364 matches
-
În timp ce restul...! În această situație, cortegiul arestaților nu mai putea mărșălui În linie păstrând cadența impusă, unii fiind nevoiți să escaladeze până la genunchi troienele de zăpadă laterală care deja pe alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța de de cel de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
leșin de foame - a intervenit profesorul. ― Stai să vezi foame după ce îi începe instrucția, frate! Acuma, de bine de rău, mai găsești ceva pe fundul traistei, da’ atunci... Atunci ai să te întrebi dacă bolovanul de care tocmai te-ai împiedecat nu-i bun de mâncare - l-a tachinat țârcovnicul, râzând cu poftă. ― Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
toată lege țărîi, să de pace Saftii”. Dar, dacă ar fi fost nedrept, l-ai mai fi iubit cu aceeași tărie? Îl ascult pe bătrân și în sinea mea îi dau dreptate, dar gândesc că o mare iubire nu se împiedecă de un lucru întâmplător... Continuăm să înaintăm domol spre capătul de sus al Podului Hagioaiei. Undeva spre dreapta se simte că se pregătește ridicarea de zid nou. După starea locului unde se văd nenumărate case dărâmate și săpături pentru noi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
râdă - rânjește: «Și ce dacă n-ai zis? Ce importanță că n-ai zis tu - dar au zis ai tăi? Burjuii? Capitaliștii? Fașiștii? Antisemiții? Au zis! Că tu, unul, n-ai zis, ce contează! Nu În unul ca tine se Împiedecă roata istoriei care merge Înainte! Contează că ești Învățător vechi, educator de tip burghez! Că ești român! Că ești reacționar! Contează că toți Românii sunt reacționari! Fașiști! Burjui! Toți Românii sunt antisemiți!» Am crezut că sunt beat, chiar dacă nu băusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice Sapșa: «Ești acuzat de huliganism, ți-ai bătut nevasta, ți-ai alungat copilul...» Nici n-apuc să mă mir, să protestez, să cer probe, să angajez avocat - eram gata: ras-tuns-frezat! Avocat, apărare, recurs? Să fim serioși, istoria nu se Împiedecă În mersul ei Înainte... Și-apoi istoria ceea n-are timp - o scrie și Marin Preda, În Moromeții lui, ceva cu timpul care nu mai are răbdare... Nu avea. Se grăbea, candela lui de timp... La urma urmei, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de două ori, a vândut-o. Era neagră și frumoasă. Și rea, mușca - tata avea o cicatrice de toată... rău-frumusețea pe umăr... Eu n-o țin minte eram prea mic. Dar țin minte caii noștri. De pe Imașul Cailor. Acolo pășteau, Împiedecați. Cine voia, dezlega piedeca, suia pe deșelate, dădea un galop, două, descăleca, lega piedeca la loc... Eu am călărit o singură dată la Mana și m-am lecuit: un drac de băietan mi-a ales o gloabă, cu scrèua ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Baloleanu direct la biserică. Un preot tinerel și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
anului când am intrat în clasa întâi, tata, care așa cum ți-am mai spus, știa să facă multe meserii, lucra la o ușă pentru cineva și eu, neascultându-l, când mi-a spus să-l las în pace, m-am împiedecat printre sculele lui de tâmplărie și am căzut într-o cuțitoaie care-i o sculă a tâmplarului. Cuțitoaia era întoarsă cu lama în sus și eu, văzându-l pe tata că vine spre mine, m-am împiedecat și am căzut
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pace, m-am împiedecat printre sculele lui de tâmplărie și am căzut într-o cuțitoaie care-i o sculă a tâmplarului. Cuțitoaia era întoarsă cu lama în sus și eu, văzându-l pe tata că vine spre mine, m-am împiedecat și am căzut cu fundul în lama cuțitoaiei, provocându-mi o tăietură adâncă. Am început să urlu de durere. Mama, care era prin apropiere, a venit repede și m-a luat de jos. Tata a strigat: Așa-i trebuie!... Tăietura
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
