370 matches
-
binalii...Destinul mă persecută impecabil... Schelele se-nfundă; nici o scară...Cocoana perfidă mă indusese în oroare...Vreau să mă-ntorc și d-odată auz pe inamici venind în fața mea, pe schele. O iau înapoi fără să știu unde merg; mă împiedec de un butoi cu țiment...o inspirațiune...eu ca poet am întotdeauna inspirațiune! -m-ascund în butoi. Pașii inamicilor s-apropie în fuga mare, mulți inși trec iute pe lângă butoiul meu, înjurându-mă; eu ca june cu educațiune, mă fac că
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
în țară. „Eram eu pururea în casa lui lordachi Visternicul, și ce slujbă atunci am făcut eu lui lordaki Visternicul prin multe cuvinte nu lungesc, cu inima agonisitei lui (banii) i-am trecut-o la Camenița"... Asta nu l-a împiedecat pe Miron Costin să se dea apoi de casa lui Gh. Ștefan, să fie unul din sfetnicii lui intimi, ca și N. Milescu Cârnul. Alt copil de casă cunoscut nouă din cronici, e Enaki Cogălniceanu, cronicarul. El a intrat ca
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
În noile condiții, când judecătorul devenise salariat, iar părțile n-au a-l mai plăti direct și cu daruri - pocloane - venea răspunderea morală a judecătorului care, adesea, și din motive politice ori de „înrâurire executivă", magistratul - ca judecător unic, era împiedecat „de a împărți nepărtinitor dreptatea". Cartea de ajutor dată de Mihai Racoviță la 1709 Episcopului Sava care a găsit Episcopia „arsă, prădată, fără ogradă, fără casă, fără chilii", neavând nimic, „nici pe dinlăuntru, nici pe dinafara", în afară că menționează
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
binalii... Destinul mă persecută implacabil... Schelele se-nfundă; nicio scară... Cocoana perfidă mă indusese-n eroare... Vreau să mă-ntorc și d-odată auz pe inimici venind În fața mea pe schele. O iau Înapoi fără să știu unde merg; mă Împiedec de un butoi cu Țiment... O inspirațiune... - eu ca poet am Întotdeauna inspirațiuni! - m-ascunz În butoi! Pașii inamicilor s-apropie În fuga mare, mulți inși trec iute pe lângă butoiul meu Înjurându-mă; eu, ca june cu educațiune, mă fac
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la o țintă sau de a amâna atingerea unei ținte neplăcute; 5. cu “pași uriași”, specific persoanelor extravertite, exprimă râvna, zelul; 6. cu “pași mici”, caracteristic persoanelor introvertite, exprimă dorința de a schimba direcția, pentru a evita orice pericol; 7. împiedecat, arată conflictul interior al persoanelor, lipsa de siguranță, timiditatea; 8. relaxat, propriu persoanelor dezinteresate, triste, lipsite de un țel; 9. pe vârfuri, dă posibilitatea de a te apropia pe furiș sau de a începe să fugi după cineva; 10.legănat
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
oarecare folos și rezultat mulțămitor. Luând în băgare de samă un așa mare însemnător ram de iconomie națională, multe guvernuri, pân și cele constituționale, au așezat toate pădurile, atât particulare, cum și cele a<le> statului supt privighere oficială, au împiedecat, prin înțălepte și nimerite orândueli, stricarea și sterpirea pădurilor, au îndămănat prin introducerea unei regulate iconomii de păduri, îndelungata ținere, sporire și mai mare producere de lemne și, în acest chip, au asigurat împrotiva vătămătoarei lipse de lemne nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Fiind că, cu toată paza, nu se poate feri vătămarea rădăcinilor, apoi toate părțile vătămate să se răteze cu un cuțit ascuțit la partea sănătoasă, aproape de acea vătămată, spre a le feri de putrezire. Prin această rătezare a rădăcinilor se împiedecă înrâurirea între sistema rădăcinei și a ramurilor și pentru aceasta este de trebuință ca și din ramuri să se taie în analoghie pe atâta cât au suferit rădăcina. Însă numai ramurile de gios să se taie, iar corona (adecă partea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
O profesie în care să poți pune în valoare însușirile tale de conducător. 25. O profesie care să se desfășoare într-o clădire în care condițiile de ambianță să-ți asigure sănătatea. 26. O profesie în care să nu fii împiedecat să ți trăiești viața așa cum dorești. 27. O profesie care să ofere prilejul de a lega prietenii trainice cu colegii de muncă. 28. O profesie în care importanța muncii tale să poată fi apreciată de alții. 29. O profesie în
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2202]
-
cel isteț ca un proverb.” (M. Eminescu) Subiectul cu structură analitică Când rezultă din desfacerea în elemente componente, din perspectiva realității extralingvistice, a sferei semantice a subiectului, reluarea lui are dezvoltarea unui subiect multiplu cu structură analitică: „Când îi privești împiedecați în fier, / Par, el de bronz, și vitele-i de piatră.” (T. Arghezi) NUCLEUL PREDICAȚIONALTC "NUCLEUL PREDICA}IONAL" Rezultat al desfășurării predicației, predicatul și subiectul se constituie, prin relația de interdependență în care se află înscrise și în care își
