190 matches
-
stelelor cu coadă". Într-un cântec bătrânesc cunoscut și dintr-o variantă reținută de V. Alecsandri, holera apare pe malul Prutului ca "O clonțată ce rîdea,/ O clonțată-nveninată,/ Cu pielea pe trup uscată/ Și cu părul despletit, / Tot cu șerpi împleticit. / Ea din loc sărea,/ Spini în urma-i răsărea,/ Iarba câmpului ardea/ Și oamenii morți cădea". Printre victimele ei s-a numărat și, în această variantă, un anume Vâlcu, care, călărind lângă caru-i tras de patru boi, mergea la treburile sale
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o cruce deasupra fetei, apoi una ei, își sărută copilul și se culcă. Auzi ușa de la tindă, într- un târziu, dată cu putere de perete. Tresări. Coborî din pat și o înveli pe Polixenia. Aprinse lampa în timp ce bărbatul ei încerca împleticit să scape de cizme. - Bună seara. - Bună seara, omule! răspunse Viorica vocii gâjâite de băutură. Să-ți pui ceva de mâncare? - Da... încercă să-i răspundă Ion în timp ce își dezbrăca ilicul. Dă-te-n coace, ce ai?.... - Iete colea măliguță
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-i facem noi și pe puțoii ăia! Să radem de pe fața pământului surplusul de forță de muncă! Să-i radem de pe fața pământului cu vechea cutie mov! Nu le da Ecstasy! Nu vrem ca ei să danseze! Ține-i deprimați, Împleticiți și incoerenți până mor! Fă-o mirobolant! Pune-o pe celuloid, pune-o pe panourile de afișaj. Doar ține realitatea cât mai departe de noi cu putință. 000000Duceai o viață mai bună acolo În Penicuik. Bunica ta era cumsecade Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
hoinăresc alandala cu sau în căutarea vreunui amic din berărie în berărie, de la birt la simigerie, de la restaurant la lăptărie, sau de pe strada Pacienții pe Sapienții și "viceversa". Cu o furie crescândă, asemenea lui Cotadi, sau aproape imperceptibil, în limbaj împleticit, Lache, Mache, Sache, Tache, Mitică, Costică etc. repetă mecanic " Uite, vezi, ăsta-i cusurul tău!"(Amici), " Lacuna asta, trebuie, monșer..." (O lacună), "C'ești copil?", "Parol!"(Cam târziu) etc. așadar aceleași replici-refren, înlocuite în textul urmuzian de "ciugulitul", pocnetul în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
către amintirile pe care le voi colecționa de acum încolo dar privesc peste umăr pentru a nu pierde regretele pe drum dacă mă sprijin de vreun felinar le spun trecătorilor că mi-e bine nu mă crede nimeni imaginea mea împleticită îi face să râdă mânzește poftim aseară am vrut să mă cațăr către ultimul etaj al vieții pentru a vedea de sus cum mă strigă personaje obscure prizoniere ale liniei orizontale m-am oprit la jumătatea drumului un alpinist mirat
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mai bage în seamă, am prins ideea. M-am dus cu mașina într-o parcare pustie, am tras pe dreapta și-am adormit. • • • În zori m-am trezit din cauza cârceilor de la picioare. M-am dat jos din mașină cu pași împleticiți și am căutat un telefon. O mașină de poliție a trecut pe lângă mine, iar cel de la volan m-a privit suspicios. La colțul străzii am găsit o cabină telefonică și am format numărul lui padre. — Omuciderile. Sergentul Cavanaugh. — Dick, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se preface că râde Împreună cu ei, se mototolește mai tare decât este posibil, apoi se ridică Întâi pe coate, În genunchi, râde-plânge cât poate, se odihnește Încă puțin la pământ, se redresează, se ridică cu un efort imperceptibil, pășește puțin Împleticită, Înalță fruntea, Îi sfidează pe toți cu o privire plină de o imensă milă, Își ia aripile În brațe și fuge cu ele, le ascunde o vreme, apoi, când nimeni nu se așteaptă, Începe să zboare din nou, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
copia. Odată, În clasa a IV-a, a venit o Învățătoare bătrână, Nicola, să-l Înlocuiască pe Necșulescu, chiar Într-o zi când sora mea nu avusese timp să-mi rezolve problemele. „Să iasă la tablă M.“; ies cu pași Împleticiți. „Ai făcut problemele?“ „Nu.“ „Le facem acum.“ Mă uit foarte mirat la Învățătoare: cum să le facem acum? Ea mă pune să gândesc Împreună cu Întreaga clasă: „Ce se dă În problemă?“. Scriu pe tablă datele problemei. Învățătoarea se răstește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
