195 matches
-
sensibil la radioactivitatea remanentă. Medicii ipocriți se fac că nu știu de unde apar asemenea aberante manifestări și de unde se iscă atâția stricați la mansardă... Reflecțiile de felul acesta erau destul de frecvente în mintea lui Vladimir, la fel cum, odinioară, le împuia capul tuturor colegelor cu Problema numerelor prietene, vorbindu-le, printre pupături, despre Tirania numerelor întregi. Celebritatea de matematician genial i se atașase lui Vladimir după câteva confruntări pe care le avusese cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe doamna: Ma biche, voi veni în salon să relatez celor ce sunt aici, la noi, rodul unei întregi aventuri a cunoașterii!... Albert, doar nu cumva ai de gând să le povestești și lor năzbâtia aceea cu care mi-ai împuiat capul despre Vânătorul tău, cel cu țeasta plină de pene de papagal? Și despre Fata lui, cu cap frumos și suspendat pe o spirală de aramă, se scandaliză doamna. Frivola presupunere răzbi instantaneu în livingul spațios, unde oaspeții, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nesănătoase din alte țări, atunci domnii liberali te numesc evreofag. Un comunard alungat din Paris, care-și are învățătura toată din academia " Le crapaud volant", devine redactor al "Romînului", organul unui partid numeros; o facultate a Universității din București e împuiată cu bulgari târzii la minte cari-n viața lor nu și-au bătut capul decât cu cămătăria și cărora omul prevăzător nu le-ar încredința viața unui cal, necum a unui creștin; acești bulgari cresc apoi la noi în țară
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu săruri și chimicale. Tot cu săruri le și remediază: doar că altele decât cele dintâi, și numai noaptea, în pat. Mai trebuia să-l pui la socoteală și pe Filimon, vestitul „autor al primului roman românesc“, cu care ne împuiau capul la liceu, în clasa a noua, de-ți venea să iei două Piramidoane și-un Fasconal; cine își mai aduce aminte de el? Scurtu descoperise o variantă a Ciocoilor din 1861, care circulase doar în fascicol, nici Ghica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și dumneavoastră trebuie să vă justificați în mod solemn: de pe acum mă bucur grozav pentru dumneavoastră. — Și eu vreau ca, în sfârșit, să se termine cu această pretenție infamă! strigă generăleasa. Ia-i tare, prințe, nu-i cruța! Mi-au împuiat capul cu tărășenia asta, mult sânge rău mi-am făcut din pricina ta. De fapt, sunt și eu curioasă să-i văd. Cheamă-i, iar noi mai stăm. Aglaia s-a gândit bine. Dumneata, prințe, ai auzit ceva despre asta? i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și de aceea ei vor fi totdeauna „singuri”, chiar dacă trupurile lor acoperă câmpul și umplu zeci și zeci de vagoane de marfă... hai, ce zici?!... Da, aceștia și alții crezi că-ți vor fi recunoscători pentru „nașterea” cu care-mi Împui urechile?! Ha, ha, eu nu sunt total convins! Dacă, bineînțeles, trebuie să credem că „nașterea este un hazard”! Și trebuie să recunoaștem că ai fost destul de abil ca să Îmbraci acest eveniment și „bijuteriile” Întâmplării: „posibilitatea” cuiva de a se naște
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
curând intrate În caruselul civilizației și al marii istorii, este ospitalitatea! Așa cum tânărul, tinerelul Nicu Breban debarcase la 18 ani cu geamantanul său de carton În mână În capitala tuturor Românilor, binișor intoxicat de poveștile și legendele cu care-i Împuiase capul și adolescența tatăl său, care avea cultul orașului și al marilor săi actori, al limbii și al reflexelor „inimitabile” ale bucureștenilor, astfel a aterizat autorul Breban, instalat În plină maturitate, de astă dată, dar la fel de vulnerabil la un anume
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
subacvatici! condiția fizică, să alergi ca o rachetă! pas alergător! ne asigură și jargonul specific, siloz vopsit roș-galben-albastru la Leu, ca și la Craiova, de la Cluj, de la un singur om, dintr-un singur oraș! călătoria Funar în preistoria generalizării, pornomilitarul împuie capul ucenicului de pe culoar, noi cu conductorul ne-am aranjat și stăm înăuntru, scuip cu atenție cojile de semințe în pungă, greu de înțeles ce făceai, de jumătate de oră ridicînd și coborînd pumnii, ca să aduni din gură și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de partidele comuniste polonez, cehoslovac, maghiar, român, bulgar și albanez nu sunt mai prejos decît cele ale PCI. Cu toate acestea, liderii acestor partide se comportă modest și nu se laudă cu succesele lor așa cum fac liderii iugoslavi, care au împuiat urechile tuturor cu laudele lor de sine fără limită [...] Chiar dacă partidele comuniste francez și italian au repurtat pînă acum succese mai mici decît PCI, acest fapt nu se datorează vreunor calități speciale ale PCI, ci în primul rînd din cauză că, după
