245 matches
-
900 de la hegira (2 octombrie 1494 20 septembrie 1495) Înainte de Fès, nu mai pusesem niciodată piciorul într-un oraș, nu mai văzusem nicicând forfota grăbită a străzilor, nu mai simțisem vreodată pe obraz suflul acela puternic precum vântul dinspre larg, împovărat însă de strigăte și de mirosuri. Firește, m-am născut la Granada, maiestuoasa capitală a regatului Andaluziei, numai că veacul ajunsese de acum departe, iar eu am cunoscut-o când ea era pe moarte, golită de oamenii și de sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
paharul și l-am întins spre ea. Am ciocnit. A zâmbit. Tot nu pricep despre ce vorbiți, a privit ea amuzată spre amicul care se ridicase de la masă, îndreptându-se spre bucătărie. A tăcut, urmărindu-l cum se depărtează, aplecat, împovărat parcă de o greutate nevăzută. A oftat într-un târziu, ridicând a neputință sau indiferență din umeri. S-a răsucit spre mine, încercând să zâmbească: — Ce spuneați? m-a întrebat studiindu-mă pentru prima dată cu atenție, concentrată. Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pasăre, veveriță, căprioară, copil, bătrân, și în tot felul de forme ale naturii. Cuvântul Lor era iubitor, ziditor, creator și împlinitor a toate cele. Magul a deschis fereastra luminii și a privit prin Marele Timp. A văzut cât de neputincioși, împovărați, plini de vicii, suferință, ură, boli, conflicte, războaie au ajuns oamenii ce șiau uitat Tărâmul Primăverii Veșnice de unde au plecat. Auzi glasul unui copil pământean: - Doamne, apără, te rog, Pe Grivei poznașul; Fă pe tata să nu-mi taie Iepurașul
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
spulberi visul, iute, ca pe-o spuză Și-mi torni jăratec peste sânii goi; Mă biciui și mă tragi ades pe roată Și rănile mi le sărezi râzând, Mă depărtezi, dar tot te port în gând Și deznădejdea-mi crești împovărată; Te joci adesea, cu al meu destin, Mă copleșești cu lacrimi și durere Știind că ți-aș jertfi tot ce mi-ai cere, În schimbul unei clipe...de senin...
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]
-
Nevoi ce te-ncolțesc, supreme, Alungă gândul spre-un prier, în care frigul nu mai geme Iar eu să sper că nu mai zbier, Că toată toamna-i criza-n teme ... Rondelul curcanului Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare împovărat și cam stresat De spaima gripei aviare ... Ce pana mea, sunt blestemat S-o duc mai rău ca la nchisoare?! Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare ... Noroc „c-acuma-s” răzbunat De legislația-n vigoare Și-amenzi pot da
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
C‐ atâta pentru noi ai plâns, Îți sărut mâna mamă! 29.03.1987 RETROSPECTIVĂ Tata , după ce‐a murit, Mama, rău s‐a ofilit; Poate de viață sihastră Dar mai mult de mila noastră. Două surori și doi frați Am rămas împovărați; și cu mama lângă noi Ne zbăteam numa‐nevoi. Prin necazuri și suspin Ne‐nvăța ca să muncim; Cu lumea în rând să fim și să supraviețuim. Mama, când mai mult muncea Tot mai sus se înălța; Când cânta și când
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
E alt material... Ea e moale. O pot crea după bunul meu plac... Și s-a frecat la ochi, nu ca să își adune gândurile sau să își ceară iertare că n-o iubește, ci ca săi deslușească mai bine chipul împovărat. Chipul acela care i se dăruia necondiționat în întunericul din ea. Într-un târziu, Stanca s-a privit și ea în oglindă și nu s-a mai putut recunoaște. Ochii îi erau umbriți de o tristețe în care te puteai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