1964 Ce pas rapid avea alpinistul ăla... Parcă mânca muntele, nu alta... M-am ținut eu ce m-am ținut după el, dar n-am putut până la urmă să mai rezist ritmului infernal. Pașii mei au fost atunci nesiguri și Împleticiți. Prima dată când nu rezist unui ritm de mers... Prima dată când rămân În urmă pe munte... Simt c-am să mor de atâta tristețe... De fapt, așa rămâi În urmă și În viață. Ești primul, și iar primul, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de mine, în hinterlandul orașului meu natal, începând cu întreg teritoriul Kașubiei și până în Câmpia Tuchel, familiile de țărani polonezi fuseseră izgonite din casele lor, iar în locul lor fuseseră aduși germani luați ca pradă din țările baltice. Felul lăbărțat și împleticit de a vorbi al acelora, asemănător fiind dialectului de la noi, era ușor de imitat, mai cu seamă că la Conradinum fusesem coleg, chiar dacă pentru scurtă vreme, cu un băiat din Riga. Dar germana specială a bucătarului nostru șef, degradat, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Plouă decembrie Elena Marin Alexe Se sfarmă ploaia șopotind Pe-alunecoase colțuri reci Împleticită rătăcind A satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre cer coroanele Imploră inima de stea Să
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
piciorul meu! a urlat tata, ca un câine cu coada prinsă în ușă, când eu m-am repezit să răspund și în goană i-am strivit mai multe metatarsiene. — Alo, am gâfâit în telefon. —Alo. Tăticu’ e acasă? a întrebat împleticit o voce de la celălalt capăt al firului. —Tată, am strigat eu. Taaaaată! Te caută mătușa Julia. Fir-ar al naibii, m-am gândit. Când suna beată, mătușa Julia era imposibil de dezlipit de la telefon. De obicei, suna ca să-și ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezindu-se și dându-și seama că visează, se forță să adoar mă din nou și se regăsi plutind prin aer, fericită. 7. Zilele până la plecarea spre Cluj trecură împleticit și vremea se schimbă, devenind umedă și mohorâtă. în fiecare dintre acele zile, Clara se trezea întrebându-se dacă face, totuși, ce trebuie zgândărind cicatricea trecutului. Oare nu era mai bine să rămână totul așa cum era? Să rămână trecutul suspendat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de campanie românesc, chiar lângă biserică. În timp ce vorbește, bătrânul aruncă peste lemnele cotigii o pătură decolorată. Mulțumescu-ți Ție Doamne de așa veste, răsuflă ușurat Marius. Ce baftă pe capul nostru, zâmbește Felix cu toată gura. Se ridică și cu pași împleticiți se apropie de căruță, unde se lungește cu un oftat pe spate. Ce ne-am mai putea dori acum când avem tot confortul? După ce îl ridică pe von Streinitz, cu ajutorul lui Marius, bătrânul se asigură că cei doi stau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu reușește și din cauza avântului aproape că se prăbușește de pe scaun. Începe să bombăne și mârâie printre buze o înjurătură. "... mătii de cravată, ce mă strângi!". Lărgește nodul cravatei și se descheie la primii doi nasturi ai cămășii. Cu gesturi împleticite, umple cupa largă a paharului de șampanie cu vodcă până aproape să se reverse și bea tot cu înghițituri lacome. Așa e mai bine! Se șterge la gură cu dosul palmei. Privește spre Marius, de parcă abia atunci l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un individ mătăhălos în costum cu dungi late și pălărie albă, gen fante de mahala. Atârnă o țigară în colțul buzelor și scapără un chibrit pe care-l aruncă leneș pe trotuar. Parcurge cei câțiva metri până la intrare cu pași împleticiți, mai mult ca sigur din cauza unor cantități de alcool îngurgitate peste limita ce o poate duce. În fața ușii, se oprește o clipă și fixează împrejurimile. Chiar și de la distanță se vede că poartă numai suspiciune pentru toți cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ființa se degajase în parte, când ușile externe mâncate de acid cedară în totalitate. Bucăți de metal, bule de acid, regina și încărcătoarea, fură proiectate în spațiu. Ripley se ridică și se îndreptă spre hubloul cel mai apropiat cu mers împleticit. Regina fu proiectată în afara câmpului gravitațional artificial al lui Sulaco. Urlând și înverșunată încă pe încărcătoare, creatura se îndepărtă, învârtindu-se, spre lumea inospitalieră de care încercase să fugă. Ripley se uită la ea până când ajunse o pată, un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rușine înspăimântătoare, ajunsă până la disperare. Era trădată în