460 matches
-
oi aștepta-ntre perne. .Poem de dragoste Mi-e somnul dulce în brațele tale, Sub aburu-ți cald mă-nalț spre sublim, Frumoasă-i iubirea pe care-o trăim Când buzele tale pe mine-s petale. Răsfață-mă, dinții în carne împlântă-i, Iubirii mele să-i fii sfetnic și rege, Vreau șoapte de-amor spre mine, pribege, Sânii mei albi tu cu gura descântă-i. Cosește-mă până-i fragedă otava, De pe buzele-mi roșii otrava servește, Răsplată ți-oi fi
MĂ ARDE CLIPA-N CARE SUNT CU TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360676_a_362005]
-
să n-o găsească, dacă se află mai jos decât adâncimea șanțului. Nu toate planurile sunt conforme cu ceea ce se găsește îngropat în pământ, chiar dacă ele prevăd întotdeauna adâncimi și dimensiuni precise. Pentru Matei era cert un lucru: trebuia să împlânte cu grijă târnăcopul în pământul tare ca piatra, ca nu cumva să găurească țeava, despre a cărei stare de coroziune n-avea nimeni habar, având in vedere că fusese îngropată în urmă cu circa treizeci de ani. Primea adesea astfel
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
fără trup, ești numai fiere! Păreai o sfântă ruptă din psaltire; Ce înșelare! Câtă amăgire!; Iubirea noastră, pasăre bolnavă; Ce rău îmi pare că n-am fost în stare/ Să-ngemănez iubirea-n rugăciune; Altminteri, ia-ți cuțitul și-l împlântă; Cămașa dragostei nu mai e nouă. Totuși, catharsisul suferinței erotice este diminuat printr-o notă optimistă, prin resemnare, prin asumarea existenței în formele ei diverse, inclusiv a duererii, a martirajului: Călit eu sunt cu-a dragostei otravă; Ia calul nenorocului
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
Mămăliga se-nfierbântă Și-o să explodeze dacă Va să vie clipa sfântă, Iar când lacrima vă seacă Și răbdarea vi se zvântă, Să luați din somn, oleacă, Toți balaurii la trântă! Din a urii voastre teacă Smulgeți lama ce vă-mplântă Inima, când vă îneacă Furia ce nu cuvântă! Din durerea ce vă toacă Și crisparea ce vă-ncruntă Faceți pâine, să se coacă, Și din mormântare nuntă! Referință Bibliografică: Îndemn de Ziua Imnului / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNDEMN DE ZIUA IMNULUI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340511_a_341840]
-
din 11 august 2013 Toate Articolele Autorului Rob român, cruntă-i robia, Cruntă zbaterea-n noroi Până când nu vom zdrobi-a Umilinței fiară-n noi. Rob român, robia-i cruntă, Crunt e lanțu-n os încins Dar mai crunt când se împlântă Za cu za în suflet prins. Rob român robind acasă Ori prin lume prigonit, Cruntă-i rana care lasă Răni în sufletul rănit. Rob român, crucea e-n tine, Crucea singuri ne-o suim Pe Golgota, ci mai bine Rob
ROB CU ROB... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340514_a_341843]
-
Făcând pe adormitul care vorbește în somn, a strigat: „Mamă, ia sacul ăsta de pe mine!”. Piciorul a fost retras, dar a simțit o mângâiere pe fruntea-i rece, apoi un braț cuprinzându-i grumazul și în spate parcă i se împlântaseră două pâini fierbinți, în timp ce în ceafă simțea o respirație caldă, tot mai grăbită. Continuând să facă pe adormitul, somnul l-a prins din nou. S-a trezit iarăși transpirat. Afară era lumină și cineva striga păsările. A ascultat atent și
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
și lunecoase sfaturi,/ Știind cum biruiește poftirea frumuseții,/ Știind ce vierme pune în sâmburul vieții, // Știam că sunt copilul nefericitei secte/ Ce are sete adâncă de formele perfecte/ Și inima-mi trecut-au nmai rece ca oțelul/ Ca s-o împlânte chinul, ca să-mi iubesc modelul.” Eminescu venea după o experiență tragică în iubire când iubita de la Ipotești murise, lăsându-l dezamăgit. După acea deziluzie Mihai își făcuse plan de călugărie și-i jurase lui Eros că indiferent cu ce săgeată
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
Îi povestesc de flori, De roua dimineții, De zâmbet de copil, De soare și de nori. Îi spun de zbor de fluturi, De salcâmu’-nflorit, De gândul tău prin mine Îi cer timp de iubit. Îi cer să nu-și împlânte Prin viață-mi fuga-i crud. Mirat, el mă privește: „E zgomot, nu aud!” Ionica Baicu, februarie 2014 Referință Bibliografică: La cafenea / Ionica Baicu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1145, Anul IV, 18 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
LA CAFENEA de IONICA BAICU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340941_a_342270]
-
