756 matches
-
și pământul. Strigăte în dialectul Owari. — Am învins! Am învins! Să mergem! Tokichiro o luă la fugă înainte. Soldații, care până atunci abia dacă fuseseră conștienți, își reveniră cumva complet. Nevrând să rămână în urmă, începură să alerge împiedicați și împleticiți după Tokichiro, în direcția uralelor. Magomeyama era o colină scundă și circulară, puțin mai jos de Dengakuhazama. O masă neagră de soldați mânjiți cu sânge, noroi și apă de ploaie acoperea zona dintre deal și sat. Bătălia luase sfârșit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
veniți cu toții pentru a saluta un oaspete? Am adus un mire fără pereche în lume! Și ia ghiciți cine este! Un băiat cu numele de Kinoshita Tokichiro. Sărbătoriți, sărbătoriți! Aceasta e ceremonia lui de turnare a apei! Picioarele li se împleticeau nesigure de la un pas la altul. Tokichiro era îmbrâncit printre ei, clătinându-se. Ospătarii priviră muți de uimire, dar izbucniră în râs când în sfârșit înțeleseră ce se întâmpla. Ascultară cu uimire povestea răpirii mirelui de la nuntă. — Asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dar Nene strigă, prefăcându-se că nu-l recunoștea: — Cine-i acolo? Surprins, soțul ei se răsuci și încercă să-și ascundă zăpăceala, dar nu reuși decât să dea impresia că practica un soi de dans. M-am rătăcit... Se împletici spre ea și o apucă de umăr ca să se sprijine. — Of, sunt beat. Nene, susține-mă! Nu pot să merg! Când văzu cum încerca să-și ascundă chinurile, Nene izbucni în râs. îi vorbi cu enervare prefăcută: — Sigur, sigur, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stătea. Servitorul riidcă privirea, prin fum, spre chipul stăpânului său. — Aproape toți oamenii au fost uciși. V-ați făcut pregătirile pentru suicid, doamne? întrebă el, gâfâind cu sufletul la gură. — Urcă aici să mă asiști. Am înțeles, doamne. Omul se împletici spre scara din interiorul porții, dar nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre și cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi de va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îi dădu o lovitură în piept. — Tacă-ți gura! tună el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri din spatele lui, abia evitând să cadă. Pălind la față, avu prezența de spirit de a nu rămâne în picioare, dar și fără să se așeze complet pe podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo îi vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi fost de așteptat o rezistență rapidă din partea spadei acelui general faimos și feroce, dar lancea lui Denpachiro lunecă adânc între coastele oponentului său, fără nici o greutate. În locul lui Shonyu, căruia îi fusese străpuns trupul, Denpachiro fu cel care se împletici înainte, împins de inerția avântului său nemăsurat. Shonyu căzu, cu vârful lăncii ieșindu-i prin spate. Ia-mi capul! răcni el din nou. Nici chiar acum nu avea în mână spada lungă. Singur chemase moartea, singur își oferea capul. Denpachiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Dar cum? Apa e elementul în care s-a produs șocul primordial al nașterii vieții, un trăsnet și lanțul de amino-acizi a început să palpite... Niciodată n-o să-ți iert asta. M-ai violat în timp ce eram leșinată!" Și se ridică împleticindu-se, în timp ce apa îi curgea șiroaie din creștet până în tălpi. "De unde știi, îi zisei, că te-am violat, dacă erai leșinată?" "Nemernicule, o să mi-o plătești." "Ba te rog să păstrezi o amintire de neșters a acestor clipe, niciodată nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această înstrăinare, de care, deși era conștient, voința lui avea nevoie de sprijin înainte chiar ca el să se destăinuiască. XV Experiența unui om care vede colectivitatea umană, ca să zic așa, din spate, adică pe cei care rămân în urmă împleticindu-se și așteaptă să fie "înhățați", fără să fie atât de bogată ca a unui preot care vedea omul și orăcăind ca un broscoi în cristelniță, la botez, și agonizant și dus apoi la groapă, e totuși destul de mare și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acea insuficientă pregătire sau prea timpurie lasitudine, pe care această tinerime le manifestă în fața Vieții". Sau: "După secoli de orgie intelectualistă, spiritul omenesc pierdu farmecul, nevinovăția și toate darurile Instinctului cel drept și sigur; și, cu capul greoi, el se împleticește încă pe ultimele cărări ale unui Labirint, ce singur și-a creat". C. Beldie a fost și un traducător, în ritm susținut, din literatura franceză, între autorii săi preferați numărîndu-se Anatole France, Jean Richepin, Villiers de l'Isle Adam, Jean
