409 matches
-
până acum. Înainte vreme, oamenii din sat veneau doar pe jos la Nicula, acum au mașini și microbuze la dispoziție, dar nu prea mai vin, lasă să se înțeleagă Nastasia. Am mari probleme în a-i înțelege spusele, graiul fiind împănat cu o mulțime de regionalisme din maghiară și germană. „Când eram eu tânără, aveam doar rochie de cânepă și o pereche de cizme ; veneam pe jos, cântând, aici la Nicula. Ne veseleam. Acuma, câte haine sunt și tinerii nu mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care nu avea de pierdut decât lanțurile și de câștigat o lume întreagă. Domnule Vlad Georgescu, v-o spun tot fără reproș, ocupați-vă de acest tineret. Tinerama, cum este astăzi alcătuită, e utilă, răspunde dorinței legitime de divertisment, este împănată cu numeroase lucruri utile, dar este prea puțin. Și să știți că, dacă azi țara noastră are o speranță de a umaniza comunismul, nu o văd decât în tineret. Emisiuni ca Scrisoare din America sau Cvartetul duminical sunt utile, dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
are precum virusul într-o epidemie. Creștinare a lumii păgîne, decreștinare a Occidentului industrial. Comunizare, decomunizare a Estului european. Autorizare, dezautorizare a unui nume propriu. În 1970, numele lui Marx dobîndea autoritate în cercurile universitare din Franța, și non-marxistul își împăna articolele cu citate și definiții ale teoreticianului german; același autor va îndepărta, douăzeci de ani mai tîrziu, toate referirile la acest scriitor demonetizat, și așa ajungem într-o fundătură morală. Asta se face, asta nu se face. Creditare, discreditare. Atașare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o piatră plină de mâzgă alunecoasă și de mușchi negru, împănat cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt, ușoara amețeală de a te afla pe un sol ferm, soarele viu pe spate și mângâierea brizei printre pulpe... „Ce contează“ câteva zgârie turi pe tălpi și pe degetele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
roșiile, ardeii grași, dovleceii și cartofii umpluți și cu smân tână deasupra; chif teluțele marinate, cu tarhon sau cu sos de roșii; prazul umplut, bunătatea-bunătăților; merele um plute cu carne și rumenite În cuptor; imambaialdi cu poves tea lui turcească, Împănat cu usturoi și cu o roșie moț pe frunte; și, În sfârșit (țineți-vă bine!), musacaua de vinete (egipteană la origine), invenție, elaborare și realizare unice și care-ți impun exigențele unui riguros pro tocol, fiindcă musacaua trebuie așteptată la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer tul“ cu bucățica lui regească de la rinichi; mușchiul de vacă cu sos de vin, Împănat cu slănină și cu usturoi; puii de primă vară, bobocul de gâscă și de rață pe cartofi sau pe varză nouă călită; mielul de Dobrogea, cu coada lată de două degete, să-l mă nânci cu ceapă, cu usturoi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se scăldau, În capoatele lor afriolante și sub privirile amuzate ale mahalagiilor de treabă, prin mijlo cul străzilor inundate În toiul ploilor de vară. Tot din același spirit prea liberal al moralei timpului, maha laua noastră atât de deocheată era Împănată cu locuințele gospodărești ale atâtor familii onorabile, În mijlocul cărora, dim preună cu frații și surorile mele, am crescut până pe la vârsta de unsprezece ani. Nu cunosc ca vreun vlăstar din aceste familii ale noastre să se fi molipsit de relele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
etc.), există și o tehnică a eschivei. Dar nici un poet nu e volubil când e adus în situația să divulge strategia și armele sale de elită. Cum priviți diletantismul în actul de creație artistică? Vă referiți, desigur, la diletantismul care "împănează" creația literară cultă. Nici măcar nu-l privesc. Îmi repugnă. Vă dau cuvântul de onoare că, la douăzeci de ani, dețineam un bagaj estetic net superior față de bocceluța oricăruia dintre actualii debutanți. Întregul câmp magnetic al poeziei mele e traversat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
darea de seamă anuală. Sediul e de partea cealaltă a gării. În sală, cincisprezece oameni îmbrăcați gros, așezați la niște mese soioase. Tavanul, spre care am ridicat la un moment dat privirea, era ca podeaua, adică jignitor de murdar. Deși împănat cu formule convenționale, textul citit lăsa totuși să se vadă necazurile celor ce lucrează aci, nu puține. În ’75, au avut „materiale” bune și au cîștigat frumos: fiecare muncitor a luat „primă” de circa cinci mii de lei. În ’76