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu ar mai putea fi explicate fără armonia Tradiției și simbolurile Kabbalei. 5. Elemente de ritualistică contemporană Vai vouă, învățați ai Legii, care ați luat cheia cunoașterii! Voi nu ați intrat, iar pe ei care voiau să intre i-ați împiedecat 35. Semnificația definiției din dicționar Desfășurarea unui ceremonial are loc întotdeauna printr-o determinare sacerdotală sau prin tradiție. După dicționare ritualul este un mod specific de conduită practicată de toate societățile cunoscute. Astfel este posibil să interpretăm ritualul ca o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și asemenea lui Enoh realiza din carul său viziunea din înalt asupra lumii. Isus însuși, cu toate că era de esență divină, a trebuit să traverseze etapele inițierii 419. Omul de rând nu poate să aibă viziunea lumii astrale, cel care îl împiedecă fiind același etern gardian al pragului prezent și la Dante și la Rudolf Steiner și în toate misterele antice și de azi. Gardianul pragului poate fi și vizitiul căruței astrale, dragonul coborât în sfera materiei, dând posibilitatea călătorului să dobândească
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aminti sau imagina orice, fără a acorda atenție lumii ce ne înconjoară. Și aceasta având tot timpul ochii închiși și dopuri în urechi. Deci a nu vedea, a nu auzi, nu atinge, nu mirosi sau a nu gusta, nu ne împiedecă să gândim, cu condiția, bineînțeles, ca această ruptură cu lumea exterioară să fie naturală și provizorie. Altfel am putea avea ca și în pilda peșterii lui Platon o falsă percepție asupra celor care ne înconjoară 726. Oricum ar fi, tot
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțelegerea reală a momentului prezent. Mintea noastră ar fi fost supraîncărcată cu o mulțime de gânduri disparate, fugitive și, în majoritatea timpului, fără un interes imediat. Natura a făcut lucrurile cum trebuie, creând o poartă între subconștient și conștiența obiectivă, împiedecând invadarea minții de către toate impresiile pe care le-am înregistrat. Această poartă nu este imuabilă, având posibilitatea de a o deschide, în mod voluntar, pentru a avea acces la arhivele simbolice ce se găsesc în profunzimea ființei noastre. Ceea ce de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu lumina ei interioară la ordinea, măsura și profilul întregului. Pătrunderea prin meditație în haos duce la o transmutare care poate purifica subconștientul de o mulțime de impresii care, fără să ne dăm seama, apasă pe conștiința noastră și ne împiedecă de a avea o viață senină. Neutralizarea impactului negativ pe care amintirile le au adesea asupra modului nostru de a ne trăi prezentul și de a ne prevede viitorul este ca și rolul primordial al ordinii, adică acela de a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțelegerea reală a momentului prezent. Mintea noastră ar fi fost supraîncărcată cu o mulțime de gânduri disparate, fugitive și, în majoritatea timpului, fără un interes imediat. Natura a făcut lucrurile cum trebuie, creând o poartă între subconștient și conștiența obiectivă, împiedecând invadarea minții de către toate impresiile pe care le-am înregistrat. Această poartă nu este imuabilă, având posibilitatea de a o deschide, în mod voluntar, pentru a avea acces la arhivele simbolice ce se găsesc în profunzimea ființei noastre. Ceea ce de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu lumina ei interioară la ordinea, măsura și profilul întregului. Pătrunderea prin meditație în haos duce la o transmutare care poate purifica subconștientul de o mulțime de impresii care, fără să ne dăm seama, apasă pe conștiința noastră și ne împiedecă de a avea o viață senină. Neutralizarea impactului negativ pe care amintirile le au adesea asupra modului nostru de a ne trăi prezentul și de a ne prevede viitorul este ca și rolul primordial al ordinii, adică acela de a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Peștilor și se preconizează că în 2600 el va fi în plin Vărsător. Câte ere au trecut și nimic nu ne poate mira citind cronica acestora în versuri. Misticismul și metafizica, evenimentele istorice, semnificația lor culturală pentru istoria omenirii se împiedecă la tot pasul de almanahuri și efemeride. Odihna alchimică a soarelui, înghițind zodiile iernii, prelucrează înlăuntru renașterea cu o nouă vitalitate și inspirație a timpului. Cosmosul, lumea filosofiei simbolice, domină armonia câștigată prin această Creație. Totul este o parte a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creat lumea, el făcându-se carne și locuind printre noi1131, adevărul să fi devenit o realitate perceptibilă simțurilor noastre și atunci prin poem, urcăm de fapt într-altă realitate. Arcul reflex noetic geneza cosmică a poesiei Pășesc prin râul subteran Împiedecat în haine și stingher. Doar lancea mea deasupra mai răzbate Primejdioasă răsărind spre cer.1132 Lumea cealaltă, de dincolo, ar putea fi un ținut întunecat și mohorât, locuit de umbrele morților și zeii ce stăpânesc Acheronul. Și totuși tradițiile spun