special de ochii lui, care îi priveau cu ură și teamă pe cei prezenți, de zâmbetul pierdut, strâmb, care îi aluneca pe buzele tremurătoare. Își plecă imediat ochii în pământ și merse împleticit, clătinându-se și continuând să zâmbească, până la Burdovski și Doktorenko, care stăteau în picioare lângă ieșirea de pe terasă. — Ah, de asta mă temeam! exclamă prințul. Chiar așa trebuia să se întâmple! Ippolit se răsuci repede spre el cu cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la comunism pe o piață a ideilor, și ea șubredă sau inexistentă. În schimb, se discută mult despre nostalgia după comunism, considerată un fel de boală, o patologie a mentalității de masă. Nostalgia comunismului și gestiunea socială a trecutului Mersul împleticit al capitalismului românesc se simte tot mai încurcat de un minor fapt de opinie: nostalgia comunismului. Ca și cum totul este realizat conform rețetelor, economia de piață funcționează perfect, proiectele sociale au dat roade, familia Europei ne recunoaște, doar că mașina capitalismului
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
este o mărturisire de credință stropită cu sângele vitejilor acestui pământ. Expresia lui Țuțea: „Istoria reprezintă pașii lui Dumnezeu pe pământ”, este frumoasă ca metaforă, ca figură de stil, dar numai ca metaforă! Dacă Dumnezeu calcă așa de strâmb și împleticit uneori, însemnează că Dumnezeu nu prea merge bine. Mai degrabă am putea spune că istoria reflectă consecințele atitudinii noastre față de planul transcendent. Orice binecuvântare și orice sancțiune divină este răspunsul la actele noastre de viață: gând, cuvânt și faptă săvârșită
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de ceasuri), care băteau ora toate laolaltă, în timp ce ne aflam acolo, dar nu chiar în aceeași secundă și pe tonuri foarte felurite. Muzeul, când am intrat, era aproape pustiu, și am început să mă plimb prin încăperi, cu capul cam împleticit, privind tablourile și gândindu-mă la Hartley. Aveam o senzație de irealitate, ca urmare a mahmurelii serioase cu care mă luptasem întreaga dimineață. Partea proastă cu vinurile bune este gradul înalt de alcool pe care-l conțin, și nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și autoritățile se mișcă din ce în ce mai articulat în lupta cu apele, iar anticipatele vor fi la jumătatea lui octombrie, când probabil nu va mai fi pic de apă. Dar ca să ai alegeri în octombrie trebuie ca de pe acum să execuți pașii împleticiți pe care părintele Constituției, pesedistul Iorgovan, i-a strecurat în legea fundamentală: să te faci că faci guvern de două ori în 60 de zile, după care Președintele poate dizolva Parlamentul. Ca să nu se ajungă acolo, PSD e gata să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
dar ce știu bine este faptul că, pe măsură ce glosam stihurile acestor amanți moldo-valahi, instruiți, rafinați și prefăcuți, starea mea de spirit și imaginația mea critică se modificau considerabil. Am încheiat îndrăgostindu-mă, pur și simplu, de versificatorii aceștia cu limba împleticită, uneori insuportabilă... S-a petrecut un transfer pe care nu-l pot explica în întregime: tema scriiturii (tema matinalului) a devenit tema copleșitoare a scriptorului... Pe scurt, în loc să scriu un studiu de istorie literară, am scris un discurs îndrăgostit în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în case. Pe acest fond, o glumă americană adecvată: "La noi în casă toate sînt electrificate. Ne lipsește doar un scaun electric". Toate cele bune, dragule! Te-mbrățișez cu gînd bun! Aurel Borca, 20 mai 1985 Dragul meu, Revin ușor împleticit de miresmele primăverii. Dar e bine așa, chiar dacă sînt mai leneș decît în aprilie. Ne revedem pe 7-8-9 la Tg. Neamț și vom trăncăni mai mult atunci. O aștept pe Marta Petreu aici în munți, urmînd să venim după aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lac și s-aude cine știe unde. Farmecul Sub o piatră mare-nvoaltă, Șade-un bou negru, urnit, Din bărbie dând, Din limbi scăpărând. Măi Cernate, blestemate! Blestema-te-ar Dumnezeu, Să-ți curgă veninul tău Ca untura slinului. Trei nuiele de alun împleticite, Gura șarpelui împietrită. Herendeu! Berendeu! Grozăvior, stai pe loc! (de trei ori! Pentru șerpii mari se zice de șase sau chiar de nouă ori.) Desfarmecul Șarpe, să fii viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]