2,778 matches
-
să mă înțelegi mai bine, l-aș rotunji după grumaz, sau după umerii aplecați și ei, de atâta oboseală. Acesta-i cuvântul! Tot mai aproape de mine, de voi toți din jur; parcă pornește din capul pieptului, urcă spre obrazul trist, împrejur, până sub cercănele de sub ochii de ametist. Fruntea rătăcește, ca o ființă străină de tot ce a fost. Nici părul blond, stins de o lumină trădată și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ei se strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur împrejur descoperind peisaje arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei firească, la fel de firească precum firul existențial al celorlalți ce se derulează în paralel. Verbele definitorii stărilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Eroina va găsi calea dincolo de ovalul oglinzii în oglinda sufletului, este ea un fel de Iona care va ”răzbi la lumină” ieșind din burta peștelui ?! Pentru prima dată femeia fără oglindă ”cu o privire stângace, nouă, păienjenită, străină, se uita împrejur”, ar putea fi primul pas pe un drum neînceput, s-ar putea interpreta ca o disponibilitate pentru altceva sau ca o resemnare totală, primind ce îi va oferi destinul. HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU ȘI KATHERINE MANSFIELD “Literatura la feminin” articol de Andreea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe lîngă el mai locuiesc acolo Balaurul cu 7 capete, Zmeul-zmeilor și alți ciraci ai înfricoșării. Se uitau deci fără nici un chef și nimeni nu îndrăznea să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de intrarea în peșteră alt liliac mort. Ptiu, să nu-l mai vezi! Păi eu nu cred să fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Domniței făcură un popas mai mare, se spălară pe mîini și pe față, pufăind de plăcerea apei reci și limpezi din iazul de la poalele peretelui de stîncă și minunîndu-se tot timpul de frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră să guste ceva din cele luate de-acasă. Numai Bărzăunul n-avea nimic, nimic... și nici acasă nu mîncase nimic... Iar foamea mușca din el cu colți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de învățat!" Singur în fața propriei conștiințe, puiandrul oftă dezamăgit. Un scîncet subțirel îl repuse în gardă. Venea de undeva, de-aproape, căci se auzea cu claritatea propriilor gînduri. Era un plînset fără lacrimi, un semnal, o chemare. Lupino se-nvîrti o dată împrejur, curios să-l localizeze. Aerul mirosea a mic și a fraged, sunetul tînguitor se repeta iar și iar, dar de văzut nu izbuti să vadă nimic. Hei, care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
genul „mda...un caz de Alter Ego”. Ii prescrise un tratament,îi dădu o rețeta necompensată și-i recomandă să treacă la concediul de odihnă... „Femeie cu ochi negri,cu neagră capelură, Cu negre și lungi gene și văl negru-mprejur, Tu semeni,belă,nopții,dar nopții ce-i obscură, Ce ascunde crime negre sub vălul ei obscur!”. (Al.Depărățeanu) După o lună pacientul Ioan Marin se prezentă la psihiatrul Ina Albu. Acum cabinetul era utililat cu mobilier și aparatură ultramodernă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
smalț. M-a trântit și m-a încălecat. înfiptă, a dat capul pe spate și a început să urle la tavan, traheea ei o țeavă hăulindă. Când s-a terminat, am rămas pe spate, apoi m-am uitat un pic împrejur: lăzi și cutii peste tot. — Am să te sun când ajung undeva, mi-a zis, nici măcar forțându-se să pară convingătoare. Dă-mi un număr de telefon. îmbrăcându-mă, i-am întins, tremurând și făcând cel mai stupid gest cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o iubeam. Chomsky la sciapozi Anorexică arătare, sugerând grație agasantă și creier doldora. Cine-a mai văzut muiere să citească Chomsky? Melissa zăcea zilnic la terasa talciocului citind ostentativ, neuitându-se la mine, deși vedeam că nu-i scapă nimic împrejur. Când mânca ceva, mesteca exaspe rant de sonor și solemn. Luase literalmente prin cipiul yoga potrivit căruia, atunci când - din păcate - ești obli gat să mănânci, trebuie să rumegi până ajungi să-ți bei alimentele și, tot așa, trebuie să-ți
