983 matches
-
vorbea și atunci cînd tăcea, care simțea vraja cuvîntului și vulnerabilitatea liniștii. Un artist care s-a frămîntat pentru ca miracolul să se întîmple. Un artist pe care teatrul se sprijină întru istorie. Mă bîntuie tristețea. Și nu pot să plîng. Împietriți, urmărim cum, de data asta, Maestrul zboară deasupra orașului. Ceva din irepetabilul frumuseții pleacă împreună cu el. In-cre-di-bil... n Fotografiile sunt preluate din volumul "Regele scamator. Ștefan Iordache" al Ludmilei Patlanjoglu, Ed. Nemira.
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
talent verbal comparabil: "Să stăpînim durerea care pe om supune; Să așteptăm în pace al soartei ajutor: Căci cine știe oare, și cine îmi va spune, Ce-o să aducă ziua și anul viitor?" (Anul 1840); După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește. Și trăiesc în durere ca-n elementul meu!" (id.); "Stejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbește Stă încă în picioare, semeț și neclintit; Dar
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
sculptate în catifeaua sacoului, uneori salută cu falsă timiditate, dar de cele mai multe ori dă drumul cuvintelor lungi și atât de gumate că ajung chiar și în fundul sălii, unde stă pitit cel mai complexat dintre necititori, cu fruntea lipită de degetele împietrite de atâta scris. Cititorul nu pierde timpul. El știe exact despre ce vorbește și nu permite nimănui să bată câmpii: el cunoaște paragraful, pagina și chiar sursele de la care au pornit frazele unei cărți. E greu de contrazis, greu de
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
Cimitirul cu veverițe și mierle. Jos - viața, locuirea și cartea. Sus - boala, lecuirea și moartea. (...) Jos, în vale, vine cine vrea, rămîne cine poate. Sus, în deal, în paradisul veverițelor și-al mierlelor, ajunge cine moare." Gheorghe Grigurcu poetizînd despre "împietrite sub ceruri de-acum/ amintiri studențești/ cum perspective de străzi crem/ cu mereu oblonite ferești", tăifăsuind cu Ovidiu Pecican și Laszlo Alexandru despre cetăți eterne și intelectuali trecători, și Ion Pop, cu ale sale "versuri, deci, despre-un ins în
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
rînd o problemă de spațiu, pentru că mai întîi este o provocare de ordin moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente, cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată funcționa doar
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
la contopire, este acum redimensionată prin punerea ei în relație directă cu efigia unei umanități la fel de stranii. Ceea ce pînă nu demult era doar memorie și ipoteză, devine acum un fel de certitudine glacială. Reperele umane ale Paulei Ribariu, acele structuri împietrite într-o fizionomie vagă, sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul generic al arhaicității, al întemeietorului, al omului primordial. Sînt absorbite aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
actorul - cântăreț din “Pariu cu Viață” a avut parte, recent, de o surpriză neplăcută la Sibiu. Tânărul a parcat bolidul neregulamentar și a fost taxat de cei de la Biroul de Ridicări Auto, care i-au luat mașina. Actorul a rămas împietrit în momentul în care a realizat ce se întâmplă, potrivit oradesibiu.ro.
