943 matches
-
voce puternică, de nerecunoscut: - Che putana! Ea își puse mâna la gură, se dădu un pas înapoi, pe urmă încă unul; făcu repede stângamprejur și fugi printre mărăcini cu picioarele ei lungi. Am rămas în loc o bucată de vreme, ca împietrit. Fruntea îmi era plină de sudoare. Mi-am revenit auzind-o pe mătușă-mea strigându- mă la masă. În următoarele patru zile cât am mai stat la tata-mare n-am zărit-o deloc pe Suzana. Deși uneori aveam impresia că
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
recunoaște-o nici chiar pe mama. Dac’ am pățit ceva? Ce s-a-ntâmplat? - Nimic. Mi i-am distrus făcând ore de clasă: Lumina proastă, soarele, Veninoasa lună mizerabilă. Și la ce bun? Ca să câștig o pâine fără nici o scuză, Împietrită cum e și chipul burghezului Cu gust și cu miros de sânge. De ce ne-om fi născut ca oameni Dacă ne dau o moarte de animale! Din pricina excesului de muncă, uneori Văd forme ciudate plutind prin aer, Aud alergări nebune
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
fost la CNSAS a simțit asta: că sub jargonul livid al sintagmelor operative se ascund tragedii reale. În fond, fiecare dosar e o junglă de formalisme absurde, în care inculpatul e încapsulat precum o insectă într-un picătură de rășină împietrită: un set de verdicte- șablon care îl prind sub o etichetă ideologică, ale cărei gradații sunt uimitor de monotone. Indiferent că e vorba de Sandu Tudor sau de Alexandru Ivasiuc, de Alexandru Marcu sau de Ion Petrovici, protocolul onomastic menit
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
morții pretimpurii și, deci, reîntoarcerii la starea de nenăscut. Gunther și „tribul Grodeck” fac parte din spițe umane diferite, opuse: „făptură albastră”, cel sortit să moară de timpuriu aparține seminției pure a „nenăscuților”, în vreme ce tribul Grodeck reprezintă „seminția degenerată”, despiritualizată, împietrită. Într-o discuție, înregistrată în jurnal, dintre scriitor și Zoe Ricci, din timpul lucrului la Accidentul, pictorița are o excepțională intuiție inconștienttrakliană: „Gunther trebuie să moară - spune Zoe - dar moartea lui va fi o victorie ș...ț pentru el fiindcă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
și de așteptare, Treplev al lui Alexandru Pavel moare, se scurge cu fiecare cuvînt dezlănțuit, rostit din furie și din revoltă de Nina. Stă și îndură. Au dispărut formele noi ale teatrului și gesturile rebelului din el. Este un bătrîn împietrit. Ar putea oricînd, în orice secundă, să învie. Dacă ea s-ar întoarce. Stă la pîndă ca un vînător. Iar eu, spectatorul, nu respir. Să nu pierd învierea lui Treplev. Mă simt ca într-o biserică. Rugăciunea se spune în
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
pe Costache zâmbind mucalit. O imita Întrutotul pe doamna, căreia Îi era șofer. — Iertați-mă, doamnă, vă cunosc, dar nu știu cine sunteți. — Sunt Maria Tănase, ar trebui să-mi cer scuze că nu m-am prezentat, a râs amuzată. Am rămas Împietrit. Eu, un muncitor de pe șantierul unei mici hidrocentrale de pe Valea Bistriței, stăteam alături de una dintre cele mai mari artiste ale vremii de atunci și, timpul a dovedit, ale vremurilor care-au urmat. Publicul românesc o adora pe artista care le-
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
un papirus, Alai, Prin niște locuri rele) au apărut așezate strategic spre mijlocul volumului. Pe un papirus înfățișa poporul nefericit al unei țări frumoase, aflate sub stăpînirea tiraniei nenumite, de toți bănuită: „ Copii cu chipuri de bătrîni,/ Femei cu fețele-mpietrite/ De-o deznădejde fără leac,/ Cum mă vedeau, din depărtare,/ Cu mîna-mi făceau semn să tac,/ Temîndu- se de vreo-ntrebare.// Și toți, copii, bărbați, femei,/ Pe cît puteam să-mi dau eu seamă,/ Vorbeau cu greu chiar între ei
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