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
servicii, se practica o "vânătoare de vrăjitoare" nu numai de dosare, fiind avute în vedere pentru transfer și persoane care prin pregătirea academică și de specialitate nu aveau prea mult de-a face cu diplomația. La data respectivă ministerul era împănat, pe bază de pile, relații etc. și a unui concept de cadre deficitar, cu zeci de medici, ingineri constructori, ingineri agronomi, arhitecți, gineri, soții, copii, nepoți, care nu numai că nu dădeau randament în diplomație, dar erau necesari prin alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la origini" respectivii "papagali roșii", fie ei șefi de serviciu, directori adjuncți și chiar directori, care, conform principiului "șefu-i șef și-n pielea goală", ne făceau viața amară când ne supervizau adresele, notele și telegramele întocmite, înnegrindu-le și împănându-le cu tot felul de idei și formulări anapoda și agramate, până când găseam un "cap limpede" mai sus, ca să le putem finaliza. Încet, încet, am început să mă acomodez cu ministerul, Direcția Culturală, șefii, colegii și problemele cotidiene. Fiind un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trecut colorat (sic!, n.n.) (aluzie la Învățătorul....). De asemenea, <<autorul>> a avertizat că dacă la Inspectoratul de Învățămînt nu se ia act de sesizarea sa, va reclama la partid și la securitate (ha, ha, ha!, n.n.)”. Făcătura „lucrătorilor” Securității este Împănată cu diferite ghilimele puse de autor care scot În evidență cât se poate de clar marea diversiune ce urma să fie pusă la cale. Tovarășii se bazau pe ceva și iată pe ce: „Cunoscută fiind atitudinea fermă a inspectorului general
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Stăncescu și prefectul poliției capitalei, colonel Gavrilă Marinescu, sub președinția mea. Numărul acestora fiind mare, comisia s-a deplasat în diferitele centre administrative din țară, spre a se evita aducerea lor la București. S-a văzut atunci că serviciile erau împănate cu elemente dubioase, fără pregătire profesională. Au fost înlocuiți cu tineri, care aveau cel puțin bacalaureatul, și cu mulți licențiați în drept. Colaborarea mea cu Gavrilă Marinescu s-a arătat posibilă, cu toate că nu eram titularul Ministerului de Interne. Nu părea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
au plătit în întregime, imediat, cu șase milioane de dolari, ca să-l ridice cît mai repede, cu toate că după cîteva luni știau că puteau să-l aibă ca despăgubiri de război, fără nici un ban. Toate posturile Statului au fost, de la început, împănate cu comuniști-sovietici, mai toți sosiți pe ascuns din Rusia, trecînd frontiera în furgoanele armatei roșii, purtînd uniforma sovietică. Din aceste posturi importante și protejați de comandamentul rusesc, agenții sovietici intensificau acțiunea lor subversivă de a semăna tulburări, de a ațîța
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
99% dintre filme apare cel puțin un pistol - oare de ce? Reprezintă asta o realitate a vieții noastre pe care filmul vrea să o reflecte? Dacă ar fi să ne luăm după ce se vede la televizor, în filme sau în știrile împănate cu înjunghieri, acidente și catastrofe de tot felul, trăim o viață plină de violențe, în care crima e cel mai banal lucru posibil. Din fericire, nu este deloc așa. Ducem un trai liniștit și, dacă e vorba de noi înșine
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
luat vederi și să se comporte firesc. În opinia celor din televiziuni, prima cerință se află pe ultimul loc, ba chiar e facultativă. Dacă omul e slobod la gură, are o gândire din topor, ba mai mult, e dispus săși împăneze dis cursul și cu aluzii sexuale, totul e perfect și orice subiect poate fi potrivit pentru el. Va găsi el ceva să improvizeze și va face show. Așa ne putem delecta cu showuri din acestea îndoielnice și cu gust de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
