17,154 matches
-
să asculte și li s-a părut că aud voci. Au bătut iar. N-a răspuns nimeni. Au așteptat. Au bătut din nou, tare, rar, clar, fără grabă. Bătăile lor se deslușeau bine. N-a răspuns nimeni. Atunci bărbatul a împins cu umărul și a forțat ușa. Dar casa era goală ( ...) Nu era nimeni în bucătărie. Nu era nimeni în odăi. Nu era nimeni în spatele casei, unde se uscau rufele, întinse pe sârmă, fâlfâind în briză. În cuptor cenușa încă mai
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
dese, sterpe, ascuțite, senzația de pericol, de puritate, de sfințenie primejdioasă provocată de nesfârșirea zăpezii... Gândul că în imensitatea aceasta pustie, survolată, zac oasele tânărului prozator Răzvan Petcu lansat de mine la R. l. și a cărui neliniște l-a împins să facă funesta expediție în acest colț sălbatic al planetei. Himalaya, rândurile scrise în amintirea lui... De meditat de asemeni asupra Asiei lipsită de cavalerism și de milă creștină. Mila, ca o contrazicere a triumfului biologic. Politețe feroce ascunzând o
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
să ne apere drepturile istorice, să ne înfățișeze în fața lumii ca un popor european, cu o cultură ce ajunsese în interbelic să fie pe multe paliere, sincronă. Dar instaurarea comunismului după 1945 ne-a întrerupt mersul ascendent, ba ne-a împins cu numeroase decenii în urmă, impunându-ne o gândire simplist-primitivă, menită să ne reducă la condiția unor ființe depersonalizate, elementare, dar bune de muncă, și care, printr-o politică ingenios-diabolică, erau programate să li se șteargă memoria. Și Cartea cărților
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
din nevoia de a mai reduce din lungimea textului-sursă, convingerea copistului în îndreptățrea sa e maximă. În această confruntare dramatică în care unii, surprinzător, par să fi aflat de undeva de obligața citării; poate pentru că un demon al orgoliului îi împinge să creadă că pot spune și ei ceea ce a exprimat deja cît se poate de bine și definitiv o autoritate recunoscută a intervenit, de mai multă vreme, Internetul. Am avut tendința să consider că această democratizare și facilizare extremă a
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
neîndoios o criză de identitate a ființei. O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus, care i-au dat mult de furcă poetei și care au împins-o către o frenetică îmbrățișare a materialităților ( o cură de autentificare). Iar în planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post)moderniste, care, neacceptîndu-și nemijlocit subiectul, își cîștigă dreptul de-a nu-și accepta nemijlocit nici obiectul. Jocul cu sine
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
poziția în interiorul familiei sale lexicale. Multă vreme, semnificația cuvîntului a fost predominant negativă: verbul de la care provine, a provoca, are un sens neutru "a produce", "a cauza", "a determina" - , dar și semnificații marcate mai mult sau mai puțin negativ: a împinge la acțiuni violente, a trezi interes erotic etc. ( în DEX: "a ațîța, a întărîta, a incita"); substantivul provocare avea mai ales folosiri din această zonă de semnificații ( atestate de replici celebre - de la "nu răspund la provocări" la "e o provocare
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
au rămas întregi și sînt întrețnute" ( pp. 30-31). Între realitatea constatată pe teren și relatările mass-media din întreaga lume nu există nici o legătură. Totul pare un conflict de operetă, cu figuranț amatori, stînjeniț de situața nefirească în care au fost împinși cinic de cursul capricios al istoriei: "Văzuț din satelit sau fotografiaț din avioanele americane de spionaj, polițștii sîrbi par a controla în continuare punctele strategice și căile de comunicațe din Kosovo. Văzuț în carne și oase, ei se transformă în
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
parc ( să ne reamintim de Forrest Gump), cabina liftului sau casa scărilor dar izolat cu adevărat, cel puțin vizual, de rest, rămîne singurul spațiu al sinelui, o închisoare light, un loft, ca în Big Brother poți ieși oricînd care te împinge la autoscopie, puțin, fără să-și forțeze limitele, fără să exagereze. Apartamentul rămîne, în occidentul impersonal, masificat și globalizat și numai în acest Occident singura vizuină a sinelui, unică vatră a întîlnirii cu sine. Tocmai pentru că, a priori, această întîlnire
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