nunta Rhodei cu James, astfel că apar în scenă pe rând Rhoda și părinții ei, care vor fi personaje importante ale textului. Dar nici de data asta relația tatălui nu merge bine și curând o vom regăsi pe Rhoda stând împietrită în grădină, pe Roy întrebând-o dacă are să-i părăsescă și pe tată spunând că ea nu mai este femeia cu care s-a căsătorit. În a treia parte se schimbă personajele, dar suntem în aceeași poveste: cunoaștem „bărbații buni
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]
-
de ostatici vor răscumpăra sângele acela... În vreme ce noi petrecem, ei sunt adunați... casă cu casă... Chipul doctorului rămase imobil. Auzise ceva, dar crezuse că ordinul va fi anulat. Toți îi așteptau răspunsul. Un răspuns trebuia să iasă printre buzele lui împietrite. Să întrebe, de exemplu, de ce-mi spui mie toate astea? Sau: te-am invitat ca pe un prieten, onorează-mă așa cum te onorez și eu. Sau pur și simplu să rostească vechea formulă despre masa batjocorită. După care, așa cum
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
moarte. Fii scurt din respect pentru viața care-a semnat-o precum un garant al morții. Nimeni nu simte Nimeni nu simte cînd vine visul aidoma unui cîine și latră de bucurie și se zbenguie lîngă picioarele tale tot mai împietrite năuce picioare de statuie care încă nu e terminată cu sînge care nu s-a uscat cu mușchi ce mai tresaltă cu un rest de glas gata să cheme cîinele cu un rest de iubire pentru cîine. De parcă De parcă dantela
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
în concediu, atunci chipurile omului sînt ilicite și impostura are inimă Ajunge un măr înflorit, în legea înfierată și inima se întoarce de pe un drum înghețat *** Azi, soarele a apus normal, n-am iertat, n-am fost iertat, prin zid împietrit ne privește Fața răbdătoare *** Acolo plîng muzicile, acolo muzica picură însîngerată acolo e un fel de a-ți trece un deșert prin trup la marginile lui picură muzica, însîngerarea e ceea ce ni se arată, dacă e un înțeles, nu e
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
cu obiecte și cu frisonantele lor legende. Un cult de vrăjitor, obișnuit să descînte fiecare mărgică în care lucește o forță care nu-i a sticlei și nu-i a luminii, pune Andrei Oișteanu în descrierea unui bestiariu de fiare împietrite. Fierătanii care deodată se mișcă singure, deși n-au viață de la Dumnezeu, aducînd necaz pe generațiile dintr-o casă. Instalații de care oamenii fug cît pot, obiecte aruncate ca să se rupă zale de blestem. Pe ele, toate, le-adună, ca
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
de pod. Mai sunt 50 de metri până la șanțul antitanc, apărat de căpitanul Ioan Fătu și o companie de elevi, între care și elevul pușcaș-grenadier Galea Pavel. Puternic foc de întâmpinare al elevilor. Coloana inamică este scăldată în fum, honvezi împietriți acoperă lunca. Derutat, dușmanul se retrage. La întunericul nopții își regrupează forțele, pregătind atacul de a doua zi. Soarele găsește pământul înroșit de sângele primelor jertfe. Se dau lupte grele. Au loc atacuri la baionetă. Elevii-mitraliori Ion Ecovescu și Ion
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
entre les pins palpite, entre les tombes. Coboară în timp, până la Maurice Scčve, Louise Labbé ( ,Agrippa d'Aubigné e prea marțial"). Un octombrie senin se prelungește nespus. Diminețile palide și prealuminoase predispun la mărturisiri. Nu vor ieși din sufletul prematur împietrit al lui Vladimir, ci din cel al prințului. Doctorul observă fața suptă ca de boală sau de o veghe îndelungată a prietenului său. Privirea-i devine întrebătoare. - Nu poți înțelege cât sufăr, îi spune Balduin. Suferința Răstignitului e și a
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
