254 matches
-
cineva din palatele enigmatice. Sus, pe cornișe, se aflau statui alegorice, înfățișînd Invidia și Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau în trepte sau terminate cu cupole de cenușă, pline de ochii luminatoarelor, deschiși spre ceața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dacă vine sau se duce pînă nu te trezești cu el În fața ta. — Ce fețe aveți! strigă el de la cîțiva metri. Mai ales tu, se uită la mine și Începe să rîdă. Băi băiatule, am crezut că te găsesc gata Împăiat. În noaptea aia aveai fața ca un cîrnat explodat. Ne spune că a fost căpiere În unitate. Adică? — Adică nu se puteau hotărî dacă cu Ceaușescu sau fără Ceaușescu... — CÎnd asta, după ce am plecat noi? Înseamnă că armata avea informații
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
încăperile. Pe telegraf, ca și acum, era un strat gros de praf. Deasupra, pe perete, o hartă despre care nici azi nu știu mai mult. Arată, probabil, bălțile din mlaștină și cărările dintre ele. Alături, tronează un cap de lup împăiat, cu colții ieșiți în afară. Poate că a fost prins în pădure. Sau poate că în mlaștină, când îngheață bălțile, vin lupii. Acum, vara, nu se apropie. O ușă a sălii de așteptare dă pe peron. Alta, spre un coridor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-au mai putut. Atunci au îngenuncheat în fața capului de lup împăiat și s-au convertit la religia urii. S-au afundat în mlaștină, iar pustiul care clocise ura din ei a lucrat mai departe. Până ce din fibra lor omenească n-a mai rămas nimic și s-au ticăloșit cu totul. Aceasta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
absolut tot ce mi se păruse până atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De atunci aveam să capăt, definitiv... patima pescuitului! Mai bine de jumătate din micuța noastră curte era dedicată cotețelor, iar pereții erau plini de păsări împăiate, fazani, egrete, prigorii, un erete, un stârc șerpar. Ritua licele cadouri de sărbători pentru șefii din fabrică, de pe la partid sau AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de jumătate din micuța noastră curte era dedicată cotețelor, iar pereții erau plini de păsări împăiate, fazani, egrete, prigorii, un erete, un stârc șerpar. Ritua licele cadouri de sărbători pentru șefii din fabrică, de pe la partid sau AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios cât cuprinde, a cărui manie de a-și ridica brusc botul pe sub fustele cucoanelor firește că-mi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu mai puțină fermitate, dar ceva se strîngea în el în timp ce pășea. Nu putea să se odihnească decît atunci cînd lucra ca lumea. După ce au schițat becuri și cutii, studenților li s-au dat plante, fosile și mici păsări tropicale împăiate. Ochii lui Thaw explorau ca o insectă arhitectura spiralată a vreunei scoici, în timp ce vîrful creionului însemna hîrtia cu descoperirile ochiului. Profesoara încerca să-l corecteze prin argumente logice. — încerci să realizezi un model, Duncan? Aș prefera să nu o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în niște cești subțiri. Nu pentru că le-aș fi dorit pe celălalte, chiar dacă mi-aș fi putut permite să le întrețin. Am fost foarte bogați și prosperi cîndva. De exemplu, Kenneth a avut doică atunci cînd era mic... — O ținem împăiată, într-o debara de sub scară, murmură McAlpin. — ... aveam și șofer, pe Stroud, un personaj încîntător, un adevărat Cockney. îmi lipsește enorm mașina. Totuși, dacă aș avea-o, aș folosi-o tot timpul, pentru că sînt din naștere groaznic de leneșă. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prea sigur...“. Deasupra noastră cerul se învăpăiase. „Am auzit că la București e o balenă mare“, a schimbat El vorba. „Se arată în Târgul Moșilor, vine lume de peste tot s-o vadă...“ „E una acolo, într-o baracă, e moartă, împăiată...“ „Mă miram și eu, fiindcă balenele nu există decât la apă adâncă, în oceane...“ (A început să râdă.) „Ce-ai zice să se prindă una de acul ăsta prăpădit al meu ?...“ Vorbind așa, mi-a spus că e bolnav de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a introdus mai întîi într-o încăpere plină cu păsări împăiate, apoi în alta cu reptile modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți, fixați cu ace de gămălie pe mari panouri albastre și aurii. În aceste încăperi mă retrag uneori când am poftă să văd lumea", mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a introdus mai întâi într-o încăpere plină cu păsări împăiate, apoi în alta cu reptile modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți, fixați cu ace de gămălie pe mari panouri albastre și aurii. „În aceste încăperi mă retrag uneori când am poftă să văd lumea”, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