cu trei ani, că riscă să dea de bucluc. Și anume: de unde să știm că peste o lună, peste un an sau zece unul sau mai mulț dintre cei pe care, în imprudența-i plină de ifose, dl. Timofte îi împinge spre dosarele "clasificate" ale N.A.T.O. s-a dovedit a fi un bestial torțonar, un asasin la comandă, un membru al echipelor morți care se ocupau cu iradierea persoanelor neconvenabile regimului? Ei, ce se întâmplă atunci? Nu e sigur că
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
țărilor române, al Europei și, peste toate, al trecerii propriei vieți a scriitorului. Bastion ardelenesc cu porți de cetate, justițiar și solemn în orizontul său de simțăminte tainice, până ce nu le face să fie îmbrățișate și amplu orchestrate în reverii împinse până la forma modernă a fantasticului care este aplicarea pe viu a sentimentului și a erudiției. Disciplina căutării și însușirii certitudinii datelor i-a dat lui Constantin Mohanu o identitate perfect adaptată spectacolului natural, deschis deopotrivă de documente și de paginile
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
privință. Ca să nu mai vorbim și de inițiativele independente ale multor oameni de cultură, care - atrași de tentațiile disciplinei - ajung să își cheltuiască eforturile cu predilecție în această direcție. Căci nu de puține ori, mobilul pecuniar, acaparant și paralizant, este împins în subsidiar de pasiunea și satisfacțiile cercetării. La aceste argumente solide se mai pot adăuga și altele care îndreptățesc optimismul în legătură cu evoluția comparatismului în deceniile care urmează.
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
de foc ori bătute și abandonate de bărbații bețivi. Stiind că nu pot fi ca părinții mei, m-am ferit multă vreme de orice fel de responsabilitate publică, oricât de modestă. N-am „ieșit din front", cum se spune, decât împins de la spate și cu o profundă angoasă că voi dezamăgi, că voi fi taxat că urmăresc avantaje sau că tânjesc să-mi satisfac orgoliile așa cum în sinea mea îi taxam, de fapt, pe alții Am oroare de înregimentări, de grupuri
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
vreodată femeilor." (p.566). Cum "idealul virginității poate fi numai de origine masculină, nu și feminină" (p.560), soluția, în ceea ce-l privește pe bărbat, este una cât se poate de radicală și anume abstinența totală, întrucât, potrivit rigorismului etic împins la paroxism al lui Weininger, "coitul contravine ideii de omenire" ( p.573). Rolul bărbatului este, de altfel, acela de a asigura progresul acestei omeniri principial scindate, fapt oglindit cel mai bine în propensiunea sa către genialitate. În termeni întrucâtva cantitativi
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
intrând, calmă și încrezătoare, pe marginea din dreapta, am râs amândoi, plini de entuziasm, înțelegând că nu există decât un singur ocean de fosfene. Ne-a trebuit numai o oră ca să le învățăm suficient de bine mersul, că trebuia să-i împingem ușor ca să-i facem să sară în locul și în momentul nimerit, ca să străbată hotarul imaginar al domeniului, ceea ce ne prilejuia clipe de amuzament la care revenim în fiecare noapte. Nu sunt întotdeauna la fel de ascultătoare ca astăzi, nici punctuale. Au fost
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
mai mici asperități, dar totul este inutil, din fericire, iar Marta îmi anunță repede următoarea sa expediție, o încântătoare gânganie, a cărei irupție îmi produce un sincer entuziasm: cum mai sare dintr-un colț într-altul, cu câtă sprinteneală le împinge pe cele mai mari sau trage de ele și pe urmă șerpuiește în fața lor, insolentă și batjocoritoare, cu grația binevoitoare a copiilor acrobați. Mi-ar fi plăcut să-i dau un nume, să o deosebesc prin atributul germinal al unor
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
fiecare o "poveste" în sine, în aparență ruptă de cea de dinainte. Stabilește în felul acesta căi de acces către miezul demonstrației sale. Șalupa hobbessiană pornește de la acuzația adusă unor marinari britanici în 1884 de a fi ucis și mîncat, împinși de foame extremă un mus, după ce se salvaseră, în urma unui naufragiu, pe o barcă. Vor fi condamnați la spînzurătoare, deși, un secol și ceva mai devreme, într-o situație similară, inculpații fuseseră achitați sub pretextul că fapta lor fusese inevitabilă
