1,021 matches
-
lungi fruntea, se masă, nu i se mai întâmplase să cadă așa de fulgerător, amețită de-o singură privire și doar trecuse prin fel și fel de situații limită, nu mai era de mult o copilă. Maman, îi spuse Ovidiu, împăcat și amuzat totodată, nu te băga, maman. Până aici, te rog! V-am făcut pe plac la toți. Și ție, și Larisei, și altora, Carmina e singurul meu moft. E o oază. N-am să permit nimănui să se amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
baie fierbinte, să se îmbrace într-o rochie călduroasă. De multe ori nu stătea nici la rând la pâine, pofta ei de mâncare era așa de redusă încât un măr, câteva măsline, un ceai erau suficiente ca să intre în pat împăcată. În schimb dorința de a dormi devenise dominantă. De obicei se culca la ora douăzeci și trei. Până la șapte dimineața erau exact opt ore de somn. Curând reduse durata zilei cu o oră, apoi cu încă o oră. Rezultatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un câine din pat, hai, zice puțin speriat, adormit, văzându-mă, hai, iartă-mă, cu ochii închiși, dacă mai poți să asculți atâtea scuze, ce vrei, așa sunt, mă așez pe margine și el e cel care se vrea mereu împăcat și aproape doarme și e mai mult el decât noi, iar eu alerg tot timpul în urma mașinii care mi-a prins fusta, aș sta și aș pleca, nu-mi convine, dar tot timpul realizez prea târziu că nu-mi convine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ceva? — Am zis „Bine“. — În ce sens „bine“? — Bine, o să vorbesc cu tine că un om normal. Ți-am vorbit. Eleanor reveni de lângă ușa. — Știi, de fapt sperăm că n-o s-o faci, ca să pot pleca de-aici cu conștiința împăcată. Îmi pare rău, Ellie, zise Adrian. — În ultimele două săptămâni te-ai purtat că un porc. — Știu. — Nu eu am vrut să ne mutăm aici, Adrian. Nu eu am vrut să renunț la slujba de la Victoria and Albert Museum. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
s-ar spune, dă greutate... Cui? dom' Brândușă ? La toate. Și nouă? Da, numai că nu În părți egale. Păi, eu am cântat ceva la viața mea, zise Gheretă: imnul, și nou și vechi, Internaționala, romanțe... Ei, atunci poți muri Împăcat. Toate astea vor cântări ceva pe cântarul Judecății de apoi, căci de el e vorba... Brândușă tăcu. Părea mulțumit. Vorbise pentru prima oară În viața lui despre moarte. Și nu i se păru atât de greu. Să Înțeleg că veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sale, ceva pur și simplu, În afară de ceea ce permite oricărui ins să trăiască, ceva ce se cheamă pasiune. Când Își termină numărul, Brândușă se opri la doi pași de tablouri, cu spatele la ele și zise: Acești patru pictori pot spune cu sufletul Împăcat, fără deosebire de naționalitate: Am pictat pe-acest pământ, s-avem glorie-n mormânt! Amin, răspunse mulțimea spășită, cu gândul la toți cei duși și nu doar la pictori, Întrucât fiecare dintre ei avea pe câte cineva mutat la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lângă câteva țigle sparte de grindină, pe care avea de gând să le Înlocuiască În aceeași zi. Câteva case mai Încolo, prin vocea tremurată a preotului, un mort Își lua iertăciunile de la toți cei dragi. De la mansardă coborau, destinși și Împăcați cu sine, Eleonora și negustorul de antene. 41. Ce e clar În lumea asta? Nimic, Își răspundea tot el. Blocul avea de bună seamă un număr al lui dar, din pricina frigului, se făcuse atât de mic, Încât nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pregătit, că nu am de gând să mor, nu acum, nu în curând, ci când voi fi gata. Faza 2. Răzvrătirea Străbunicul, bunicul și tata au murit cu toții în patul lor același -, cu brațele unite pe piept, liniștiți, pregătiți și împăcați. Așa i-a cuprins somnul morții în cea mai deplină ordine și armonie. Fiecare dintre ei și-a anunțat din timp plecarea, pentru ca lumea să fie pregătită, ca înmormântarea să se desfășoare corect, după datină, să nu lipsească nimic. Desprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu-mi pot imagina un alt fel de sfârșit pentru mine. Eu sunt o prelungire a lor, boala asta mi-e complet străină, ceva este nelalocul lui, ceva a luat-o razna. Tocmai acum, când eram atât de liniștit și împăcat cu singurătatea mea. Acest proces trebuie oprit, nu astfel este mersul lucrurilor, ceva este aici greșit. Azi-noapte m-am sculat să merg la baie. Nu e obiceiul meu să mă scol în timpul nopții, dar o presiune puternică în zona abdomenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre noi era că ea era perfect împăcată sau neîngrijorată de acea excrescență, dublură a eului ei, fără s-o intereseze cum era la alții, sau ar fi trebuit să știe cum stăteau lucrurile. Sau poate că acesta este tocmai un atribut specific feminității, ce mi-e străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
