202 matches
-
și, cu bătăi de aripi grele, cu un fâșâit lung, zbură pe deasupra printre blocuri. -Hm?!.. făcu el și se așeză în pat. Și, ca doborât de gânduri, fără putință de a se împotrivi, pleoapele îi căzură grele, ochii i se împăienjeniseră nedeslușit, asemeni unui vis, și alunecă într-un somn adânc, ușor și lin, ca sania pe omătul moale. Era un somn care părea să dureze de ani întregi, un somn greu ca plumbul, pierdut în noaptea necunoscută. ...Se simțea legat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în care fuseseră arestați pe Bulevardul Principal al Arhivei cu Dosarele de U.P. (Urmărire Permanentă). E drept, se pare, că și ei, nevinovații, făcuseră sită împușcînd mortal vreo câțiva împuțiți de ofițeri... Era sau nu era așa? I se împăienjeniră ochii. Îi pocniră urechile. Și leșină... Dar vezi că și-așa, împrăștiat vraiște pe pătura lui infectă, fiertura Suveranului continua să-și realizeze efectul și, chiar și leșinat, secvența existențială din creierul lui Doru Cișmea se reîmprospăta. Își aminti în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pericolul țestelor noastre de-a fi fărâmițate a apărut... - O eroare regretabilă... Dar deloc o eroare voluntară. - S-a produs o fugară disfuncționalitate de comunicare între două niveluri de bază ale Partidului... Un tovarăș secretar de la Comitetul Municipal, cu atenția împăienjenită de soarta platformelor industriale pe care tocmai le inspectase, a înțeles taman pe dos situația ta. Și-a transmis-o mai sus, exact cum a priceput-o, așa răsturnată... Exista uneori tendința ca tot ce se întîmplă rău în țară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căuta rana. Bozoncea avea obrazul vânăt. N-a mai trăit decât până la poarta gagicii. A mai apucat să bolborosească: - Să mă duceți cu lăutarii la locul meu, că mi-a plăcut... Sângele curgea din el și ochii i s-au împăienjenit. A mai văzut cerul ca scrobeala de rufe si duzii Cațaveiului, plini de păsări și țipăt. Nasul plângea pe umărul lui §i-i strângea mâna rece: - Mă frățioare, nu muri, mă, că ai nuntă azi, nu muri... Și-n loc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
binele? Să nu-mi umbli cu șahăr-mahăr... Fac ce-mi place, m-auzi? Și scuipase cu scârbă. Pe urmă spusese mai înbunat: Lumea asta-i o hazna, Treanță! Mie omu mi-e dușman. Să nu-l văd... Ochii lui se împăienjeniseră de ură. Gheorghe lihoti de groază. - Râzi, bă, rîzi! Bătrânul necheza: - Hî, hî, hî... Dădu în plâns. Didina așeză palma ei ușoară pe pieptul celui tânăr, să-l liniștească. Paraschiv nu se potoli. Strângea din fălci și scrîșnea: - Nu mi-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că fericirea lui întâmplătoare era deplină, și oftă. Mierlă făcu două volte în aer, apoi se așeză drept pe creștetul lui Pârnaie, care ședea cu umerii țepeni, ca o statuie. Sau cel puțin așa îi văzură Puțică, cei cu ochii împăienjeniți de vaporii de aurolac. Trăgeau cu nesaț din punga de plastic ținută strâns, ca nu cumva aburii amețitori să se risipească. Era felul lor de a respira, care îi făcea liberi, gata să îndure bătaia și foamea. Viața le era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ia uitați-vă ! exclamă. Ce de lumini ! Parcă a luat foc orașu’... Se ridicară, unul câte unul, și se uitară. Nu înțelegeau, așa că își trecură sticla de la unul la altul, ceea ce nu-i ajută cu nimic, decât doar să le împăienjenească ochii. Luminile continuau să pâlpâie nestingherite. Era și timpul, șopti Bunelu. Mormanu’ a ajuns până aproape de cer. Mă gândeam io că tre’ să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
coapse și, sărind câte două trepte, ajunse la ușa de la etajul al doilea odată cu gospodinele de la primul etaj, care, nedezlipindu-se de tigăi, se ajutau de ele ca de niște aripi. În urmă veneau bărbații, mai degrabă dibuind scările, cu ochii împăienjeniți de băutură. Maca își făcu loc și împinse ușa. Bătrânul zăcea pe spate, cu ochii larg deschiși, tremurând tot. Dinții îi clănțăneau ca niște castaniete, iar capul îi dârdâia, în același ritm. Bâiguia, speriat de ceva ce vedea doar el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