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
și deschide ușa pe care scrie Hombres. O femeie șade În poala unui bărbat care șade, al rîndul lui, pe toaletă. Bărbatul Îi ține În dreptul nasului o oglindă și o bancnotă de un dolar făcută sul. — Iertați-mă, bîguie Wakefield, Împleticindu-se și ieșind de-a-ndărătelea, după care Încearcă cealaltă ușă, pe care scrie Chiquitas. Înăuntru este un alt cuplu, o femeie și o cowgirl În genunchi, cu capul băgat Între pulpele femeii. — Scuzați-mă, murmură Wakefield, dînd Încă o dată cu spatele. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lume a durerii ridicată la absolut de lumina strălucitoare și fără pic de umbră care Îi pătrunde În cap ca niște hangere. Anton doarme Îmbrăcat pe un pat de campanie. Wakefield aruncă o privire spre fața buhăită, apoi se duce Împleticit către deșert ca să borască. E aproape amiază cînd se trezește Anton și iese și el bălăbănindu-se, ca să-l găsească pe Wakefield la cîțiva metri de cabană, privind fix la un tufiș de sub care un șarpe cu clopoțel se holbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
târziu, Judy a venit și m-a luat de la spital. Ne făcuse rezervare, mie și copilului, la un avion spre Dublin. M-a dus acasă ca să-mi iau niște lucruri. Între timp, de la James nu mai primisem nici o veste. Mă împleticeam de colo-colo într-o stare de confuzie îmbibată cu suferință. Uneori, pur și simplu nu-mi venea să cred. Mi se părea că tot ce-mi spusese James nu fusese decât un vis. Nu-mi aduceam aminte toate detaliile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestia asta de florile mărului. —Iartă-mă, mamă. Fii cu ochii pe Kate, i-am spus Annei fugind în casă. —Mmmmm, a bolborosit ea. Și mai dă-o cu niște loțiune de protecție solară, am răcnit peste umăr. M-am împleticit în bucătărie, aproape orbită de întunericul din casă după lumina strălucitoare a soarelui din grădină. Am ridicat receptorul. —Alo, am spus. —Claire, a zis James. A, bună, James, am spus întrebându-mă ce dracu’ mai voia. Dacă nu mă sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mă duc? întrebă iarăși. - Acasă la tine, Yoane! Unde să te ducem? răspunse un bărbat mai în vậrstă. - Cum adică?... Mă duceți acasă făra ea? Ce să caut eu acasă făra ea? Și se întoarse deodată din drum, mergậnd împleticit către țințirim. -Yoane, unde te duci? țipa o femeie. Opriți-l, oameni buni! - Mă duc să o iau cu mine, n-am s-o las acolo singură, acum , în plin de iarnă... E frig, e tare frig... îngheață acolo!... Cậțiva
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a trezit împins spre o masă, unde a fost întrebat cum îl cheamă. I s-a scris numele pe un ecuson care i-a fost prins de reverul hainei. Și astfel etichetat, i s-a dat drumul să se întoarcă împleticindu-se, la scaunul de lângă soția lui. A privit iute împrejur. Imaginea atâtor femei gravide îi dădea o stare de nervozitate. Burțile femeilor păreau umflate peste limita maximă admisă. Parcă stăteau să explodeze din secundă-n secundă. Hugo și-a imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și-a început să protesteze urlând, Hugo a mugit disperat. Cum dracu’ să poată cineva să facă față unei asemenea situații și să se mai gândească și la muncă în același timp? Hugo a observat-o pe una dintre mame împleticindu-se către intrare. A recunoscut-o: era Sue. Barbara, femeia care îl ajutase cu copertina căruciorului, le făcuse cunoștință cu câteva zile în urmă. Ca și Theo, copilul pe care Sue îl căra se zbătea și urla de parcă cineva încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-i spună. Dacă Hugo avea să mai apară vreodată. Auzind, dintr-odată, niște pași grăbiți, Alice s-a aplecat peste copii într-un gest protector. A privit alarmată cum, dinspre apus, o siluetă înaltă, cu mișcări stranii, se ițea împleticindu-se către