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și ai să vii înapoi. își urma apoi lectura din hronic: Se pare deci că măscăriciunea ce vârâse spaima n Statu-Palmă nu era alta decât fioroasa Hâcă, neîm blânzita fiară ce pustia boscorodind ținutul Fălticenilor. Aici, Tanti Justina se uita împrejur la noi, mândră. — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Rămăseserăm înmărmuriți. Lui Găinaț îi clănțăneau dinții de admirație. Tramvaiul fusese dat la casare la noi, dar Nea Nebunelea zicea că încă-i bun. Că-i
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc de scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti lanterna împrejur, peste lumânări pe jumătate arse și icoane cu sfinți hieratici și holbați. Scuipă în gol, își trecu ochii fără interes peste icoane și se căută de țigări. Aprinse una, stinse lanterna și se sprijini de ușorul ușii, încercând să privească
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de departe cum Jamsheed îi spunea într-o franceză agramată: — Mielul vegetal, așa crrreatură de scrrriau desprrre el călătorrrii voștri medievali ajunși aici. Miel ce crește pe tijă înaltă care, când se înmoaie, devine cordonul lui ombilical... Apoi, mielul paște împrejur cât îl lasă mațul ce-l ține priponit... Când termină de păscut iarba din cercul în care trăiește, se așază chincit și ncepe să moară... A făcut o pauză. — Mielul vegetal. Călătorii voștri descriau de fapt tijele de bumbac, văzute
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ultima cucerire sexuală a lui Cristiano Ronaldo, cu același rezultat. Simți cum fruntea îi este prinsă într-o bandă metalică. Cineva, habar nu avea cine, strângea un șurub, cu plăcere diabolică, iar durerea devenea din ce în ce mai mare. Roti ochii de jur împrejur, dar nu văzu nicăieri vreo inscripție care să dea de înțeles că s-ar afla în apropierea vreunei farmacii. O aspirină, strigă în gând, pentru a-l lua peste picior, măcar în felul acesta, pe pictorul căzut în patima oratoriei
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
gândurile?), așa ceva nu trebuie ratat. Mâna pictorului coborî încet, degetele îl prinseră de cot, ferme, ca și cum ar fi vrut să fie sigure că fotograful nu va scăpa din strânsoare, că nu va fi cumva tentat să facă dintr-o dată stânga-mprejur, ratând... adevărul temporal. Un pas, doi, trei, îmi vei da dreptate, amice - degetele strâng din ce în ce mai tare, vocea pictorului a căpătat alte inflexiuni, simte cum curg broboane de sudoare pe ceafă, frică?, asta să fie oare, frică?, de ce, de o glumă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Paris" de altă dată. După vizita care i-a lăsat fără suflare, au fost conduși la restaurant, la o masă rezervată. Parcă te aflai într-un muzeu: marmoră, cristal, lambriuri de lemn prețios... Au privit ce au privit de jur împrejur și apoi privirea li s-a pierdut afară ningea atât de frumos, Bușteniul se vedea, în vale, ca într-un glob fermecat... Le era foame și șeful de sală îi aștepta să le asculte dorințele. Când au ajuns la șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Da, e ora prânzului, da' altfel... Ora prânzului, ora micului dejun, ora sandvișului de după-masă, a celui de seară... Vă servesc cu ceva, cașcaval, șuncă... Nu, am trecut întâmplător pe aici. Eram în zonă și... Plimbându-și ochii de jur împrejur, Petre își zise cu nostalgie: Aici am trăit eu, aici mi-a fost viața mea ani buni, aici au ieșit din mâinile mele frumuseți de care sunt mândru. Printre ele, bijuteriile Reginei și inelul acela care nu-mi mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îl prefigurează parcă pe Mircea Dinescu și al său strigăt orgolios-teribilist "Sunt tânăr, Doamnă". Volumul lui Emil Brumaru debutează cu poemul de-aici începe cântecul: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi răstoarne./ Mă adâncesc în trudnicul murmur.// (...) Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui 'nalt poem,/ Fără să știu, fără să vreau să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori mă