tunel orange..., risipit printre raze..., însetat de dragoste, îmi împart cu tine rănile amintirilor... Încă ne mai iubim..., încă ne mai uram... Învăluiți în disperare, ne mințim împovărați de cuvintele nerostite la timpul potrivit... Așteptăm, în amurg, întâlnirea cu Diavolul... Împietriți, într-o așteptare muta, suntem două umbre ce se contopesc, orbecăind în lumina, două umbre acoperite de stele..., două umbre încătușate într-o bătrânețe fără de margini... În fiecare zi ne îndepărtăm, întemnițându-ne unul în altul până la arderea totală..., până la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
primi interpretarea, oricare ar fi ea. Iar pentru asta e nevoie de receptivitate. Toată structura cărții lui Pleșu stă pe acest termen: receptivitate. Ești receptiv, înseamnă că solzii ți-au căzut de pe ochi și poți înțelege. Nu ești receptiv, inima împietrită va bloca întîlnirea cu mesajul evanghelic. Sub unghiul toleranței față de latura ininteligibilă a pildelor, Andrei Pleșu este un apărător al lui Iisus. Dacă pericopele sunt ezoterice, vina neînțelegerii nu ține de obscuritatea emițătorului divin, ci doar de proasta plasare a
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
viața altcuiva. Adânc în juru-mi caut, în calmul din privire, Răbdarea dintr-un echilibru mult prea ancestral, Care ar putea cumva salva dintru murire, Amantul singular de sincer, omul primordial. Nici limba n-o-nțelegem, din vorbe necitite, Pe buze împietrite, priviri ne rătăcesc , De-am încerca măcar în Morse a ne transmite Că tu mă mai iubești iubite..., inca te iubesc! Dramatic turnul ni se înalță se dilată Asemeni unui mult prea ipotetic început, Privirea noastră, ne- ntâlnită, neîntinata Senzual
BABILON de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373714_a_375043]
-
încet, tinerii se acomodară noii situații. - Părinte, începu femeia cu un ușor tremur în glas, noaptea trecută sperietoarea satului ne-a călcat ograda... La această veste Popa Ștefan se schimbă brusc la față și rămase cu furculița în mână ca împietrit. - Am tras două gloanțe după ea. La primul foc am vrut s-o sperii, dar împielițata nu s-a sfiit de avertismentul meu și a făcut așa de urât încât din instinct am apăsat pe trăgaci și am atins-o
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. Dă-mi o inimă curată Să sporesc în rugăciune Prin furtunile din vremi Să -mplinesc și cele bune. Dă-mi curaj să trec de mine Când sunt stâncă împietrită, În căderi și ridicări Să rămân mereu smerită. Dă-mi curaj să îmi duc crucea Fără să cârtesc aș vrea ... Citește mai mult Dă-mi o inimă curatăSă sporesc în rugăciunePrin furtunile din vremiSă -mplinesc și cele bune.Dă-mi
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
smerită. Dă-mi curaj să îmi duc crucea Fără să cârtesc aș vrea ... Citește mai mult Dă-mi o inimă curatăSă sporesc în rugăciunePrin furtunile din vremiSă -mplinesc și cele bune.Dă-mi curaj să trec de mineCând sunt stâncă împietrită,În căderi și ridicăriSă rămân mereu smerită.Dă-mi curaj să îmi duc cruceaFără să cârtesc aș vrea... VI. PRIMĂVARĂ..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Multe ace-am scos din mine Mă-nțepau
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
ploaia rece, Flămând, cerșind un colț de pâine. Nu ți-am deschis, am tras zăvorul, Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă, Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am
TE AŞTEPT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385231_a_386560]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SONET ÎMPIETRIT Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mă întreba de ce Sunt reci în noapte stelele, De ce privirea ta nu mă mai doare, De ce în suflet totul moare! De ce nu plâng, de ce
SONET ÎMPIETRIT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382370_a_383699]
-
când iarba crește? De ce sub clar de lună trec Ca și pe lângă un deșert?! De ce nu mor și nici trăiesc, Când nici un sens nu-mi mai găsesc?! De ce am fost și încă sunt Prea împietrit pentru pământ? Referință Bibliografică: Sonet împietrit / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SONET ÎMPIETRIT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382370_a_383699]