ea. —Alice! —Hugo. Unde dracu’...? Supărată, Alice s-a scuturat de brațele care încercau s-o cuprindă. Recunoscându-și tatăl, Theo a început să plângă cerând atenție. Hugo a căzut imediat în genunchi, lângă cărucior. Și-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se furișeze afară fără să plătească hotelul și băutura. O decizie foarte proastă din partea lor. În Myanmarul condus de armată, furtul e o infracțiune foarte gravă. Trebuie să fii extrem de norocos ca să scapi, nebun să Încerci. Iar să mergi Împleticindu-te pe marginea șoselei nu-ți Îmbunătățește șansele de a evita ghinioanele. La vreo cincisprezece kilometri mai Încolo, intrară cu mașina Într-un șanț Încercând să evite un Nat călare pe un cal alb care venea spre ei. Sărise dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de con se atinsese de lumânarea aprinsă și acum arăta ca un brad de Crăciun nins În flăcări, plasa albă fină transformându-se Într-o rețea Înnegrită de cârcei și modele În formă de grilaj dansând Înnebunite. Marlena se ridică Împleticindu-se, dădu ușa la perete și strigă: — Arde! Arde! Tocmai se pregătea să fugă când Își dădu seama că era goală și rămase paralizată În cadrul ușii, uitându-se la camera În flăcări. — Hai să ieșim de-aici! strigă ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
despre căsătorie Într-un moment cu totul nepotrivit, În care Erina se căznea să facă un cozonac pe care să i-l dea pe drum. Cozonacul se arsese, iar tatăl ei venise În grabă, simțind mirosul. Căpitanului i se cam Împleticise limba, dar reușise să să se scuze pentru o Întârziere de câțiva sau mai mulți ani (să tot fie vreo doișpe... precizase Erina) și să formuleze ceea ce ar fi putut fi o cerere oficială. Nu-și amintea cu precizie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mâna pe dânsul, că el e încă foarte mic și prostuț... Grivei, cățelușul, îmi era tare drag. Îmi petreceam clipe-n șir privindu-l, urmărindu-l. Când ieșeam din casă în ogradă, venea tot o fuguță la mine. Mi se împleticea printre picioare. Se rotea înjur, îmi aținea calea, mârâia ori mă prindea cu gurița de pantaloni, se oprea înaintea mea, lătra scurt și dădea din coadă și parcă-mi zicea: "Lasă dracului latina! Hai să ne jucăm oleacă! Numai oleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cîte ori era nevoie pentru a vedea în ce parte înclină bagheta notelor. Alin nu pricepea ce-i cu numele ăsta. Frensis n-avea decît puține legături cu Florin, cît despre celălalt nume, mai lung, în care uneori i se împleticea limba dacă se-ntîmpla să-l strige, avea cu atît mai puține cu numele lui de familie, Figeanu. Cînd l-a întrebat, tipul i-a spus să mai "lectureze", chiar așa a spus, ca și cum asta ar fi fost cheia. Alin înțelegea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de toate, când am ajuns în dreptul Căminului Cultural cu o mână pe fruntea transpirată și cu cealaltă pe stomacul care îmi tremura, am început să vomit în șanțul de pe marginea drumului. Din dudul golaș mă privea flămândă o pisică cenușie. Împleticindu-mă, am ajuns acasă. M-am aruncat cu fața în jos pe pat, în camera rece unde mirosea a șoareci și a fitil ars de la lampa de luminat cu sticla afumată. Am hohotit îndelung. În gură aveam un gust amar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite pe jos, printre fragmente de lut și pâraie de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă. În preajmă, o alergătură generală de bărbați și femei În căutarea unei căi de scăpare. Un alt bolovan, aruncat de cineva În mijlocul aglomerației, trecu pe lângă el, urmat de numeroase alte proiectile. În cealaltă parte a pieței, câțiva combatanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
preluat refrenul fără sens. Iar au ciocnit paharele și le-au golit. Aveam impresia că ritmul acela idiot le dădea și mai mult elan la înghițirea băuturii. Cum pleca unul dintre ei pe două cărări, bombănind niște scuze, cum apărea, împleticindu-se, altul care-l saluta din cap pe domnul Uehara. I se făcea imediat loc la masă. — Domnule Uehara, dumneavostră știți că există acolo un loc ce se cheamă Ahahah? Cum se pronunță de fapt? Ah-ah-ah sau Ahah-ah? Bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]