332 matches
-
-l întoarcă îndărăt pe uscat; el a continuat să meargă drept înainte până când, spre seară, a ieșit cu povara sa pe un țărm nisipos. Angelica, văzându-se singură, părăsită în această înfricoșătoare pustietate, a rămas nemișcată, ca năucă, cu mâinile împreunate și ochii ridicați spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți opera! Dă-mă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se îndreptară spre buzunare. Danny închise ușa cu vârful pantofului și îl lovi pe individ cu latul armei peste față, catapultându-l în peretele vărgat cu sânge. Grasul scoase un strigăt, văzu grozăvia de pe perete și căzu în genunchi, cu mâinile împreunate, gata să se roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
duse iar la Nory și îi vorbi încet și mai însuflețit Cuvintele Linei nu spuneau nimic nou lui Mini. Da! Vinovată era Mika-Le. Știa! .. . Dar ce fel? . . . Erau acolo două victime - Lenora și Elena - și durerile lor nu erau deloc împreunate - nu erau una și aceeași. Mini privi iar pe Lenora. După primul moment de satisfacție, se turburase din nou. Ceva cenușiu i se așternuse pe față, ca și cum o sită i-ar fi cernut cenușă pe subt piele. Se săltase pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
crezi că faci? Bobby a repetat câteva posibilități de a o aborda printre care și aceea de o asemăna cu splendoarea răsăritului. Nevrând să se lase descurajat de vehemența ei, îndrăznește și i se adresează cu „iubito“, ținându-și mâinile împreunate, într-o demonstrație de sinceritate. — Taci! se răstește ea. Crezi c-o să-ți dau bani? Bobby este încurcat. — Bani? — Uite, știu ce ești. Poate te crezi vreun tip de valoare, dar eu te-am citit. Cunosc multă lume în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
corectează mama manierele. Kuei Hsiang își îndreaptă neîndemânatic postura. Piciorul stâng i se agață de colțul robei, și fratele meu se prăbușește pe podea. Rong și cu mine începem să chicotim. Kuei Hsiang face plecăciuni stângace. Își ține mâinile îi împreunate sub piept de parcă se vaită de o durere de stomac. Cu ceva vreme în urmă, cam cât ar arde o lumânare, Majestatea Sa a terminat cu îmbrăcatul și s-a așezat în scaunul său dragon, zice Kuei Hsiang după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune: - Tată, nu mă nenoroci! Pasiv pînă atunci, bătrînul, deodată întărîtat, izbucni cu o mînie năpraznică: - Lipsești din fața mea!... Eu te-am făcut, eu te nenorocesc! Cu umerii scuturați de hohote, tînărul și-ascunse fața în palme. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
conte. Când ne săturăm, pac!” Și, surâzând ca un Înger, ea Își trecuse mâna Întinsă, superbă, pe sub gât. La Amparo Îmi stârneau dorințe până și dinții. „Dramatic lucru”, zise Agliè, scoțându-și din buzunar tabachera și mângâind-o cu mâinile Împreunate. „Așadar m-ai recunoscut? Dar În ’89 nu sclavii au făcut să se rostogolească capetele, ci acei burghezi de treabă pe care dumneata trebuie că-i detești. Și pe urmă, contele de Saint-Germain, În atâtea secole, a văzut atâtea capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă, împreunate lubric într-un singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sângelui scurs și cu dublu tăiș. Mânerul, prelungit cu garda spadei, în cruce, era acoperit cu marochin presat, de vițel și cu plasă de argint, arma fiind plasată vertical și cu vârful la podea, suspendată în repaus, între mănușile reglementar împreunate ale costumului din zale. În spatele armurii, o oglindă de asemenea verticală, pe postament tubular de alamă, oferea o retrospectivă interesantă, în amănunt, a unuia și aceluiași exponat. În colțul opus, pe un fel de scrin lătăreț inestetic, lucea discret un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu așa iar câteva minute și, în sfârșit, se întinse și sărută mâna rece, cenușie, cu unghiile învinețite. În clipa aceea, lacrimile îl năpădiră singure, îmbelșugate, picurând pe mâinile împreunate ale mortului, lucind ca niște pete de ulei... Grigore se ridică, scoase batista, cu gândul să șteargă mâinile mortului, dar până ce o desfășură se răzgândi și-și acoperi cu ea obrajii... Peste un răstimp, reculegîndu-se, trecu în altă cameră, urmat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