amănunt care să-l ajute să creadă că se înșelase. Mai ceru un lichior pe care îl dădu pe gât și mai adăugă o lampă, crezând că lumina e de vină. Dar nu-l ajutară nici privirile, care i se împăienjeniră, și nici lumina. Până atunci, pe chipurile pictate sau doar desenate, vârstele morții se prefiguraseră cu neîndurare. Pe cei care semănau mai mult cu ceea ce știau despre dânșii, desenul îi îmbătrânea mai puțin, așadar urmau să moară mai degrabă. În măsura în care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar avea drept sursă de inspirație acea predispoziție "muzicală" inconștientă, înțeleasă "ca o cheie a totalității creației"33, pentru că Lovinescu își contrazice aici "teoria", de vreme ce pierderea conștiinței propriei personalități e precedată de o perturbare atât a vederii ("ochii mi se împăienjenise"), cât și a auzului ("urechile îmi vâjâiau"). Mai mult, inspirația "muzicală" e pusă exclusiv pe seama visului și a "amintirilor" din care autorul vrea să evadeze pentru a putea scrie efectiv ("privind", și nu "ascultând") "romanul" lui Bizu. 1.3. Omul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de pe masă, deschisă - orice coincidență era imposibilă - la una dintre primele lui fotografii profesionale, În alb-negru, prinsă după căderea unei rachete a khmerilor roșii În Pochentonh, piața din Pnom Penh: un copil rănit, pe jumătate ridicat de la pământ, cu ochii Împăienjeniți de trauma exploziei, Își privea mama căzută cu fața În sus, pe diagonala cadrajului aparatului de fotografiat, cu capul spart de un șrapnel, iar sângele ei trasa șuvoaie foarte lungi și complicate pe țărână. E de necrezut, avea să spună
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd anormalitatea își va fi desăvîrșit lucrarea destructivă. Celula de bază
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de zgârie-brânză". "Comentariul" lui Creangă nu este unul analitic, ci unul sintetic, efectuat printr-o vorbă populară de duh, o metaforă plastică, zicale și proverbe, ca atunci când sunt evocați țiganii cărora li se lungiseră urechile de foame și li se împăienjeniseră ochii așteptând demâncarea: "Ș-apoi, vorba ceea: țiganul când i-e foame, cântă; boierul se plimbă cu mâinile dinapoi, iar țăranul nostru își arde luleaua și mocnește într-însul". Opera Amintiri din copilărie este structurată în patru părți. Partea I
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Peste două ore, oricum, va ști mai mult. Ar fi dat oricât să se afle deja în stradă. Brusc, își auzi strigat numele. În clipa aceea uită toate frazele pregătite atât de scrupulos. Capul îi deveni greu, ochii i se împăienjeniră. Nu-și dădu seama când se așeză. Îl văzu pe funcționarul care îi strigase numele luând loc la o măsuță și pregătindu-se să noteze ceea ce va solicita ea. Tovarășul Lascu, la fel de distins cum îl cunoștea de pe stradă (și din
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
mici de copil derbedeu pulberea de-a aduna în nări secrete vinețiul sau albul liliacului revărsat peste garduri (la sfârșit de aprilie) pulberea unei îmbrățișări (ultime) pulberea de-a scrie versuri Apoi Am căutat toată noaptea până mi s-au împăienjenit privirile o hârtie fără nici o importanță Pereții mă priveau cu ochi atât de ficși încât orice încercare de a ieși din vid (adică din cerc) rămânea absolut inutilă apoi zidurile au devenit - neașteptat - mișcătoare se ondulau precum niște ape marine
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
băltesc. Aceasta e crucea lipsei de speranță (pentru că asta e plictisul) înălțată de poetă în vîr-ful edificiului ei, gingaș, șubred, atât de feminin și cu toate acestea puternic, care este "Xilofonul". E ideologia cărții, închizîndu-se la sfârșitul ei, asemenea capacului împăienjenit din poemul lui Baudelaire, și făcând din prima carte apărută după revoluție ultima carte a epocii băltirii și cel mai autentic document despre ea pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
