205 matches
-
am pierdut În Îngustul său canion de penumbre, gîndindu-mă că aș fi rămas prins În acea sufragerie obscură În care acum mi-o Închipuiam pe Nuria Monfort șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text. „Călugărița“ la care se referă instruitul personaj e Mantis religiosa, insectă caracterizată prin aceea că, În urma actului acuplării, masculul (mai mic și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de privirea mea s-a prefăcut că se uită în lungul Podului Spânzurătorilor...Dragul de el!...Probabil și a adus și el aminte de mama lui și o lacrimă ce ședea în inimă i s-a șupurit în colțul ochilor, împăienjenindu-i...Am așteptat ca pacea cea binefăcătoare să se așeze în sufletul și în gândul lui și abia apoi am vorbit: De ce se cheamă această uliță Podul Spânzurătorilor? Apoi am mai vorbit noi de asta, fiule, dar nu am spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și pentru totdeauna, bunica s-a uitat cu ochii împăienjeniți de lacrimi la mine și mi-a spus doar atât: "Să nu mă faci de ocară". Sunt în mijlocul Sydney-ului, și mă uit la statuia reginei Victoria și o văd pe bunica. "Să nu mă faci de ocară". Am peste cincizeci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el cu o voce pe care probabil nu a auzit-o decât ea. O cuprindea din nou moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs amar, el cu zâmbetul acela catifelat... S-a trezit cu tot trupul plin de imaginea lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
imposibil să-și reașeze în vreun fel înlănțuirea secvențelor ce urmaseră ieșirii sale și a lui Nae Calaican din restaurantul Bucovina. În articularea lor stranie cu momentul pornirii în marș către Țara Sfântă, noian de umbre solitare și necunoscute îi împăienjeneau filmul amintirilor. Începând, însă, cu acele clipe când prima negură i se luă de pe ochi, sesiză uluit caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu putere de nerăbdare au fost acelea În care aștepta ca ea să intre În cameră: „Oare ce fel de fată o să vină?“. A urmat apoi emoția Întrebărilor: „Oare cum arată goală?“, până când Kyōko s-a dezbrăcat complet, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi, apoi: „Ce expresie o avea când e cuprinsă de orgasm?“, până când Kyōko, așezată În patru labe, a cerut cu insistență să i se introducă un vibrator. În continuare nu l-a mai excitat absolut nimic, nici măcar priveliștea oferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
râme mi-ar fi invadat Întregul corp, și am ejaculat atât de puternic Încât sperma mi-a țâșnit mai sus de Înălțimea feței. De-abia mai respiram și eram cuprins de o senzație așa de plăcută, că Îmi simțeam ochii Împăienjeniți de lacrimi. Pofta sexuală nu mi se potolise Încă, din cauza cocainei, asta se Întâmplă dacă te masturbezi după ce te-ai drogat. Am format numărul de telefon pe care mi-l dăduse bărbatul. Mi-a răspuns o femeie cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o cagulă de întuneric trasă peste creștet, ochii împăienjeniți de aburi albi. Era frig. Pe cine cauți matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-aici. Sigur, te-au aruncat niște derbedei din vreo mașină, altfel nu ajungeai la noi. Ai văzut luminile, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care va încerca să îl omoare. - Leej, zise, fără să se uite la prezicătoare vino aici, în spatele meu. Ea veni, fără o vorbă, aproape fără zgomot. Îi zări fața când trecu pe lângă el. Obrajii își pierduseră culoarea, ochii îi erau împăienjeniți, dar ținea capul sus. Din partea cealaltă a ceea ce devenise o singură celulă. Jurig râdea: - Ce bine o să-ți fie dacă te ascunzi după el. Era o amenințare pur talamică, inutilă chiar și pentru Jurig. Dar Gosseyn n-o lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz de băutură în răsuflarea ei. Clipind, ochii ei se deschiseră, triști și împăienjeniți de lacrimi. Își puse mâna pe obrazul meu și apoi pe ceafă, trăgându-mă în jos spre gura ei. — Trebuie să vorbesc cu tine, i-am spus trăgându-mă înapoi. Ea își apăsă degetul pe buzele mele: Știu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca adevăr, Îi aparține. Sirenele cîntă ca zeii pe Înălțimile Muntelui; Într-un cer gol, dar nu zeii mă preocupă; fără un munte, cîmpia s-ar mulțumi să-și satisfacă pasiunile, n-ar ridica piramide, și nici sfincși cu ochii Împăienjeniți de nisip, Însă ea singură ne Îngăduie să strivim Între brațe o fericire concretă și să lăsăm un răspuns după noi. Totul În jur se referă cu prisosință la faptul că n-am visa nemurirea dacă n-am iubi viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de frumoase, când dormea... E adevărat că atunci când era trează era și mai frumoasă, dar era răpitoare și acum. Atât de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine! zise ea cu o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare! Îmi vine greu să-i explic purtarea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-l lăsăm pe povestitor să pășească mai departe pe firul întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca varga. La un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care va încerca să îl omoare. - Leej, zise, fără să se uite la prezicătoare vino aici, în spatele meu. Ea veni, fără o vorbă, aproape fără zgomot. Îi zări fața când trecu pe lângă el. Obrajii își pierduseră culoarea, ochii îi erau împăienjeniți, dar ținea capul sus. Din partea cealaltă a ceea ce devenise o singură celulă. Jurig râdea: - Ce bine o să-ți fie dacă te ascunzi după el. Era o amenințare pur talamică, inutilă chiar și pentru Jurig. Dar Gosseyn n-o lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui Hanbei, ori de câte ori întâlnea greutăți, Hideyoshi își spunea în sinea sa: „Numai de-ar fi aici Hanbei.