acolo unde n-aiavut vreodată curajul, nu se poate să nu spulbere reticența. Acolo unde vulnerabilitatea e absolută, adevărul e simplu și copilăros și gingaș și gol. E vorba de un moment unic, risc unic, după care rămânem, știu bine, stânjeniți, împovărați, știu bine. Pot arunca la canal, cândva, această povară sau o pot hrăni cu uimirea sufletului rănit pentru totdeauna sau o pot folosi, cândva, ca o armă josnică, dar suspiciune nu mai poate fi, suspiciune nu, nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mea se prăbușește o trupă de cuvinte înțepătoare, amintindu-mi de jignirea imposibil de iertat, ce spusese atunci, în curtea înflorită a hotelului, în ultima secundă a primăverii, în secunda aceea de rară fericire, dacă poți numi creatura aceea spartă, împovărată, fericire. Îmi este interzis să intru cu tine în hotel, spusese el, îmi este interzis să mănânc și să beau și să mă întorc pe drumul pe care am venit, trebuie să fug de aici înainte ca cineva să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cuprinde, ca și cum cu mâinile mele alungasem vara și instaurasem regatul toamnei, iar asta nu pentru că prefer toamna, ci pentru simplul fapt că ciclicitatea aceasta a anotimpurilor este extrem de reconfortantă, apoi răspund strigătelor telefonului, pe care le așteptam, aud o voce împovărată care îmi spune să o anunț pe Noga, care încă doarme, că nu va putea ajunge la petrecere pentru că pleacă în excursie cu părinții la Eilat, apoi adaugă că nici Ron și nici Asaf nu vor putea veni, pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și faptul că trebuie să mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se umflaseră. Era treaz, se uita pe geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți doi aproape adormiseră. Prizonierul stătea aplecat spre fereastră, iar detectivul spre culoar. Nu stăteau confortabil așa și, pe măsură ce adormeau mai adînc, Începeau să se aplece unul către celălalt. Micuțul Îl privi pe sergent și apoi se uită la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a ajuns insuportabilă... La noi, majoritatea oamenilor sunt atât de îndatorați că, muncind tot anul viitor, nu numai că n-ar lua absolut nimic pe munca lor, dar nici nu și-ar putea plăti trecutul întreg și ar mai rămânea împovărați și pentru viitor. Față de asemenea perspective, de ce să ne mirăm că țăranii se agită? E normal și natural! Miron Iuga surâse puțin ironic de explicațiile fiului său, apoi, ca și când nici n-ar fi meritat să le ia în seamă, zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Întîmplă cu el. E un complex de Împrejurări, nici unul nu te Încurajează. Realegerea lui Ceaușescu, lipsurile (situația umilitoare a goanei după hrană), imaginea Bucureștului (Într-o beznă nouă, cu o adîncime nouă prilejuită de Congres), Canalul (și perspectiva acestei provincii Împovărate de răsunetul lui sinistru)... plus oboseala unui astfel de drum... Nu m-am gîndit nici o clipă pînă acum. Canalul a fost inaugurat acum cîțiva ani de Ceaușescu, un proiect Început de Dej, acest nou braț al Dunării pînă la vărsare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
considerație, Un grup de studenți teologi * 23 august 1986 Mănăstirea Secu se impune prin frumusețea ei arhitectonică. Doresc din adâncul inimii ca bunul și 128 iubitorul de oameni Dumnezeu să o facă un leagăn de alinare a sufletelor triste și împovărate. Ioan Gonriș Astăzi 1 mai 1987 noi, un grup de studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, conduși de Părintele Profesor Floca Ioan, am vizitat acest străvechi locaș de închinare și trăire duhovnicească situat în una din vechile sihăstrii românești
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ce se preschimba În nebunie din pricina hranei cu care se hrănea, oare nu ne-ai oferit un țel către care am năzuit veșnic și pe care niciodată nu l-am atins - siguranța, liniștea după care au tînjit inimile noastre prea Împovărate - oare n-ai pus tu capăt, În locuința ta Întunecată, la tot ceea ce a Însemnat căutarea și neodihna care ne-au biciuit neîncetat? MÎndră Moarte, mîndră Moarte, nu pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor, nici pentru demnitatea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
