445 matches
-
șoimului Além, stând între perne, în atelierul pictorului. Așezase o lumânare într-un unghi favorabil și, din când în când, privea portretul aproape terminat al prințului. Trăia unul din acele momente în care se simțea bântuită, trasă în toate direcțiile, împinsă, cu brutalitate, în trecut sau azvârlită înapoi, în prezent. Dar adevărata liniște, liniștea pe care o dorea, nu o găsea nicăieri. Toate amintirile i se răsculaseră. Cereau noi interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind păsările din copacii din jurul său. Kulfi își servea fiul cu o privire nerăbdătoare, privindu-i chipul ca pe un barometru. Cu buzele îndreptate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care Încerca să-și facă un nume. Producătorul arăta interesant, adică foarte atrăgător, vreau să zic, dar a plecat aproape imediat ca să schimbe o vorbă cu chitaristul unei formații destul de celebre, care poza ostentativ la capătul tejghelei barului, cu plevisul Împins Înainte În chip provocator. Respectând cerințele modei, era atât de slab Încât oasele șoldurilor Îi făcuseră găuri prin blugi. Pe cântăreț Îl știam deja. — Salutare, Leggo. Cum Îți mai merge? l-am Întrebat eu. — Bine, mi-a răspuns. Pentru Leggo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
alibiului meu. — Cine mai era acolo, Jeff? l-am Întrebat eu direct. De Îndată ce se răspândise zvonul, la ușa toaletei se strânsese un grup de oameni cărora nu le venea să creadă ce auziseră și care voiau să arunce o privire, Împinși nu atât de morbiditate, cât de simplul fapt că totul li se părea incredibil. În Încercarea de a-i ține la distanță, mă simțisem precum Horatius apărând podul. Dar nu băgasem de seamă cine anume tocmai coborâse la subsol sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ajunsese chiar să se vorbească despre convocarea unei manifestații uriașe la care să participe miile de oameni de toate vârstele și condițiile care se aflau În starea de moarte suspendată, defilând pe principalele bulevarde ale capitalei pe tărgi, În cărucioare Împinse manual, În ambulanțe sau În spatele fiilor mai robuști, cu o pancardă uriașă În fruntea cortegiului, care să spună, sacrificând nu mai puțin decât patru virgule pentru eficiența distihului, Noi care triști marșăluim aici, vă așteptăm pe voi toți fericiți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sau de botez scrise în numele bebelușului însuși sau prin camerele individuale care îi sînt dedicate încă de la naștere pentru a-i respecta intimitatea de individ în deplinătatea condițiilor sale. Ieșirea din copilărie va fi astfel cu atît mai nedorită și împinsă cît se poate mai tîrziu. Nimeni nu vrea să crească, ne amintește Tobie Nathan, ieșirea din copilărie este dureroasă, drept care societățile „primitive” impuneau rituri de trecere dureroase și cu dată fixă membrilor lor. În lipsa acestora, experiența plăcerii tinde să fie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trei și numit, evident, Calu sau Hipohipus, după numele unui strămoș al calului, despre care învățasem tot la biologie. Și, ca să termin cu cele legate de această materie, îl mai vedeam la o masă și pe Mera; cu dințișorii lui împinși înăuntru și privirea cam tâmpă de blond care a auzit de Mallarme. Pe el îl pusese profesoara să care din laborator scheletele care era în mărime naturală până în clasa noastră de la parter. Mera se împiedicase pe scările largi și se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din grădină și de faptul că auzise pe cineva povestind că „fetele erau baricadate în casă“. Începuse să se simtă invadat de acea nevoie imperioasă, pe care i-o descrisese lui Rozanov drept „un simț al datoriei“. Se simțea parcă împins, trebuia să se ducă la Papuc, să intre în casă, să se uite din nou la fata aceea a cărei imagine trăia în mintea lui sub forma unei copile albe într-un combinezon alb, cu părul lung, blond, revărsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
