiește unuia care i-a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu frișcă, un eveniment ce se petrecea extrem de rar la ei. Carmina își înfigea lingurița în cremă. Nici nu se mai obosea să-i înțeleagă gestul. Oare voia să obțină un devotament neclintit cu câteva prăjituri? Gura îi era coclită, împânzite de mici puncte albicioase. Nu mai simțea nici un gust la mâncare. De fapt nu-i era nici foame. Mânca doar pentru că gesturile mecanice din fața farfuriei o reconfortau, îi ofereau sentimentul că a dus o zi la bun sfârșit și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
agățau de umăr, ea le înlătura veselă se făcea că le ceartă, când schimba pământul dintr-un ghiveci umbla printre rădăcini, fără nici o teamă că le-ar putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău, trăgea de firișoarele ce împânzeau pământul îngrămădit în ghiveci, o vedea cum stă îngenuncheată pe cimentul din balcon, umblând cu pământul, vorbind din când în când ca de una singură, încetișor, tainic, nu așa de puternic cum le vorbea lor, oamenilor. Nicăieri nu înfloreau trandafirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie transcrisă compoziția: O zi trecută fără fapte importante Mândrul soare înfășurat în mantia-i strălucitoare și cu coroana de aur pe cap părăsește bolta cerească pentru a se duce la culcare. Sora lui, argintia lună, pășește mândră pe cerul împânzit de mândrele ei fiice, stelele. A început o nouă noapte. Sub așternut, eu mă frământ ca pe jar, gândindu-mă că astăzi n-am făcut nici o faptă demnă de vârsta mea. Deplin mulțumită, mă consolez totuși cu gândul c-am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mea. Așa că, dragi cititori, vă rog dacă veți inventa vreodată vise cu copaci, flori și pace, vă rog să-mi trimiteți și mie un exemplar. Poate voi aduce copilăria înapoi. Ioana Bălan, clasa a VIII-a A Maratonul Zona era împânzită de masa de deșeuri radioactive; pluteau pe ape, în aer, mușcau solul mort. Ozonul dispăruse cu totul și razele ultraviolete invadau Pământul în rostogolirea lor precum bilele de biliard sunt ușor bătute cu tacul timpului: tic-tac! Timpul se oprise pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
naturale precum cele care amenințaseră Viena În două rânduri. Toată lumea zice că mezeluri de porc ca la Viena nu vezi nicăieri. Dacă n-ar fi fost așa de gras, ar fi ajuns poate și el pe una din tarabele ce Împânzesc Piața Rathausului din Viena În preajma Crăciunului. Refuzat Însă la export va sfârși aici, pe pământul natal, pentru câteva mii de lei acolo kilogramul. Viu. O viață În lei e, carevasăzică, pe nimica. În șilingi, ar fi fost cu totul altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale docurilor părăginite din Hull și ale depourilor mânjite de ulei din Sheffield. Le presărasem prin toate coridoarele întunecoase marcate ACCES INTERZIS și ÎNTREȚINERE care împânzesc partea din spate a marilor complexe comerciale și a supermagazinelor din nordul Angliei. Lăsam câte o carte de vizită în orice loc ce putea fi descris ca ne-spațiu peste care dădeam. Comitetul de Explorare a Ne-spațiului, oricine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care nu intuiesc decât forma trupului meu, undeva departe după coline, pe drumul ce coboară la cascada sfântă. Globul de foc provoacă în cădere o furtună de frunze și vânt însoțită de un vuiet îngrozitor. Nori negri ca niște căpcăuni împânzesc dintr-o dată tot cerul, semne ale anotimpului umed cu o lună mai devreme. Plouă cu praf și colb roșu. Ne lăsăm o parte din noi, peste tot pe unde călătorim, pentru ca să ne putem recunoaște peste timp, la următoarele noastre vizite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să vreau elev în clasa a X-a, dus de mână de tatăl, cu patru pași înaintea mea, eu gâfâind în urmă din cauza bocancilor prea grei, spre școala cu elevi adunați din toate colțurile orașului Brăila, pe atunci un târg împânzit de profesori de matematică, fizică și chimie și anatomie și biologie și astronomie și de câte științe sunt pe lume predate nouă, pleava orașului, strânse de prin Chercea, Radu Negru, Pisc, de pe malul Dunării sau de pe bulevardul Karl Marx, pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]