Ce i s-a întâmplat la Sibiu lui Dorian Popa de la "La La Band” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71791_a_73116]
-
simplu un „descalecă și du-te!” O legătură serioasă, care a ținut mai bine de un an. (În tot acest timp, Serafina a stat încremenită în prag, cu ușa deschisă. În plin soare. S-ar zice că cele auzite au împietrit-o. Pe urmă, se răsucește încet. Vedem că rochia de mătase i-a rămas descheiată la spate, iar dedesubt se zărește capoțelul roz. Întinde mâna orbește și se sprijină de stâlpul verandei, în timp ce cuvintele îngrozitoare, venite din casă, o sfârtecă
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
mult verde în bătrînul cartier. E mare lucru!... Săptămîna trecută am aflat un lucru care m-a bucurat imens. Și care m-a surprins, într-un fel. Mai ales astăzi, cînd nimănui nu-i mai pasă de nimeni. Cînd trecem, împietriți de indiferență, unii pe lîngă ceilalți. Președintele României i-a decernat lui Jaroslaw Godun, directorul Institutului Polonez din România, Ordinul Meritul Cultural în Grad de Mare Ofițer „în semn de înaltă apreciere pentru promovarea relațiilor culturale româno-polone, precum și pentru contribuția
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
e reacția actuală a năpăstuiților de odinioară. Nu indignarea, nu nevoia de justiție le e proprie, ci o rezervă tăcută, o repliere în onestitatea simplă, arhaică: „Tăcerea, dar mai ales modestia celor ce au suferit prigoana totalitară, aproape că te împietrește. (...) Își amintesc de năpastele lor cu un sentiment de mîndrie în care mai stăruie totuși teama cuibărită pe parcursul atîtor ani în sufletele lor". Însă nu numai acest „lacăt la gură" stupefiază. Ci și distorsionarea suferinței sub chipul unei stranii autoînvinovățiri
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
cer în parte nimica pentru mine: Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc: Dacă numai asupra-mi nu poți s-aduci vreun bine, Eu râz de-a mea durere și o disprețuiesc. După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Dar aș vrea să văz ziua pământului vestită, Să răsuflu un aer mai slobod, mai
Ce așteptați de la anul 2012? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4962_a_6287]
-
un suc. Ăștia l-au căutat și au găsit motivul. A fost premeditat totul. Ăștia s-au înarmat, au căutat să declanșeze un conflict și mi-au omorât copilul. L-au omorât sub ochii soției lui", a povestit Vasile Gălbenușe, împietrit de durere, citat de romaniatv.net. Despre Criști, Vasile Gălbenușe a povestit că nu era o persoană conflictuală. El nu merită chestia asta. Nu era un tip pus pe scandal, dar ei au prins momentul și au venit cu cuțitul
Cristi Gălbenușe, boxer de 25 de ani ucis de romi. Detalii cutremurătoare oferite de tatăl victimei by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/36854_a_38179]
-
în ochi, lucru pe care l-am constatat la zilele Colocviului Internațional „Cioran“ (15-18 mai 2013, Sibiu), cînd, stînd în rîndul de scaune alături de Mihaela Stănișor (organizatoarea de facto a colocviului după decesul lui Eugène van Itterbeek), efigia lui Dur, împietrită în chenar imobil, îi împrumuta fermitatea unui mulaj viu. Mai mult, nimic din acel timbru unsuros, de viclenie duplicitară, tipică intelectualului contemporan, nu atinge ființa acestui filosof care, deși a terminat facultatea la București, a fugit de capitală ca de
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
lapte mamă, poți să te întorci” caligrafiază cu litere de tipar Cătălin, eventuala scrisoare și sfârșitul emoționantei povești de viață din realitatea tangibilă, imediată a României. Irina pare deja antrenată pentru „viața de fetiță cu mama în străinătate”, suflețelul ei împietrise, nu se mai lăsă mângâiată sau sărutată nici măcar de ziua ei, nici cu vorba nici cu fapta, doar așa putuse să reziste șocului provocat de despărțire. Numai că puiul de câine de pripas de care avea grijă, aducându-i de
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
putem schimba sau făuri din nou chipul crunt al vremii; dar numai înapoi nici pieziș nu vom căuta, poate de teamă să nu plătim cu împietrirea ființei noastre, ca femeia lui Loth, spectacolul dezastrelor din urmă. Și cum să nu împietrești? Abia la doi ani după douăzeci încheiați de la istovirea omenirii prin război, ani de sforțări dumnezeești pentru zidirea veacului pașnic, lumea este din nou cuprinsă de nazurile omului bolnav; atâtea țări fac mofturi de timpuri bune, mofturi ciudate, deoarece huzurul
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