imediat cum făcuseră primul pas, hainele li se schimbaseră, și ele însele, destul de diferite în mod obișnuit pentru cine le cunoștea bine, erau acum imposibil de identificat. Erau un organism dublu, cu același metabolism, erau două siameze unite prin palmele împreunate, Carminada sau Adacarmina pășind cu aceeași mișcare, cu părul umflat de briza galbenă fluturând la fel și în același timp. Apropiindu-se de linia a doua, deveniră două tinere în alb și verde, cu mici brățări în formă de șarpe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și asta îi speriase pe toți. Dar lui Antim nu-i venea să creadă. Tot trăgea să moară de multe săptămâni, de când orbise. Și de câte ori se apropia de ea și o întreba cum se simte, Generăleasa asculta atentă, cu mâinile împreunate, ca de obicei, deasupra plăpumii, apoi, deodată, șoptea: "Dar ce se aude, Manolache? De unde e melodia aceasta? Parcă nu mi-ai cîntat-o niciodată până acum. Bine ai făcut că ți-ai adus violoncelul!..." "Nu, mon General, nu l-am adus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în grădină dar, ca de obicei, nu schimbară nici un semn. Îl descoperi pe Rozanov discutând cu Eastcote, în același loc unde-l văzuse și George, care venise din direcția opusă, și se plantă în apropiere, cu picioarele rășchirate și mâinile împreunate, holbându-se la el. Se apropiaseră și alți câțiva cetățeni care-l recunoscuseră pe filozof, dar care nu îndrăzneau să-l abordeze. Oricum, John Robert nu o zărise și continua să discute cu Eastcote pe treptele uneia dintre „oalele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până ajunse la poteca strâmtă, acoperită cu mușchi spongios, dintre tufișuri și zid. Încerca să-l zărească pe George, de a cărui proximitate nu se putea hotărî să se despartă. Sus, în salonul cald, iluminat, din casa Belmont, îndărătul draperiilor împreunate, Alex deschise o nouă sticlă de whisky. Nu mai era speriată, nu se mai sinchisea de cele ce se petreceau în grădină, nu o mai interesa cine erau cei care o invadaseră. Spera să se întâmple o catastrofă, un omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zâna. Dar, prin întunericul care își țesea deja pânza, am bănuit doar o umbră pe albul peretelui chiliei călugărului. Am pășit mai departe și mi-am dat seama că acea siluietă desenată pe perete este cea a călugărului. Cu mâinile împreunate și privirea ridicată a rugă către cer, avea alura unui sfânt pictat în vreo biserică. Era ceasul vecerniei... Am rămas în umbra unor arbori de la intrarea în grădina chiliilor. Nu voiam să tulbur clipa de rugă a bătrânului... Așteptam primul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Aștern pe patul puștii cuvintele tinere, scuip Între ochi sintaxa, ascult torcînd În suflet motoarele mașinilor de război. Ard În cinstea lor lumînări făcute din seul poetului necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate cad zgomotoase rugile, În vreme ce o pușcă de vînătoare e pregătită să tragă. Îmi ridic duhul de la pămînt, Îl curăț de praf și mi-l așez la rever, dar un Întreg regiment de nebuni Îmi șoptesc: După ce vei primi harul să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
îmi păru de neașteptat s-o aud în acea împrejurare. Nu mă înșelam însă. Era aceeași melodie pe care o auzisem la cea dintâi întîlnire a noastră, acolo sus, la mansardă, după miezul nopții, strânși unul lângă celălalt, cu mâinile împreunate, plutind în extazul pe care îl dă iubirea. Totul s-a șters din jurul meu, n-am mai văzut pe nimeni, și-n obscuritatea aceea se ivi dinaintea ochilor un ecran luminos, pe care se proiectau scene din poemul pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