petrece aici foarte mult timp, luni de zile. Este foarte tânără și sclipitoare. Tenul ei strălucește de sănătate și emană acea lumină albă, cețoasă, ce inundă întregul ținut al Abadianiei. Cristina are douăzeci și opt de ani și e într-un fel împăcată cu condiția ei. În cei cinci ani petrecuți cu întrerupere la "Casa" a câștigat niște drepturi ce i-au fost categoric refuzate de medici, în urma accidentului îngrozitor pe care l-a suferit acum șase ani. Ea pare împăcată, mereu surâzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un fel împăcată cu condiția ei. În cei cinci ani petrecuți cu întrerupere la "Casa" a câștigat niște drepturi ce i-au fost categoric refuzate de medici, în urma accidentului îngrozitor pe care l-a suferit acum șase ani. Ea pare împăcată, mereu surâzătoare și jovială. Și ea vorbește despre entități și ritualurile lor cu naturalețe și coerență. Entitățile sunt un nume subînțeles cu care ea a ales să exprime miracolul din jurul ei. Poate și ea este obiectul unui miracol lent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu sentimentele mele la un Bruderschaft. Subțiate, livide, tremurânde, ridică pe rând câte o cupă în care și-au adunat lacrimile și se leagănă fulgurate, foșnindu-și trupurile de dantelă. Față în față cu sentimentele mele, mă simt tot mai împăcată. M-am îmbrățișat cu fiecare în parte și-am anunțat ceremonios marea clipă a despărțirii. Cele mai alese dintre ele au făcut o reverență sinceră. Cele neclare și amestecate mi-au făcut un semn discret din mână. Și aici drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce să se mîndrească de-a lungul istoriei sale încîlcite, a fost din cauza donatorilor, zice Bătrînul, ducîndu-și mîna în dreptul inimii și apăsînd într-un loc anume. Niciodată n-am dus lipsă de donatori, adaugă. Bine, răspunde Poștașul părînd în sfîrșit împăcat cu sine, ale dumneavoastră să fie, fac ceva pe ele, le puteți păstra pe toate. Din partea mea, nu mai am nici o apăsare, zice. Nu știm ce înseamnă libertatea, nu ne pricepem cum s-o folosim, habar nu avem ce înseamnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cînd îl știu, zise Poștașul înghițind în sec, corectați-mă dacă greșesc, adăugă, mutîndu-și stînjenit privirea în altă parte. înainte să ia o hotărîre, trebuia să se mai gîndească foarte bine încă o dată, să strîngă informații, ca să fie cu conștiința împăcată că face ceea ce trebuie. Făcu doi trei pași pînă la fereastră, trase perdelele și privi în stradă. După forfota de pe bulevard își închipui că ar fi trebuit să fie deja aproape de amiază. Mai avea rost să se schimbe în haine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Va Îl diviniza pentru că știa să facă „minuni”, cânta frumos din gură și imita excelent „clanetul”, cel mai Îndrăgit instrument muzical din „bantă” sau „bandă” (așa cum spunea bunica Ileana ori de câte ori una din vestitele formații de fanfară din Valea Mare era „Împăcată” să cânte În sat) I-auzi, vine banta!). Și totuși, În zilele acele de mare supărare, Va observă lipsa unui personaj, des pomenit În casă și nu de bine, Niță! Din fraze scurte și dure, din care numele lipsea cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Începînd din acea clipă au început frămîntările avocatului și în final a avut loc explozia. Evident că a urmat bătaia, cearta, spectacolul și... împăcarea. Amorezul a ieșit șifonat de tot din toată tărășenia asta. Într-o zi, cei doi soți împăcați, se plimbau tandru, ținîndu-se de mîini. Din spate aud: Așa-i că și ăsta, al doamnei, era iresponsabil de... Avocatul se întoarce