lăsași tuuuu?? Niculaieee, de ce muriși acumaaa? am auzât-o pă Ana întruna pin ocol. O tăcut numa' când s-o dus în grajd. O mângâiat pe grumaz caii, dup-aia s-o uitat în sus, la grindă. Biciul vechi demult ședea împlântat sub una din grinzi, lângă legătura de sânzâiene uscate. Demult i-o luat locu', la căruță, biciu-ăl nou, cumpărat din târg, de la Sângiorz ... Cătă sară, eu făcem plăcinte pă tigaie, să dăm oamenilor care veneu la priveghi, cu câte-on păhăruț
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
mal de apă curgătoare, în timp ce în alte zone urcau pășunile, la fel de bogate, până sus, spre munte ori în vârf de deal. Se zăreau prin luminișuri îndrăznețele acoperișuri ale unor case singuratice și se profilau cărări ocolitoare, care păreau că se-mplântă în pădurea deasă ori se lărgesc în apropierea unei stâne ce nu putea lipsi din acel peisaj de vis în care oieritul este ocupație milenară. Am fost nemulțumit că se oprește autocarul după un scurt viraj la dreapta. Doream să
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341464_a_342793]
-
-ntreba șocat: lumina unde-i zboară, în ce incerte spații își năruie minunea ce la un moment dat împrăștia genunea și-n ce sfere-și transferă puterea lui de leu dezlănțuită magic de-nlănțuitul zeu, unde-i piere tăria ce se-mplânta spre cer, regește împărțind putere și mister și cum de poate acum, chiar și fără mănușă cu-atâta ușurință să-i umble în cenușă. si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
-
de la naștere, spațiului nostru vital. Întunericul domină atât amnarul cât și amarul când neputința omului, de a vedea cu ochiul minții, este învăluită de cenușiul întunecat al suspinului: Dacă ești tu însuți, înainte de toate tu însuți, dacă ai rădăcinile adânc împlântate în viață, în concret, nimic nu te poate atenua, nimic nu te poate rata.[3] Pentru Univers, omul a fost o grea încercare deusiană de a echilibra tensiunile energetice ale matricei de unde a desprins această entitate și a depus-o
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
pe acest Iosif din Arimateea, centurioni! Dar... nu-mi spune Livius..., acest popor e de o perfidie cum n-am mai văzut nicăieri în lume. Aici stai de vorbă cu unul, aici îți înfinge un pumnal în coaste sau îți împlântă o săgeată în piept. -Știu mărite procurator, și vă dau dreptate, chiar și dintre oamenii mei au sfârșit astfel, însă acești oameni pe care îi cunosc personal, nu pot fi așa, mai spuse Livius. Procuratorul privi către cei doi centurioni
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
de fată, argint viu, Înger slab de fată ludă, Cum te-aștept de când te-aștept Senzuală și lascivă, Mierea să-ți degust din piept Și din matca bicuspidă, Cum te-ncânt de când te-ncânt Desfrânată și obscenă, Năzuind să te împlânt Pătimaș și fără jenă, Cum te-ncerc de când te-ncerc Dulce și alunecoasă, Arcul meu de arc de cerc Pudică și voluptoasă, Cum te chem de când te chem Ca-ntr-un lung preludiu-n noapte, Dezlegare de blestem Pentru șolduri
CUM TE ŞTIU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342266_a_343595]
-
drept conducător și, deasemenea, prin care mama, în numele lui Tabiti, și-a îndeplinit datoria de soție. Au fost prezenți toți membrii tribului. Îmi răsună în minte cuvintele de rămas bun pe care aceasta mi le-a adresat, înainte de a-și împlânta cuțitul în inimă: „ Ești primul nostru născut. Ai obligația ca alături de soțul tău, să conduceți acest neam cu vitejie, în cinste și virtute, astfel încât numele acestuia să rămână scris pentru veșnicie în Cartea Lumii.” În partea dreaptă a mortului se
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > GÂNDURI BACOVIENE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În frunzele moarte un gând nerostit, se clatină-n vânt, împletindu-și cununa, doar fulgerul taie în noapte, cuțit, împlântat`n morminte flămânde întruna. Blestem nesătul se lipește de mine, mă trage-n adâncuri o foame nebună, bocancii se-nfundă călcând pe destine, o soartă într-un pumn de glod se adună... Putrede umbre mă scaldă în aproape, parcă aș
GÂNDURI BACOVIENE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342665_a_343994]
-
și șansele pentru un Oscar. Într-un interviu acordat The Daily Mail, Fassbender spune despre Macbeth: "Suferă de tulburare de stres post-traumatic. Are sens, dacă stai să te gândești un pic (...) În zilele lui Macbeth ucideau cu mâinile goale sau împlântând o spadă în trup. Are aceste halucinații și simte nevoia să se întoarcă la violență pentru a obține claritate sau pace." Macbeth Regie: Justin Kurzel Cu: Michael Fassbender, Marion Cotillard, Jack Reynor, Elizabeth Debicki, David Thewlis Dramă. Durata: 113 minute