adorm cu figura ei, cu amintirea buzelor neîntreruptă de apariția lui Khokha. Mi se părea că nu ne-am despărțit așa cum trebuie, în intimitatea noastră descoperită astăzi. Nu ne puteam despărți decât printr-o îmbrățișare, și venirea lui Khokha o împiedecase. Sunt sigur că și Maitreyi simțea același lucru, că o auzeam pășind ușor, deasupra, în odaia ei, ieșind în balcon, întorcîndu-se. Pe zidul din față îi puteam vedea umbra de câte ori se apropia de fereastră. Dar s-a stins lumina, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o farsă. Dacă ar fi fost o femeie albă, n-aș fi crezut toate acestea, pentru că, deși le cunoșteam substanța lor inconsistentă și capriciile lor nebunești, le știam totuși animate de oarecare mândrie, de oarecare cumpănire, care le-ar fi împiedecat să se dea primului-venit. Dar pe Maitreyi nu o înțelegeam, nu o puteam fixa într-un cadru bine stabilit de reacțiuni eventuale, și mi se părea că, primitivă și inconștientă cum era, s-ar fi putut dărui oricui, fără să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Căci nu sufeream numai pentru că mă despărțisem de Maitreyi, sufeream și pen-tru crima săvârșită față de un binefăcător al meu, față de o mamă nemaiîntîlnită, față de viața micuței Chabù, pe care, fără îndoială, eu o îndreptasem către moarte. Toate certitudinile acestea mă împiedecau să respir în voie Trebuia să le adorm, să le narcotizez printr-un vis tot mai puternic, în care nu exista nici moarte, nici păcat, nici despărțire. Reciteam mereu jurnalul, dar niciodată nu aveam curajul să mă apropii de 18
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a vrut s-o creadă când i-a spus că era fecioară. Prietenul acela, brutal sau neîndemînatec, o făcuse să se dezguste definitiv de apropierea carnală a bărbaților. Era chiar încîntată că viața pe care și-o pregătea o va împiedeca să iubească și să fie iubită. Ajunsese să creadă că orice bărbat e o brută, un porc sau un imbecil," și că singurii masculi care merită vreo considerație sunt cei care renunță la "plăcerile" lumii, adică sihaștrii, filozofii, misticii. În
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și vezi dacă poți salva calul! Fugi Marandă. Fugi!!! - striga în neștire Toaibă, învârtindu-se prin curte. Nu știa ce să facă... Maranda nu răspundea, el nu putea să alerge spre gârlă... În timp ce se învârtea ca un somnambul, s-a împiedecat de ceva și a căzut cât era de lung. S-a ridicat cu greu și a cercetat locul bucțică cu bucățică. Când a dat peste femeie, a răcnit: Ce-i cu tine, Marandă? Gemând ca un înjunghiat, s-a aplecat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
eu adăpost pentru o vreme... Ajuns aici, inima a început să bată mai tare, cu gând parcă să iasă din locul ei. Am încercat s-o potolesc, dar cu slabe rezultate. “Amice, pune-i frâu inimii, că altfel te vei împiedeca tocmai când să urci scările spre chilia ta. Pune la încercare răbdarea și ai să vezi că o să ieși din potopul sentimetelor” - m-a luat în primire gândul de veghe. Și câtă dreptate avea mehenghiul! Privirea unduia în toate părțile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
voi cu acești bani să mai aducă un ceainic cu licoare. Dar nu pentru mine ci pentru păcatul vostru. Și s-a dus Luca și ceainicul. Predicatorul avea trei fete. Cu una a coborât dar cum necum că s-a împiedecat și au căzut rostogol pe scări până ce ea, bine cum știa de la tasu, i-a zis: "șo bâlo vașii hrek", adică să fie păcatul dumneavoastră. Iar Luca și-a luat păcatul în toată măreția lui. Acesta a fost începutul. De
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Junimea de pe la celelalte facultăți a îmbrățișat cu căldură ideea încît sânt în fericita pozițiune de a vă putea anunța cumcă nu putem avea decât o reușită cât se poate de bună și frumoasă. Cât despre regim, el nu ne poate împiedeca de loc, pentru că serbări de asemenea natură sânt permise în întreg-ul Austriei, și nu numai că sânt permise, ci sânt un drept esențial al vieței constituționale. Alte împregiurări iar nu mai sânt în stare de a opri cursul lucrurilor