și, iritat la culme, îi arde o palmă femeii. Fără să fie surprinsă, aceasta comentează: Cam iresponsabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de plutire. Erau încă mici pentru a fi sfidători, din nepricepere își dădeau arama pe față, nu din mândrie. Viața privită din exterior uneori are culoarea ambalajelor, gustul cât toate cofetăriile lumii la un loc. Oricât de modest, oricât de împăcat ești cu sărăcia, nu poți închide ochii când lumina te orbește dinlăuntru. Viața privită la suprafață, luciu de mare de-ar fi fost, tot nu poate ascunde furtuna. Erau încă mici pentru a se simți stingheri sau mândri: foamea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bucureștene că traducerea sistematică a textelor grecești sau latinești din... engleză rimează cu impostura. Răspunsul m-a șocat prin angelisul său iresponsabil: „Noi”, îmi replica editorul respectiv, „anunțăm că textele sunt traduse din engleză ori din franceză, așadar avem conștiința împăcată”. Cumplit este că această marfă de mâna a treia sau a patra se caută, se cumpără, se consumă. Aceste pseudoediții subminează edițiile corecte, științifice, serioase, creând o „piață neagră” pseudoculturală. Mulți editori români nu au cea mai elementară noțiune de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu trupul și sângele Lui, ca să nu le mai fie niciodată foame și sete. Și-i acoperă cu inima Lui, ca să nu le mai fie niciodată frig și trist și pustiu în suflet. Iar când adorm, se trezesc la viață, împăcați, în brațele Lui. De aceea în inimile oamenilor e întotdeauna primăvară și bucurie și viață fără de sfârșit fiindcă acolo e El. "Cine sunt eu ?" șopti ca în vis copilul. Și tot el răspunse: "Te știu : tu ești Tu. Acum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vouă vă era mai sete decât mie. Și te săturai tu, dacă am fi băut noi?! Păi, uite, asta nici nu mi-a trecut prin minte. V-am văzut că v-ați potolit setea și nu știu cum, dar m-am simțit împăcat, mângâiat, plin de bucurie, ca atunci când plouă... Poți spune că m-am saturat și eu, dacă vouă nu vă mai era sete. Și acuma mi-e la fel. Mi-e cald în piept, parcă am aripi de bucurie, aș râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ușor s-o văd. Pe măsură însă ce priveam la chipul fără viață, mi se părea că lacrimile ei și chipul acela își vorbeau tainic un șuvoi de viață și durere trecea din ființa ghemuită la pământ spre cealaltă, întinsă, împăcată, luminoasă și... la fel de tăcută. Între ele două, vii erau doar lacrimile și tăcerea fără sfârșit. Și lumina. Dar cum să vezi lumina în atâta mâhnire ? Era străină. N-o mai văzuserăm până atunci. Nimeni n-o zărise venind. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
meu s-a lăsat omorât. Adică, fără să știu, s-a lăsat omorât pentru mine. Fără să spună vreun cuvânt. Fără să-mi spună nici mie nici un cuvânt. Și asta, doar pentru că mă iubește și vrea ca eu să fiu împăcat și fericit pentru totdeauna. Asfințitul făcuse cerul și marea roșii ca sângele. Mâinile mele erau, și ele, roșii ca sângele. M-am aruncat la pieptul bătrânului și am început să plâng în hohote. Pentru Fratele meu, Iisus, care-și dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iubi... Dar prin somn, știam că sunt în brațele Lui și că, oricând, oriunde, sunt acasă fiindcă El e cu mine. Și în brațele Lui se odihneau și tata, și mama și era cald și bine și pace... Am dormit împăcat : ai mei nu mă părăsiseră, nici nu plecaseră să se caute unul pe celălalt, ci să-L întâlnească pe Tatăl nostru cel din Ceruri, ca să fim împreună, să trăim în împărăția Lui, în brațele Lui, în iubirea Lui. Și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dată, că vorba ceea, ce-i prea mult nu-i sănătos. —De ce? Nu stăm mult. Imediat ajungem, mâncăm și ne întoarcem. —Ai mei mă știu la cofetărie nu pe cele dealuri. Mă așteaptă cu masa. Să fim amândoi cu inima împăcată mergem mâine că-i duminică. —Bine! —Să-mi spui unde locuiești. —Pe strada Teilor, lângă cinematograf. Te dirijez eu. Știu strada cu acei copaci care te îmbată cu o dulce mireasmă atunci când sunt în floare. Nu m-am înșelat când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]