loc în loc, unde, în lumina aurie a unei ferestre rotunde, se răsuceau frunzele prăfoase ale câte unui ficus sau leandru uitat de toată lumea și aproape uscat, urcam până sus, la mansardă, Și ciocăneam la câte o ușă verde, care părea împăienjenită de așteptare. Nu-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
infectă, alături de baroca și-nmiresmata vale de flori, descriau pentru mine geografia sumbră a adolescenței. Și nu mă-ndoiam nici o clipă că filamente nervoase, tuneluri secrete și canale subpământene leagă cei doi poli ai unei aceleiași Căderi într-o rețea împăienjenită de 53 oroare. în visul meu senzual mă prăbușeam din ce în ce mai adânc, cu ură și dragoste și deznădejde, în jegul extatic al cărnii. Am descoperit paradisul când, foarte devreme, am plecat într-o excursie în împrejurimi. Diminețile erau reci, așa că toți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în grumaz, dar și în tălpile picioarelor, inima mea își ia în stăpânire trupul în care o să locuiască și părintele Varava să-mi ceară mie să repictez biserica, Cum s-a gândit că voi accepta una ca asta?! mi se împăienjenesc din nou ochii și-n loc de-o cruce sus, pe deal, văd una, două, trei, nu pot să le număr, caietul lui Theo tot în mâna dreaptă, nu l-am lăsat din mâini de când am venit la mănăstire, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sală de antrenament cu pară de box, sac de antrenament, corzi și haltere. Am revenit la forma fizică de altădată și am decorat pereții garajului cu afișe ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu Mircea când ieșea de la Facultate și sunt fericită“. „Ai, tu!“, o ia peste picior A. „Și ce-ai simțit de ești așa fericită, ce ți-a făcut?“ „Nu mi-a făcut nimic, dar am avut impresia că mi se-mpăienjenesc ochii și nu mai văd nimic...“ „Ai, tu, fugi mai bine la oculist să-ți dea o pereche de ochelari, să-i pui de câte ori te mai Întâlnești cu asistentul M.“ Am o mare plăcere să merg pe stradă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face să trăiesc Într-o continuă reverie amoroasă. Nu revăd decât acele imagini trăite legate de un fior straniu, când dintr-odată corpul ți se Încarcă de un potențial magnetic anormal, dându-ți acea senzație uscată de leșin; ți se Împăienjenesc ochii, ți se Înmoaie genunchii, oasele ți se scutură scurtcircuitate, iar În gură Îți vine brusc un lichid abundent. Atunci ești Îndrăgostit. (duminică) M-am gândit intens la G. și m-am lovit de ea la bibliotecă. E vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în cafeaua ei, în timp ce mâna sa dreaptă se îndrepta către zahăr. John Mulholland ar fi fost mândru. După câteva minute, Malerick observă cu satisfacție că drogul își face efectul: nu-și mai putea ține privirea fixă, iar ochii i se împăienjeniseră. Nu simțea totuși că ceva este în neregulă cu ea. Acesta era cel mai bun lucru la flunitrazepam: nici nu îți dai seama că ești drogat. Cel puțin nu până în dimineața următoare. Dar asta nu va fi o problemă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și trece-n umbra pădurii, la vale, plângând. Și umblă Bitancu cu șarpele prin viață. Stă Bitancu lui Onica lui Sâiu În ușa casei din Făuriște, Întors acasă după al doilea război, ars de dor, și se uită cu ochii Împăienjeniți de bătrânețe la frunzele galbene care se așază pe pământ, Încet, Încet, Încet. „Rămâne plopul fără frunză”, zice Bitancu, „vine iarna și eu tot nu m-am dus la Sibiu”... El știe de la oameni că are un nepot de la Lixandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asta. Dar, adevărul e că nu sunt mama lui biologică și nu m-am legat de el așa cum am făcut-o cu gemenele. Știu că sună crud și plin de răutate, dar exact așa simt. Ochii ei Începură să se Împăienjenească cu lacrimi. Pur și simplu nu pot să fac față. Mama Încă mai stă cu mine, dar chiar și cu ajutorul ei, nu mă descurc. Hei, stai liniștită, spuse Ruby. Te descurci de minune și nimeni nu crede că ești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]