instinctul de leoaică ai cărei pui erau în primejdie. Și-a apărat copiii chiar împotriva bărbatului ei și, poate, i-ar fi apărat chiar împotriva ei însăși. Am ajuns astfel, domnilor, la ceea ce spuneam că o să considerați, poate, o glumă împinsă prea departe. Până atunci îmi judecasem toate procesele de unul singur, întins în pat, cu ochii în tavan. Audiam martorii, pronunțam rechizitoriul, susțineam apărarea, dar totul în gând. Acum, pentru prima oară, am fost ispitit să fac totul ca în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spui tot eu din partea dumitale? La ocazii mari Lina spunea lui Rim ,,dumneata". Acum însă "dumneata" se aglomera. I se păru că pe desenul înclinat al feței lui Rim era un su-rîs . Negreșit, părere! - Așa atunci! . . . zise descumpănită, cu ideile împinse încoace și încolo, stângace de trupul ei inutil, acolo lângă ușă. - Nu! Nu va pleca! silabisi Rim deslușit. Ridicase puțin capul și Lina văzu bine surâsul. . . Un surâs proiectat dinăuntru în afară, din disprețul lui de ea și dinafară înăuntru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un aranjament perfect. Domnul Thaw se duse la culcare, iar respirația i se agravă din nou. Cînd încercă s-o ignore, privind fix obiectele din jur, acestea deveniră instabile, de parcă pereții, mobila și ornamentele erau piese ale unei forțe distructive împinse să ia formă de către o forță ostilă, care nu le putea reține decît așa. Un urcior smălțuit așezat în dreptul ferestrei părea pe punctul de a exploda. Duritatea verdelui său strălucitor îl amenința din cealaltă parte a camerei. Toate obiectele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am mai răspuns. Nimic nu se potrivea cu nimic. Petre îmi mai arunca din când în când o căutătură, tot mai piezișă. Vedeam că face eforturi mari de gândire. Brusc a tras de hățuri, eu am venit în față ca împins, iar el a sărit jos cu o iuțeală care dovedea un lung exercițiu. Eram într-un pâlc de pomi cu zăpadă prinsă pe trunchiuri, ca un mușchi alb. Pe jos, un trup care zăcea pe spate. Nu-l observasem. — Alta-acum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vei ști, ghiontită, mi-ai pătrunde pintre uși Și la masă dinaintea împăratului vei pune Ca plocon pentru mireasă astă mână de alune. 41 {EminescuOpVI 42} 595Iară baba, cumu-i baba, dă cu ghiotura să treacă, Mai ghiontită, mai sucită, mai împinsă cîte-o leacă, Intră-n casa unde-i masa, pune-n talger dinainte Testemelul cu alune, făr a zice trei cuvinte. Împăratul pune mâna și alunele sglobie 600Peste fața cea de masă durăind se împrăștie. Dar în mijlocul basmalei un inel în loc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nimeni toată ziua și în plus părea să fi și răcit. Era frig și umed în cabină. Strănută și încercă să deschidă ușa, dar aceasta nu cedă. O scutură, încercă încuietoarea, dar părea înțepenită. După vreun minut de zdrăngănit și împins, strigă: — Ajutor! * — Zi așa, Ignatius! Ai avut grijă să fii dat afară! — Te rog, mamă, sunt la capătul puterilor. Ignatius își băgă sticla cu bere Dr. Nut sub mustață și bău cu zgomot, sugând și gâlgâind sonor. Dacă-ți trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
căzut numai cu infracțiuni cu violență. Vătămare corporală am fost, tentativă de omor, ultraj, vătămare corporală, omor și omor. Dacă sunt treaz, nu mă cert cu un copil. De ăla-mi pare rău, pentru că aia am făcut-o mai mult împins. Deci am fost cu ăștia doi. Ei au fost capul. Ei erau din Câmpia Turzii, erau cunoscuți și, normal, ăia mi-au pus cuțitul în mână. Briciul, nu cuțitul. Ei au văzut că nu era nici o șansă, deci, să plecăm așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
poeți, criticul se pronunță despre primul roman al lui M. Blecher („Rînduri despre o carte ciudată. M Blecher”, Întîmplări în irealitatea imediată, în Adevărul, 50, nr. 16135, 30 august 1936, pp. 1-2). Sînt apreciate paroxismul „demenței poetice”, explorarea de sine împinsă pînă la „extrema rațiunii umane”, concluzia în privința lui Blecher fiind aceea că „punctul de plecare”, nu forma, „îl apropie de Urmuz, singularizîndu-l în literatura noastră” (sic!). Sînt de evidențiat și lecturile în cheie suprarealistă sau expresionistă ale unor poeți moderniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întins s-o sărute. Era emoționat, n-o mai sărutase de mai bine de-o lună de zile și se simțea cuprins de toropeală, de parcă ar fi înghițit flacără după flacără. Dar, pe când înainta spre Giulia, s-a simțit brusc împins, azvârlit pe trotuarul rece, ca un gunoi. Andrei a spus noapte bună, te sun, și-a urcat în mașina lui albastră, în timp ce Giulia deschidea portița să intre pe sub bolta de viță. Strada era pustie și mirosea a liliac. Zogru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