În sens invers, procesele sunt parțiale, adică cu un randament subunitar. Ei bine, măsura acestei orientări preferențiale e entropia. Entropia mai poate fi interpretată ca grad de dezordine. Să exemplific. Să presupunem că avem În fața ochilor o frumoasă pajiște, dar Împănată cu cutii de conserve, sticle goale și altele asemenea. Cum putem caracteriza această poluare? Prin analize chimice? Nicidecum. Prin potențialul redox, parametru mai general? Nici atât. Pentru că avem de-a face cu materiale insolubile, ce nu modifică chimismul mediului. E Însă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai interpun un copârșeu, respectiv o urnă și un cavou, ce-l izolează față de pământ; circuitul se va Închide și astfel, dar cu mult mai târziu, timp În care cimitirele se Întind mereu, transformând teren agricol În ceva nedefinit, dar Împănat cu pietre și beton până la adâncimea de doi metri... Peste sute de ani, În ele ca scrâșni fierul plugului. Iar la asta trebuie adăugat jalnicul spectacol al celor doi metri de deasupra solului, Înțesați de cele mai ciudate construcții cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe teren, spre Câmpina. Pe măsura apropierii de munte, mi s’au dezvăluit locuri mirifice, cum poate doar pământul românesc e În stare să arate, dar și urmele civilizației. Într’adevăr, muntele era frumos, dar poalele lui, pâraiele lui, erau Împănate cu fel de fel de rămășite ale vieții moderne, prea dezinvolt abandonate. Or fi văzut și alții asta, mai Înainte, de vreme ce afișul simpozionului Înfățișa un copac, de fapt un personaj lămurit de o inscripție, ca ’n vechile fresce românești: Natura
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mediului, a reușit să obțină o finanțare, culmea externă, pe care a Început s’o folosească pentru a Însănătoși câțiva afluenți ai Prutului care, pe lângă poluarea chimică, În care Basarabia excelează ca urmare a unei prea metodice chimizări agricole, sunt Împănate cu orice ne putem imagina ca deșeuri mecanice. E greu ca omul, chiar atunci când dorește binele, să găsească soluția optimă. Poate și pentru că nu cunoaște totul pentru a prevedea și evalua efectele acțiunii sale. Dar o lege a ecologiei spune
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În scenă a intrat și omul. Ca cioban, agricultor ori miner. Căci multe dintre aceste recifuri au ajuns cariere de piatră pentru construcții, dar de fapt pentru a Împrăștia ceea ce natura a adunat, ordonat cândva Într’un loc și a Împăna, degrada deci, cine știe ce teren agricol. Dar omul e și cercetător. Ca mine, de exemplu, care nu puteam să văd toate acestea dacă, cățărândumă, n’aș fi mânat la vale câteva pietre. Și, desigur, am s’o mai fac, rugând de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
88. Muntele, o semeție primordială După scurta escală, adaptativă, de pe stâncăriile de lângă malul stâng al Prutului, să ne uităm spre apus. Iar dacă n’am fost prea mulți, nici o pagubă. Acele stâncării sunt unice și nici n’arată prea bine Împănate cu oameni și, mai ales, cu ceea ce rămâne În urma lor. Acum Însă, cu ochii minții, vom Întâlni Carpații. Iar dacă, pornind Într’acolo, nu ne vom fixa În vreo stațiune de la poalele lor și vom tenta Înălțimile, vom avea adevăratul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adevăr, vechile religii, de aici ori de aiurea unde existau munți, ca Tibetul, au plasat În vârful lor locul unde poate fi Întâlnită divinitatea. Cei care n’au avut munți, i-au construit. Dar nimeni, pe atunci, nu i-a Împănat și cu construcții. Mai mult, nu iau degradat. Creștinii Înșiși au folosit muntele pentru reculegere. Ce este Muntele Athos, Sinai ori mănăstirile nordului Moldovei ori Olteniei? De ce Moise a primit “tablele legii” pe Sinai iar nu În pustiu? Pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu catifea iar prin ușile dormitoarelor, binevoitor deschise, se vedeau paturile acelea orientale, din fier smălțuit, cu medalioane mari în culori țipătoare, unde surîde o femeie printre ghirlandele de flori. Peste tot se spuneau aceleași fraze, într-o franceză idiomatică, împănată cu locuțiuni levantine. Cum nu era posibil să ieși în afara orașului, fiindcă drumurile erau nesigure, plimbările se reduceau la deplasări de-a lungul cheiurilor pînă la cartierul de vile înconjurate de verdeață, numit "La țară" prin antifrază, sau la o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
specialiști de primă mână, iar asupra motivației neștiințifice a mutării în antichitate a liniei medievale de demarcație culturală sperăm să fi convins pe cititor în prezentarea de mai sus. În plus, avertizăm că noianul de date cu care autorul își împănează opera creează doar impresia că aceasta ar mai conține ceva care nu a fost încă valorificat. Sextil Pușcariu (1877-1948) El a preluat lucrările dicționarului în 1906, având drept coordonate ale gândirii istorice aceleași principii neogramatice. Fundamentală este și pentru el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]