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe vremea cînd erau anchetați de o Securitate atotputernică, a doua oară cînd foștii securiști, cetățenii onorabili de azi, s-au străduit și se străduiesc să-i împingă la marginea societății. Cine ascultă mărturisirile acestor oameni își poate da seama de coșmarul pe care l-au trăit pe vremea cînd securiștii tăiau și spînzurau în România și de umilințele la care au fost supuși după ce a dispărut Securitatea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe vremea cînd erau anchetați de o Securitate atotputernică, a doua oară cînd foștii securiști, cetățenii onorabili de azi, s-au străduit și se străduiesc să-i împingă la marginea societății. Cine ascultă mărturisirile acestor oameni își poate da seama de coșmarul pe care l-au trăit pe vremea cînd securiștii tăiau și spînzurau în România și de umilințele la care au fost supuși după ce a dispărut Securitatea
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
Am putea vedea în el chiar un erou de roman tradițional. De ce nu, un Julien Sorel, ori un Rastignac pornit să cucerească metropola. Asemeni acelei categorii de eroi, dl. Năstase și-a pus la bătaie calitățile. Nasul fin l-a împins mereu spre zonele unde putea dobândi, cu eforturi minime, profituri maxime. Căsătoriile cu progenituri ale elitei comuniste (mai întâi, cu fiica lui Grigore Preoteasa, apoi cu fiica unui ministru al lui Ceaușescu) sunt menite să ne atragă atenția asupra unui
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
cutreieră și de a găsi un om în care să poată învesti energie morală, pe care să-l poată modela, o ființă ductilă, o "pastă umană", un ins căruia să-i insufle voința de putere și pe care să-l împingă "în sus", să-l "scoată din anonimatul social și din propria sa mediocritate". Este un om și slab și puternic acest Mârzea, având, pe de o parte, conștiința neputinței proprii de a se înscrie pe o orbită înaltă și, pe
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
ce-i privește pe guvernanți, ei se pot considera cu lațul la gât. Au de ales doar între a-l tăia cu un gest hotărât, cu bisturiul, sau a aștepta ca securisto-comunistimea ce-a acaparat totul în țară să le împingă scăunelul de sub picioare.
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
ale ființei, urmărind o generalitate a ei himerică, avînd drept țel surprinderea în verb a absolutului. Un Purgatoriu din flăcările căruia raporturile dintre autor și text, ca și cele dintre text și lume, ies purificate, paradoxal, tocmai de "păcatul" purismului împins pînă la exces ( toate bune și frumoase, însă unor asemenea considerații li se poate aduce cel puțin o obiecție de fond: faptul că modernismul nu e reductibil la rețeta sa "hieratică", de tip Rilke, Ștefan George, Blaga, care alcătuiește doar
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
Or, o asemenea sintagmă, "o autencitate a inautenticității", nu sugerează chiar o atmosferă clasică? Postmodernismul trece toate elementele cu care operează prin filtrele hiperlucide ale unei instanțe de evaluare aflate "în afara tabloului", incredulă, însă cu atît mai critică, mai "pretențioasă", împingînd conștientizarea intertextualității textului poetic pînă la condiția unui "laborator hipertextual", după cum se exprimă un comentator: " Spre deosebire de moderni, care foloseau și ei intertextualitatea, postmodernii denudează cum ziceau deja formaliștii ruși procedeul, folosindu-l cu «ostentație și ironie» și obligînd receptorul la
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
o pâine fierbinte pe care abia o cumpărasem. Băiatul se uita la mine, de departe, cum mâncam. Totul în jur parcă se pustiise deodată din voința cuiva. Nici mașini, nici trecători, nici sunete. Nimeni. Am trecut strada ca plutind, ca împinsă de la spate de o mână nevăzută, știind însă că nu mai aveam nimic prin buzunare. Oprindu-mă din mestecat, i-am întins restul de pâine, contemplând și conștientizând disperarea ajunsă la limită a acelui învinețit de soartă sărac la poarta
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
de diferențiere, amândoi sunt niște ticăloși, editorii, sau amândoi pot fi generoși, minunați. E o tragedie întreagă ce se-ntâmplă în țările apusene cu tinerii scriitori care publică lucruri cu care se prostituează. Noi, generația noastră, a fost la fel împinsă spre prostituție; primul meu roman, știind că eu am făcut un pariu enorm, am refuzat să public nuvele, și am vrut să public roman... atunci am făcut un pariu absurd, am făcut exact romanul la care se așteptau comuniștii de la
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]