asta întreruptă și repetată și încercarea vocilor de a-și vorbi durerea lor una alteia trecea fiori prelungi peste trupul acum uniform al asistenței. Sub acel efluviu, toată lumea se încovoia ca sub o cădelniță. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor împreunate bătură în surdina unui sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite încă de acompaniamentul ca de un zăbranic moale . Apoi porniră încet, de departe, clopote de glas ce se apropiau. Crescură până răsunară peste
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Plecă în camera ei, îngenunche acolo, își împreună mâinile și spuse cu cuvinte simple de copil: ,,Doamne, îți mulțumesc pentru mâinile mele! Fă-le să facă numai fapte bune! Să aducă numai bucurie!” Când isprăvi scurta rugăciune, își privi mâinile împreunate. Zâmbi, apoi fugi repede la mama ei: - Mami!!! Știi ce mai putem face noi cu mâinile?! Le putem împreuna pentru rugăciune! spuse fetița mândră de noua ei descoprire... De atunci rugăciunea ei a fost altfel! Plină de mulțumire, de bucurie
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
repede la mama ei: - Mami!!! Știi ce mai putem face noi cu mâinile?! Le putem împreuna pentru rugăciune! spuse fetița mândră de noua ei descoprire... De atunci rugăciunea ei a fost altfel! Plină de mulțumire, de bucurie... și cu mâinile împreunate strâns. Postfață Fiecare copil are un înger al lui, care-i poartă de grijă când Mama doarme, obosită. Dacă n-ar fi îngerii, copiii ar uita să se mai scoale și nici nu ar visa frumos. Îngerii, noaptea, ca să nu
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații. Cinthia, delicată, Încîntătoare, stătea palidă și mută pe canapeaua de piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea cu picioarele pînă jos și stătea cu mîinile lipite de trupul Înghețat și cu călcîiele Împreunate tremurînd În aer. În sfîrșit au ajuns. Vilma Îi luă În brațe și-i puse pe trotuar, iar Carlos scoase din mașină corabia cu pînze, al cărei catarg ieșea afară din pachet. Mai soseau și alți copii, care se cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se așeză pe canapeaua de lângă șemineul fals din hol și întinse un dosar pe măsuța de cafea: trei luni de notițe scrise de mână, alături de copii cu tot ceea ce-i dăduseră de la spital și de la centrul de recuperare. Cu mâinile împreunate, atacă povestea fratelui ei. Weber se așeză lângă ea. După un timp, îi atinse încheietura. — Înainte de orice, ar trebui, probabil, să trecem pe la doctorul Hayes. A primit scrisoarea mea? Am vorbit cu el de dimineață. Știe că ați venit. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lăsă în jos, pe perne. Mark chicoti. Se presupune că ești bătrân sau ce? — Au. Nu-i subiectul meu preferat. Deci cum se numește locul ăsta, mai exact? —Ei bine, doctore. Mark își înclină capul. Se uită pe sub sprâncenele lui împreunate și șopti: Unii oameni din partea locului îi spun Glandele Mortului. Weber clipi, iar Mark lătră de plăcere. Karin stătea înnebunită pe pat, trăgându-se de pantaloni. —De cât timp ești aici? Mark aruncă o privire tulburată spre pat. Karin își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai creștea puțin. În noaptea aceea părea să fi crescut aproape până la limita maximă. La cină - cușcuș cu coacăze - claustrofobia ultimelor zile îi ajunse. Daniel stătea în fața ei la vechea masă țărănească, cu coatele pe lemnul de stejar, cu degetele împreunate ca o turlă și lipite de buze. Părea gata să dispară, absorbit de meditație. Se ridică și strânse vasele murdare. În timp ce le ducea la chiuvetă, grija lui mută îl dădu de gol: ea îl învingea. Îi năruia idealurile lui ecologiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]