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Dar, în sfârșit... Te sărut, Momoțelule, de mii de ori și rămân al tău Emin 31 mai 1882 {EminescuOpXVI 194} 181 [VERONICA MICLE] [3 iunie 1882] Dulcea și draga mea copilă, În caz de lipsă de bani, care te-ar împiedeca să vii, te rog scrie-mi și poate să-ți pot trimite eu. Câteva zile am avut mai mult de lucru și de-aceea de alaltaieri nu ți-am scris. Și acum sunt atât de mâhnit că nu ești aici
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
domnii mei, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. M. Eminescu Domniilor sale Domnilor membri ai Societății "Eminescu" Strada Plantelor N-o 12 București 222 [V. C. MORȚUN] Botoșani, 10 noiemvrie 1887 Mult iubite amice, Boala îndelungată de care am suferit m-a împiedecat de la ținerea unei corespondențe regulate. Acum, fiind întrucîtva mai restabilit, vin a vă ruga să v-aduceți aminte de mine, de lipsa aproape absolută de mijloace de subzistență în care mă aflu. Dacă vă este cu putință de-a-mi veni
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
răspuns, rămân al d-voastre devotat amic M. Eminescu M. Eminescu, Proză și versuri, Iași, 1890. Facsimil 241 {EminescuOpXVI 242} 223 [CORNELIA S. EMILIAN] Botoșani, 20 noiemvrie 1887 Mult stimată doamnă, Să nu credeți că vârsta d-voastre m-a împiedecat de a vă scrie până astăzi, ci îndelungata mea boală m-a făcut să fiu foarte descurajat. Astăzi, simțindu-mă bine, vă satisfac dorința de a vă trimite fotografia cerută de mult timp. Cu astă ocazie mulțumesc domnișoarei Weitzsecker, deși
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și preasupus M. Eminescu 240 [CORNELIA S. EMILIAN] [21 martie 1888] Mult stimată doamnă, Cu părere de rău vă înștiințez că sora mea azi e [a] noua zi de când e foarte grav bolnavă, de inflamațiune de plămâni. Suferința ei a împiedecat-o de-a vă da detalii despre afacerea cu care ați binevoit a o însărcina. Scuzați-mă, vă rog, că nu v-am înștiințat până astăzi, așteptând să-i fie ceva mai bine. Primiți, vă rog, respectuoase sărutări de mâni
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lucrul nostru, ne cere acum ca "conform cu obligațiunile ce ni le impune meseria de gazetar să publicam în întregul său scrisoarea întîia". [V. G. MORȚUN] [Botoșani, 10 noiembrie 1887] Mult stimate amice, Boala îndelungată de care am suferit m-a împiedecat de la ținerea unei corespondențe regulate. Acum fiind întrucîtva restabilit, vin a vă ruga să vă aduceți aminte de mine și de lipsa absolută de mijloace de subsistență în care mă aflu. Dacă vă este cu putință de a-mi veni
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
apropie oara trenului și plec la Pomîrla. Încă din anul trecut Eugenie mi-a făcut amendă onorabilă și ne-am împăcat, încît de mult plănuiam să merg la dânsa și mă duceam chiar la 1 mai, însă ploile m-au împiedecat, acum să vede // că s-a împlinit ceasul și trebuie să plec, atmosfera Iașului de mult mă apasă și mă îneacă. Amicul meu, de ce-mi săruți mâna, nu te temi că vei face pe cineva geloasă? Cum respect foarte
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
forjat de pe margine. Negocierile financiare se încinseră și îi adunară pe toți ofițerii. Virginski se folosi de ocazie pentru a se strecura pe lângă îmbulezeala de dosuri netede și o luă în jos pe scări. Se afundă în întuneric și se împiedecă de ultimele scări. Chiar acesta să fie locul? Îi auzi pe ofițerii de cavalerie continuându-și drumul și simți cum certitudinea îl părăsește. O ușă cu grilaj îi apăru înainte pe măsură ce ochii lui se obișnuiau cu întunericul scărilor. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]