două de Nume ale lui Dumnezeu, stătea un Bătrân. Am aflat, printr-o fulgerare subită a Nous-ului, că era Heinrich Khunrath. — Fii sănătos, Dee, zise acela, Întorcându-se și Întrerupându-și rugăciunea, ce vrei? Părea un fel de tatu Împăiat, o iguană fără vârstă. — Khunrath, zise Dee, a treia Întâlnire nu a avut loc. Khunrath explodă Într-o imprecație groaznică: — Lapis Exillis! Și acum? — Khunrath, zise Dee, ai putea să arunci o momeală și să mă pui În contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu există decât un Graal, e acel Ceva al meu, În contact cu straturile radioactive ale uterului Liei, și poate că acum chiar navighează liniștit către gura puțului, poate se grăbește să iasă, iar eu stau aici, printre bufnițele astea Împăiate, o sută moarte și una care se preface că e vie. „Toate catedralele sunt construite acolo unde culții Își aveau menhirele lor. De ce Înfigeau ei pietre În teren, cu toate că-i costa atâta trudă?“ „Păi egiptenii de ce se trudeau atâta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cel puțin pentru mine. În primul rând, trebuie spus că nu s-a găsit nici un semn că omul ar fi avut haine pe el. Apoi, craniul nu fusese descăpățânat. Se știe că Vlad Țepeș a fost decapitat, iar capul lui împăiat a fost trimis la Poartă. În opinia mea, nu există nici o dovadă clară că aceste oseminte ar fi aparținut voievodului valah. Colegul meu, Andrei Ionescu, în calitatea lui de coordonator al proiectului, a impus o viziune de care eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
umeri, împingându-mă înaintea lui, mergeam destul de repede, de-a lungul unui culoar, apoi am trecut printr-o cameră mai mică, ajungând pe un alt culoar, peste tot pereții erau ticsiți de sculpturi din os, piei de animale, trofee, păsări împăiate, am mai trecut prin vreo două camere, tocmai voiam să întreb dacă asta înseamnă că tovarășul ambasador are trei veceuri, trei băi și trei bucătării separate, dar atunci ambasadorul a deschis o ușă, m-a împins pe un alt culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-am dus la mine-n cameră și am deschis dulapul și am tras sertarul biroului și mi-am rotit privirile peste rafturile cu cărți, peste pereți și peste posterele de deasupra patului, peste armele mele și trofeele de păsări împăiate, dar n-am văzut nimic ce-aș fi putut să vând, așa că m-am întins pe pat și am încercat să fac un inventar în cap al tuturor bunurilor mele, soldații de plumb, colecția de cutii de chibrituri, colecția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unor guvernante bune doar să scoată niște papă-lapte din oricine sau a unor profesoare de pian bătrîne și ciufute, vor ajunge doar niște malaci cu burtă și gușă! Nimic din bandiții de Thomas și Jesper În cele două momîi umflate. Împăiate! „M-am văzut cu Jesper...“, a zis Thomas, pentru a-i mai lua Spartanului ceva din elan. Derutat, acesta s-a oprit cîteva clipe, apoi a Încheiat, uitîndu-se fix la Thomas: „Ce părere ai de nenorociții care se duc să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar, ambalîndu-l într-un șal de mătase, pe care și-l vârâse apoi necunoscuta în buzunar. În două secunde, în dreptul deschizăturii fostului pervaz, se ivi și spinarea viorie a rozătorului împăiat. Întâiul bețivan sărise deja în interior și se deplasa, cu subtilități de pisică, pe trei sferturi înrăită de sete, pe cimentul denivelat. 51 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Fugi, boangă, tare de aici! Nu li se scurge îngerilor și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o... Și te-a amenințat că, dacă, până mâine, te mai prinde prin zonă, îți încurcă și vreo câteva vene de sânge din hoit, ucenica se întoarce împăcată în făbricuța lor... Acolo, în făbricuța lor de conserve, găsești, îmbălsămată și împăiată, toată gîndăcimea care și-a plimbat vreodată carapacele pe sub pietrele de la noi din cartier. Bă, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gândaci pe clanța de la ușă, gândaci în jurul preșului pe care te ștergi, la intrare, gândaci pe dușumea, prin dulăpioare, cufundați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
meu era pe-atunci ținuta olimpiană a modelelor din eternul decor de toamnă al vitrinelor magazinului Rogers Peet de lângă sediul administrației din Boston. Picături rebele de apă îmi schimonoseau fața reflectată în oglinda ligheanului. Eram un fel de pasăre tropicală împăiată, cu cioc enorm și colorat.270 (Ultima după-amiază cu unchiul Devereux Winslow 1922: veranda de piatră a casei de vară a bunicului) Poemul din care am extras acest fragment este mult mai amplu, aducând în prim-plan - cel puțin la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
O undă de după-amiază senzuală, mestecată cu dinții înroșiți, înconjurată de suprafețe gata mușcate, tăiată de restul provinciilor zilei.. îmbunată. Muzica e în aer deci, așa cum se mai spune, deci... deci: ce? PIANISTA: Muzica e în aer, deci o pasăre împăiată este prin aceea că poate fi atinsă mai vie decât una care zboară? COMPOZITORUL: O după-amiază călduroasă este drept urmare o materie de pasăre împăiată, în care nu trebuie neapărat să ucidem, ceea ce avem nevoie, pentru că acestuia muzica îi jupoaie pielea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deci, așa cum se mai spune, deci... deci: ce? PIANISTA: Muzica e în aer, deci o pasăre împăiată este prin aceea că poate fi atinsă mai vie decât una care zboară? COMPOZITORUL: O după-amiază călduroasă este drept urmare o materie de pasăre împăiată, în care nu trebuie neapărat să ucidem, ceea ce avem nevoie, pentru că acestuia muzica îi jupoaie pielea și sună, pentru că, nu-i așa, e și ea în aer, întocmai ca și muzica, care are grijă să fie și ea în aer
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a drepturilor românilor. Citiți vă rog, cu mai multă atenție ceea ce propune, pițifelnicul acesta cu damf de Murfatlar. Una dintre cele mai mari inepții, este aceea că oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în deplin acord cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua Constituție, care se clocește în capul, deja răsclocit, a lui Băsescu. Mă veți întreba, poate, de ce consider
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]