“ Și totuși, îl lăsase pe acel om să moară fără nici un fel de răsplată. Deodată, pleoapele lui Hideyoshi se înfierbântară de lacrimile tristeții, împăienjenindu-i vederea spre piscul Muntelui Bodai. Și se mai gândea la sora lui Hanbei, Oyu... În aceeași clipă, văzu în umbra brazilor de pe marginea drumului, gluga albă a unei călugărițe buddhiste. Ochii călugăriței îi întâlniră, un moment, pe ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mult și totuși degeaba? De ce nu-și dăduse seama la timp că pentru a juca totul pe cartea literaturii, cum spusese puștiul, trebuia să aibă încă ceva în plus în afara talentului? Ceva în plus, ce? Mintea lui Mircea se împăienjenea, astfel că nu-și mai putea da seama de adevărul situației lui... Curajul, poate?... Asta îi lipsise? Sau altceva? Altceva ce? Deodată, Mircea văzu un tren și înțelese că acum era momentul. Viermele de fier venea cu o viteză colosală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
reprezintă exact lucrul de care am nevoie în acest moment. FINAL PASAJ RETRAS Cu cerul prăbușindu-se în torente peste el, personajul nostru se prăbuși la rândul său în scaunul unde până nu demult lucra soția lui. Ochii i se împăienjeniră, dar nu-și putea da seama dacă era din pricina tristeții, a durerii pricinuite de cuvintele cuprinse în bilet sau pur și simplu a mâniei din ce în ce mai aprinse care îi tulbura sufletul. - Domnule, sunteți o.k.? îl întrebă una dintre colegele soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
incert viitorul? Încercați să aflați un sector al societății românești care funcționează normal...Nu-l veți găsi! Cine încurajează ocult, tolerează la vedere această hârbuire a României și golire a ei de materie cenușie? Memoria evenimentelor ignoră cronologiile Întrebările îi împăienjenesc vederea lui Gheorghiță Savel, rămasă încremenită pe ondulația geografică a Buciumului. Își mai umple o dată pieptul cu buchetul aromelor dinspre sfârșitul toamnei în care-a intrat de multișor și nu renunță la convingerea că vigoarea românilor, cu toate piedicile din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
înnebunitor și nu a unei realități crude. Lumea ei euforică a fost distrusă instantaneu, la fel ca și inima ei transformată în pulbere, arsă cu răutate din temelii în ciuda agoniei care nu voia să creadă adevărul. Privea cu ochi sticloși, împăienjeniți de plânși de fantasme întunecate, mângâia fără să vrea urma de pași întipărită pe veci în nisipul fin, altădată izvor tămăduitor al iubirii. Un colț al gurii i-a zvâcnit în sus, întipărindu-i pe chip un zâmbet de om
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
incapabili să ne mișcăm, darămite să le mai sărim În ajutor... Iar țipetele au Încetat... Am vrut să coborîm În golf, dar valurile fluxului ne-au Împins Îndărăt. Am fugit toți, iar ce e mai rău... Întoarse spre Marie privirea Împăienjenită de lacrimi: - Ce e mai rău e că eu n-am spus nimic. M-am Întors acasă, mama mi-a tras o chelfăneală pentru că m-am dus să pierd vremea pe afară și că mi-am feștelit hainele, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înapoi păpușa lui Pierric; acesta Între timp se calmase și Îi zîmbea din toată inima. Privirile li se Încrucișară, limpezi, luminoase, complice. Se lipi de pieptul lui, spontan. - Mulțumesc, Îi șopti ea din adîncul inimii. Apoi, printre lacrimile care Îi Împăienjeneau ochii, se uită după ei cum se Îndepărtau. Abia atunci băgă de seamă că Ryan nu mai era cu ei. * * * Jeanne nu Înțelese cum anume intrase, dar se pomeni cu el În fața ei, În bucătărie. Avu un fior de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ficțiune, în principal fiindcă ăsta era domeniul lui Jackson, dar că îmi plăcea varietatea de la Grant. Ceea ce era adevărat. Totuși, în timp ce vorbeam, mi s-a părut că mintea lui Vivian o ia pe câmpii, iar ochii i s-au împăienjenit. În mai puțin de zece secunde, o pierdusem, nu mai era atentă la mine. Am tăcut. Din fericire, tăcerea a trezit-o la viață. — Așa e, a zis ea clătinând din cap plină de convingere. Așa e. Eu fac ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sală de antrenament cu pară de box, sac de antrenament, corzi și haltere. Am revenit la forma fizică de altădată și am decorat pereții garajului cu afișe ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ei, zise el, așteptând în mod vădit ca eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era destul de robust, dar uzat de vârstă, cu obrazul împăienjenit de riduri și pătat de o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]