preotul să fie om de inimă și un creștin plin de iubire. Măgarul îl îndeamnă pe preot să încălzească nu numai staulul (biserica, acel spațiu unde Mesia Mântuitorul se naște în lumea de astăzi) dar și pe Cristos, cel mai împovărat de misiunea care apasă, mai întâi de toate, pe umerii și pe inima sa. O astfel de duioșie, deseori, și preotul o uită: el se fa-ce cunoscut prin frământarea de a face, de a ajunge la toate, de a salva
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
schimbări. Alex o să fie în siguranță cu mine. Am nevoie de o viață de familie acum. Lanark îl privi cu asprime pe Sludden. Forma părea aceeași, dar substanța se schimbase. Avea fața unui om onest, ușor disperat, a unei ființe împovărate și iubitoare. Simțind un fior de milă, Lanark știu că Sludden n-o să aibă parte de liniște casnică alături de Rima. — Nu vreau să vorbesc cu jurnaliștii, zise Lanark. — Nu-ți face griji, simpla ta apariție este suficientă. O lampă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ghemuit lîngă tumulus, de unde văzuse cu siguranță drama de parcă ar fi fost În fotoliu la teatru. De atunci n-a mai scos o vorbă. De altfel, nimic n-a mai fost la fel ca mai Înainte... Lăsă capul În jos, Împovărată. - Loïc și cu mine ne iubeam deja cînd eram copii, ne făgăduiserăm să ne căsătorim. Dar după noaptea aia, totul s-a schimbat Între noi... Era secretul ăla cumplit, cadavrele. Ne-am spus că o să izbutim cu vremea să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pasarelă, locul acela pe care-l Îndrăgea atît de mult, la răspîntia Între cer, pămînt și mare. Deveni grav. - Știu că trebuie să mă arestezi. Destinul meu și cel al mamei tale sînt tragice, al tău, de asemenea, e foarte Împovărat, trebuie să-l distrugi pe tatăl tău. Dar speram... - Ce? - Măcar un moment de blîndețe... Să simt sărutarea copilului meu, măcar o dată În viață. Nu făcu nici un gest spre ea, n-o imploră din privire, Marie fu cea care, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pământ, m-a făcut să mă gândesc că lucrurile sunt totuși mai complicate decât îmi imaginasem. Mergând în sus pe firul istoriei, povara păcatului originar și desprinderea omului de Dumnezeu au început să atârne destul de greu pe umerii mei deja împovărați de prea lunga mea ignoranță. Ajungeam acasă după școală și, în loc să învăț pentru facultate, mă puneam pe citit. Eram ca un orb care încearcă multe perechi de ochelari deodată în speranța că doar- doar va reuși să zărească ceva. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ochilor, verzii par a deține puterea cea mai mare de seducție: „Ce putere, Doamne sfinte, ai sădit În ochii verzi, Ah, la dînși cînd cat, mă farmăc și de plăcere mă perzi. N-au mijloc de măsurare, ci de gene-mpovărați Și la milă la chinuri sînt porniți și Înfocați. Dar, vai mia, vro nădejde pute-mă-va bucura, C-oi dobîndi fericirea de-a-i slăvi ș-a-i săruta?” Interogația de la sfîrșitul poemului este, se Înțelege, pur tactică. Rațiunea poetului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
le introduceau în cornul de bărcuit pe care-l închideau la ambele capete. Operațiunea ulterioară consta în deschiderea unuia dintre capete, după ce cornul se așeza peste cutia ce adăpostea fagurele. Albinele ieșeau din corn, se hrăneau cu miere, după care, împovărate, luau drumul către stupi. Urmărindu-le zborul, bărcarii le descopereau reședința și le vânau, afumându-le, după care scoteau fagurii. La începutul secolului XX, locuitori ai zonei, precum Gheorghe Tofan, Vasile Huștiu, Neculai Dumitrescu și Vasile Boghiu, aveau familii de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu căpșuni și frișcă”. Din prima frază nu ați reținut aproape nimic. Nu vă puteți face o imagine a femeii și nici nu puteți să vă imaginați cum se simte ea. Propoziția modificată vă spune mai multe. Femeia se simte împovărată; mai degrabă se târâie decât merge. Cândva a avut bani - are un birou și boluri de cristal pentru desert -, dar, aparent, norocul i s-a schimbat, pentru că biroul miroase a praf; femeia nu își permite, așadar, o menajeră. Fraza autorului
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]