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ce ne înconjoară. Putem gândi având tot timpul ochii închiși și urechile acoperite. Aceasta înseamnă că faptul de a nu vedea, de a nu auzi, de a nu atinge, de a nu mirosi și de a nu gusta, nu ne împiedecă să gândim, cu condiția, bineînțeles, ca această ruptură cu lumea exterioară să fie naturală și provizorie. De sus, de dincolo de sus Unde și îngerii-și răpun, Sub caduceu din nuielușă de alun, Ocrotitorii magi pe cai ce nu-s Decât
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să mai înțelegem trăirile prezente. Mintea ar fi supraîncărcată cu o mulțime de gânduri disparate, fugare și, în majoritatea timpului, fără un interes imediat pentru noi. Natura a făcut lucrurile cum trebuie, creând o barieră între subconștientul și conștiența obiectivă, împiedecând invadarea noastră de către toate impresiile pe care le-a înregistrat. Mobilitatea acestei bariere care ne transformă în păzitori ai pragurilor explică de ce putem să o deschidem voluntar, pentru a avea acces la arhivele simbolice ce se găsesc în profunzimea ființei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și pe cele rele. Atât timp cât subconștientul nu este purificat de acest tip de impresii negative, este imposibil să accedem la înțelepciunea ce se găsește în profunzimea noastră. Este la fel cu faptul că impuritățile pe care le conține aerul ne împiedecă să percepem lumina ce emană din Conștiența cosmică. Deci, faptul că subconștientul raționează în mod deductiv poate fi și un inconvenient când ne opunem rolului constructiv pe care el îl îndeplinește în fiecare individ. Având tendința să ni se supună
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1618. 863 Liviu Pendefunda, Dogma sau libertatea gândirii, Junimea, Iași, 2007. 864 Liviu Pendefunda, Rolul literaturii în comunicare, 2008. 865 Ați pus mâna pe cheia științei; voi înșvă nu ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedecat, Noul Testament, Editions du dialogue, Paris, 1992, Lc 11, 52. 866 Cassian Maria Spiridon, Din scorbură, Helicon, 1996. 867 Hermes Trismegistus 868 Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de lumini a lumii. 869 Christian Rosenkreutz, Nunțile alchimice. 870 Liviu Pendefunda, Al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dârze, repetară: -Nu, nu!...”. În timp ce la București se desfășoară baluri, dansuri, chefuri prelungite, la sat țăranii se trag pe lângă casă refuzând să mai lucreze pământul altora, bat coasa, așa, “ca să fie bătută”, și se pregătesc (se strâng în mijlocul uliței, împiedecând trecerea și neîndurându-se să părăsească locul de teamă că în lipsa lor să nu se întâmple ceea ce ei cu toții așteaptă să se întâmple). “O enigmatică liniște” se instalează în roman o dată ce țăranii au căpătat încredințarea că nu trebuie de aici
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
evidențiat importanța relațiilor "istorice, culturale și economice" dintre cele două regiuni, subliniem că, din cele 12 noi state ale UE, nici unul, cu excepția României, nu este latin ca limbă și origine, atuuri importante chiar și în epoca globalizării, ceea ce nu a împiedecat Slovenia să pregătească documentele reuniunii de la Lima, fiind prezentă la lucrări prin președintele țării și Cehia să pregătească reuniunea ministerială UE-America Latină și Caraibe din 2009! Sperăm ca prezența noului ministru de externe al României la reuniunea de la Lima să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
îl provoacă la duel. Când cei doi încrucișează săbiile Leonora intervine (terțetul Di geloso amor spezzato). Manrico, așa cum va explica mai tarziu mamei sale, ar fi putut să l ucidă pe Conte în duel dar un sentiment misterios l-a împiedecat să o facă. Actul ÎI. "La Gitana" Tabloul 1. O tabără a țiganilor. Țiganii intonează faimosul cor, “Corul nicovalelor“. Manrico stă așezat alături de mama lui, Azucena. Azucena este fiica bătrânei țigănci arsă pe rug cu mulți ani în urmă. Ea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]