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
pe care ritmul vieții noastre a alungat-o departe, Rapsodii de toamnă: "Între gîze, fără frică/ Se rencep idilele./ Doar o gărgăriță mică,/ Blestemîndu-și zilele,// Necăjită cere sfatul/ Unei molii tinere,/ Că i-a dispărut bărbatul/ În costum de ginere.// Împrejur îi cîntă-n șagă/ Greierii din flaute,/ ŤUf, ce lume, soro dragă!ť/ Unde să-l mai caute?// L-a găsit sub trei grăunțe/ Mort de inaniție./ Și-acum pleacă să anunțe/ Cazul la poliție." Scrisori din provincia (aproape) microscopică. Că
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și firișoare de iarbă uscată în cioc, construind cu răbdare și dibăcie. Păsărica avea și pereche și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
în fața lui o apă, dar nu văzu că e mare și nu știa că e Dunărea. Nu opri; își spuse că n-are timp să zăbovească. Trecu malul, și mașina începu să se umple cu apă și să se scufunde. Împrejur totul era alb - mașina era înfășurată în dâre de lapte. Pe Duminică albul acela îl ameți și la început îl înspăimântă. Apoi îl bucură, el își spuse că a găsit locul acela unde totul era neadevărat și reparabil - nu se
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
vorbește dl Geoană." În nu mai știu ce oraș din țară, unde lumea nu moare de foame, s-au călcat în picioare cetățeni bine îmbrăcați ca să prindă niște salamuri aruncate din camion, ca pentru milogi. Iar lumea în loc să facă stînga împrejur ori să arunce cu ouă stricate în cei care și-au permis să-i trateze ca pe cîini pe cei adunați acolo, se tăvălea pe jos, să culeagă mai repede acele mezeluri ale umilinței. Tot așa, cînd s-a deschis
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
de matase" (ibidem). Peisajului ideatic i se substituie unul silvatic, fremătător de un senzoriu aparent umil, vag încețoșat, străbătut de un plîns domol al detaliilor: "Că o uitare intra ceață în pădure/ ori că un plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au părăsit surprinzătoarele/ omizi trecute-n fluturi,/ iar vulpile ca niște focuri subțiri,/ mereu neliniștite, nu le mai înfioară scoarță" (Ceață în pădure). Cîteodată
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Ion Simuț Primul așezat în Groapa lui Ouatu, adică în "câmpul întins și pustiu al Cuțaridei", de la marginea cartierului Grivița, e Grigore, paznicul: Când își adusese nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise tinichelele gropii și gura ei adâncă" - se spune în capitolul introductiv al romanului (prima ediție apare în 1957; a doua, cu modificări și adaosuri, în 1963; a treia ediție, cu
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Care, trebuie să spun, ne-au făcut și pe noi, deși cerusem vecinătate, să recurgem la bunăvoința tipică neamului - cu alții nu ne-am fi permis... - și să schimbăm. Ca să putem comenta mai ușor, firește, distracție la care, de jur împrejur, se deda toată lumea. Doar că nu toți făcuseră schimb, prilej bun să sari, vorba vine, peste capetele mijlocașilor și să-ți strigi, de la coada avionului, amicii înfipți mai aproape de business class. Dacă nu și nu, pînă la urmă e bun
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
țevile nu se aude. Zeci de triunghiuri luminoase înaintează printre mișcările Aksinyei, țâșnind parcă dintr-un spectru. Boris își deschide șlițul - fesele i se contractă, ridicându-i pelvisul. De o parte și de alta a trupului, două lumânări își proiectează împrejur luminile tremurătoare; ele se unesc și formează una singură, întunericul estompându-se treptat. Fața lui nerasă, buzele uscate atingându-se, ochii neclari și reci - Aksinya își lipește fundul de gresia rece și-un frig dureros îi electrizează carnea, degetele i
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]