Filmul Macbeth în cinematografe [Corola-blog/BlogPost/100526_a_101818]
-
cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul, Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielor Ne târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului. Iată clipa ce ne`nalță prăbușirea Înaintea prăbușirii înălțării noastre... sursa foto: internet Referință Bibliografică: Clipa / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI
CLIPA de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343351_a_344680]
-
drept firesc al acestuia moștenit pe cale nativă, tocmai pentru că vine să anuleze definitiv starea de sclavie colectivă artificial întreținută prin varii ideologii circumstanțiale limitative (articulate, îndeobște, pe violență, discriminare, ură și despotism) de către sistemele politice diabolic construite în timp și împlântate nemilos în coasta rănită a Alterității, o Alteritate mută, nefiresc de permisivă în raport cu acceptarea condițiilor de viețuire vădit modificate în defavoarea sa, dar și cu o doză uriașă de vină, gândindu-ne la aria pasivității jucate fără discernământ de nenumărate ori
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul, Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielor Ne târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului. Iată clipa ce ne`nalță prăbușirea Înaintea prăbușirii înălțării noastre... sursa foto: internet ... Citește mai mult Clipaîn existența noastră, intervine clipa ... Clipa când lumina naște întuneric,Clipa blestemată
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
foc ard cenușa mâinilor întinse,Presară nisipul toamnelor peste palmele noastreNe umplu gurile cu pumni de cenușăși nu mai putem striga...Întunericul pune stăpânire pe noi,Pe privirile, pe oasele noastre.Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul,Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielorNe târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului.Iată clipa ce ne`nalță prăbușireaînaintea prăbușirii înălțării noastre...sursa foto: internet... VIII. LA ANIVERSARE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1841 din 15 ianuarie 2016. La
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Acasă > Impact > Traducere > MAŚKAR DUJ RATA/ ÎNTRE DOUĂ NOPȚI - TUDOR ARGHEZI Autor: Daniel Samuel Petrila Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului [română - rromani] Între două nopți - Tudor Arghezi - Mi-am împlîntat lopată tăioasa în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapa, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat
TUDOR ARGHEZI de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344157_a_345486]
-
-a, înfrânt, pe drumul de urcare, Lovit cu pietre și scuipat, târându-Și crucea în spinare, Iar Via Dolorosa fi-va simbolul greului urcuș Ce trebuie făcut cu cazne, ca să ajungi pe culme, sus. Ajuns pe Dealul Căpățânii I-au împlântat cuie în palme, L-au răstignit pe crucea sfântă și I-au adus ocări, sudalme Iar crucea grea de suferință au ridicat și trup învins De lovituri și de durere a fost de moarte,- ncet, cuprins. Apoi, ca semn de
CU SULIȚA MUIATĂ-N URĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378391_a_379720]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CLIPA TACE ȚINTUITĂ... Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Roșie hlamidă cade, biciul sfarmă carne sfântă, Pângărita mână, crudă, fierul rece îl împlântă. Freamătă mulțimea toată, cu smerenie sau ură, Unii strigă bucuria, alții plâng neágra tortură. Țipă-n temniță izvorul, se despică piatra-n lacrimi, Lunecând cu-nfiorare peste clipa grea de patimi. Se frământă Universul, deschizându-se morminte, Necredința-n spini se
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
halál! És közöttük volt egy kellemes dal Vagy talán egy emberi jaj Mondd: mi volt egyáltalán?! Sub povara iubirii Te-ai îndrăgostit de mine, Durere, atât de tainic, atât de deplin, atât de etern! și-atât de spăimos te-ai împlântat în oasele mele, încât au început să se sfarme sub povara iubirii. A szerelem súlya alatt Te, Fájdalom, belém szerettél, sanyarún titkos, sohasem véges, mégis végtelen! És annyira félelmetesen a csontjaim közé hatoltál érzem, szétrobbanok a szerelem súlya alatt. Firul
AZ ÁLOM SZEME – A SZERELEM VARÁZSA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380609_a_381938]