sută de ani era normal să susții aceste lucruri, dar acum NU este normal să zici așa ceva. Și alții din Europa au zis că au fost latinizați, au găsit scrieri vechi și apoi au rescris istoria. Nu trebuie să ne împietrim în afirmații", ne-a spus Simona Crețu. De ce există atâtea controverse legate de plăcuțele de la Sinaia După apariția lucrării lui Dan Romalo în 2003, cercetătorii de la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din București au fost acuzați că ar fi avut
Istoria românilor ar putea fi rescrisă. "Nu este normal să spui un astfel de lucru" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29607_a_30932]
-
teamă de cei care însămînțează pămîntul pentru cîștig tainele din cărțile aduse de undeva din occident multora li s-a părut că sunt pentru dezlegare vocile din jur pe care le aud nebunii le auzim și noi și astăzi suntem împietriți împreună au apărut gladiatorii pe șantierul arheologic întrebînd de ce viața este atît de scurtă în locurile natale mereu urmează fericirea comunitară și forța economică nu știm cînd se lasă noaptea în noile cetăți din orient fiecare avem atenția abătută cred
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
ochiului ceasuri solare pe ziduri desfac prezentul scriam măști sonore în colivia de argint ascund suflete carbonizate viola unei linii plutitoare se oprește în fresca incandescenței reci absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde ochi împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fulgerul a venit cu fiare din pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns scriam scormoneam
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
porțile unei scoici adormite în lîna de aur prin contururi vegetale și ceasuri de hiacint helicoptre de heliu lăcuste de thaliu pisoiul unei raze ghemuit în contemplare absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde ochi împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fără toarte fulgerul a venit cu fiare din pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
CHI se îmbrățișau în Agora - ca într-o oglindă scufundată în apele Dunării) Piața (Roșie? Portocalie? Galbenă?) devenise o imensă Carte în formă de Cruce, cu brațele în chip de bulevarde pavate cu volume: spre Est, spre Beijing și Pădurea Împietrită spre Vest, spre Lisabona și mănăstirea Jeronimos spre Nord, spre Oslo și Fiordul Vechi spre Sud, spre Ierusalim (Doamne, ce lecturi pe lista lui Vladimir Putin, în țintirim!) Mă trezi din reverie muzica de geampara nocturnă de pe strada istorică Alexandru
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o duceam bunișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să mă culc în patul meu din camera vecină" (p. 58
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
la cîteva inserturi dure, precum lovituri de pumnal aplicate convenției: ,Vai vouă, rîturi de porci/ cum veți cînta, cum veți cînta sub stele/ Caracal Sighișoara mea, Caracal Sighișoara copilăriei mele.// Vai nouă, versuri/ mișcîndu-ne încet ca niște funduri/ de rațe împietrite în bătaia lunii,/ între sunetul unei împușcături și ecoul ei" (Vai vouă, rînturi de porci). Dar pușca d-sale nu-și propune a răpune ostentativele trivialități atît de în vogă, țintind din fericire mai departe... Tehnician impecabil, Marian Drăghici își
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
de cuvinte/ Fotografiate în februarie 198.../ O iau înaintea gîndurilor către uzina/ De aluminiu..." (Februarie 198...). Figurează și Pan, în chip de arhanghel căzut în dizgrație, acuzînd ,dureri imposibile de glezne", cu fața ca o zăpadă călcată de copitele caprelor, împietrită în vîrtejul de ierburi și semințe, otrăvită de timpul ,curs ca un izvor". Făptura poetului nu e nici ea complet disociată de contextul natural, comunicînd cu regnurile, într-o devălmășie ce sugerează tendința regresivă, aspirația spre viața larvară precum o
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
a fi început romanul, însă după moartea ei) vîrsta ei de cînd era ultima oară în viață. Și totuși rămîne întrebarea dacă Myrtle, într-adevăr, comunică. Probabil că are numai iluzia că o face. Fiindcă, de fapt, Myrtle este veșnic împietrită în propria ei viață și în propria ei moarte (anterioare). Pe care, aidoma lui Nick-cel-aproape-decapitat și aidoma oricărui strigoi care a populat cîndva vreo lume/povestire oarecare, le tot trece în revistă ad nauseam. Spectrele nu au cum să evolueze
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
s-ar contrazice? Evident că nu. Harry Potter nu a înțeles, în toată măreția ei, moartea lui Dumbledore, nici cine l-a ucis și nici din ce motiv. Să nu uităm că - nu întîmplător - în clipele acelea, Harry Potter era împietrit în propriu-i trup, adică în prejudecățile-i de neclintit și apoi înfășurat în manta-i care îl făcea invizibil (cu prejudecăți cu tot) chiar și pentru sine, chiar și în proprii săi ochi. Deci Harry Potter spune mai departe
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]