meritul de a fi extrem de concisă. În cazul lui Martin Ceccaldi, pare oportun să evocăm o dimensiune istorică și socială, punând accentul nu atât pe trăsăturile personale ale individului, cât pe evoluția societății pentru care el constituie un element simptomatic. Împinși, pe de o parte, de evoluția istorică a epocii lor, la care de altfel aderă, indivizii simptomatici au În general o existență simplă și fericită; povestea unei vieți poate atunci, de regulă, să Încapă Într-o pagină sau două. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oprit. MACABEUS: Coboară? PARASCHIV: Coboară. MACABEUS: S-a oprit? PARASCHIV: S-a așezat jos. MACABEUS (Îndemnându-l pe PARASCHIV.): Dă-i, dă-i una în cap! Să-i luăm varza! (MACABEUS îl împinge de la spate pe PARASCHIV; acesta se lasă împins, cu bara de metal ridicată deasupra capului; picioarele lui PARASCHIV se împleticesc jalnic; în sfârșit, PARASCHIV este în fața INAMICULUI; INAMICUL realizează târziu că are în fața sa un om; PARASCHIV, cu bara ridicată deasupra capului, îl privește pe INAMIC; INAMICUL îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Știu, Philip. Violet își plecă fruntea. —Deci, Melanie? Philip Cantley se întoarse către MM. Cu câtă grație fusese lucrată; accentuând pe ideea autonomiei ei, își afirmase cu claritate propriile dorințe. Și totuși, nu credeam că MM avea să se lase împinsă să ia o decizie împotriva voinței sale. Începeam deja să-i iau partea. Am tras cu coada ochiului care Hugo, care urmărea jocul cu un interes vădit. Își ridică o sprânceană către mine și mi-am dat seama că gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nicio casă. Nimic. Se hotărî să intre în acel castel. În față era un coridor lung, pietruit cu biscuiți. Și apoi o scară din lemn dulce care ducea sus de tot spre multe camere. Străbătu multe încăperi, dar se simți împins, parcă, de ceva să intre într-o cameră anume. Deschise ușa încet și văzu un pat din vată de zahăr și multe alte obiecte făcute din dulciuri. Pe pervaz era o acadea. Atunci își dădu seama! Era camera surorii lui
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
este vorba tot de o cădere, pacientul nu a fost victima accidentului rutier, acesta fiind doar o tentativă de accident, dacă vreți, care nu s-a produs efectiv. A căzut din picioare pe caldarâm, speriat, dar nu lovit, agățat ori împins, după cum afirmă martorii oculari... Știți foarte bine că o simplă cădere putea să survină și într-un joc ori din cauza unui mers neatent, al împiedicării piciorului de o piatră sau bordură etc. Ce doresc să spun? Șocul suportat a fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
De ce nu mai apar viermi în carnea alterată și în merele putrede ? De ce nu-mi răspunzi. Ce faci ? De ce această tăcere sceptică ? „mă rog pentru tine.” 66. — astăzi va fi mareea secolului, spuse momîia. sub un cer zdrențuit și plumburiu, împinsă parcă de un vînt tenace, marea continua să crească și să înghită, centimetru cu centimetru, imensa plajă de la trouville. Pontonulpromenadă construit pe o dantelărie de piloni, atît de orgolios în tentativa sa de a se lansa cît mai departe spre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ales în delirele din cadrul isteriei (psihoze isterice) și delirele mistice (erau relativ frecvente în secolele XVIII-XIX). Halucinații kinestezicemotorii sau motrice ca și halucinațiile genitale, azi se întâlnesc mai rar. Bolnavii percep mișcări imaginare ale corpului, parțiale sau generale. Se simt împinși, basculați, trași, mișcați în pat etc. Una dintre cele mai complete descrieri ale acestui tip de halucinație aparține psihiatrului francez Seglas (apud Hoeksema, S.N., 1998)63 care distinge halucinații motrice: 1) elementare corespund unor mișcări nedeterminate; 2) verbale sau grafice
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
din câteva figuri preliminare ― poziția de pornire având ceva falnic în ea: piciorul stâng răsucit cu vârful în exterior, laba piciorului drept căzând perpendicular pe el, cu Călcâiul lipit în scobitura labei piciorului stâng, pieptul bombat și capul cu bărbia împinsă înainte, privirea senină și plină de încredere, străbătând până foarte departe și lăsîndu-ne să înțelegem că eroul nu are nimic de ascuns și, totodată, că e pregătit pentru fapte deosebite, în sfârșit brațul stâng răsucit la spate, odihnindu-se ușor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]