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
bogate în unele locuri, mai sărace pe altele, se zăreau lumini grupate sau izolate. Parcă ar fi un imens pom de Crăciun împodobit cu milioane de beculețe și jucării printre care cea mai interesantă jucărie ar fi autocarul nostru, îi împuiam capul Janetei. Ce imaginație bogată ai, mamă! Oare cum vor sărbători grecii Crăciunul? Așa cum îl sărbătoresc oamenii pe tot globul. N-ai văzut pe la televizor? Toți împodobesc bradul cu beculețe, jucării, fac cadouri, aprovizionare deosebită pentru asemnea sărbătoare, surprize, petreceri
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
el era șeful și trebuie că doar el investea. Tovarășul lui Îl ajuta doar la transport. Cum și-or fi Împărțit riscurile și câștigurile era treaba lor, aparte de a noastră. Nu ne interesa, măcar că nu mai conteneau să ne Împuie capul cu greutățile lor. — Asta-i marfă de furat, spuse celălalt, și spunea asta pentru a patra oară de când intrasem În curte. Cine dracu’ ai zice că ți-o ia la preț de depozit? Nu ne scoatem nici motorina, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ia hotărâri bune tocmai pentru că n u se gră bește să le ia, adastă înțelepciunea vremii. Topârceanu plesnea din bici scurt, și gata. Când era director la Teatrul Național , venea unul, venea altul, mă rog, lume de teatru, și-i împuiau urechile cu bârfe. Sadoveanu, când era, rămânea ca și cum n-a auzit, își vedea de treabă. Bârfitorii oboseau. Timpul le făcea uitate. Topârceanu, nu,. „Cum ai zis că face cutare ? Ei, nu zău ?! Ia mai spune, dragă. Așa, așa. Extraordinar. Eșt
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mai observ cu această ocazie că, spre deosebire de poeții de la începutul veacului trecut, cei de azi nu mai scriu poezii gen „excelsior”, nici măcar (cum a făcut Bacovia în „Imn”) de Paști. Faptul acesta denotă că în afară de „criza” despre care ni se împuie zilnic urechile, există una mult mai profundă și mai dureroasă: criza elanurilor, a îndemnurilor spre mai bine, a bucuriei și generozității și, nu în ultimul rînd, a dorinței de frumos. S-a amintit deseori, ca de ceva excepțional, de faptul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și creare de bogăție, încât fireasca integrare în concertul țărilor avansate să nu pară abdicare de la „independența” cu care ne împuia urechile „multiubitul” și regretatul, „asomat” la Crăciunul din 1989. Modestiei orgolioase din versul lui Eminescu trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să nu observăm că există evoluții și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și creare de bogăție, încât fireasca integrare în concertul țărilor avansate să nu pară abdicare de la „independența” cu care ne împuia urechile „multiubitul” și regretatul, „asomat” la Crăciunul din 1989. Modestiei orgolioase din versul lui Eminescu trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să nu observăm că există evoluții și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Reilly. Iubitorul de jazz nu se preta la asemenea fleacuri, sta țeapăn, cu ochi de oțel, cu paharul de whisky olandez În pumn, zâmbea reținut și flutura barbișonul În ritmul lui Orabidoo, piesă apropiată de sonoritățile elevate cu care ne Împuia urechile. Amândoi o curtau pe flușturatica nevastă, a cărei supărare că i se dă atenție era moft. Mi-am dat seama peste timp că, din relația cu ei, femeia acumula, creștea, conștientiza propria valoare. Nu-i frecventam atât de rar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mărturisească, ba chiar și râzând, că a mai plătit câte un arbitru, că știe foarte bine cum șeful comisiei centrale de arbitri este milionar în euro datorită matrapazlâcurilor pe care le face ș.a.m.d. Iar tu, telespectator cu capul împuiat de Europa și de eterna și fascinanta dezvoltare a întregii societăți, aștepți, pe bună dreptate, ca instituțiile statului să se sesizeze, ca autorul declarațiilor să fie chemat de vreo Procuratură, de vreun DNA pentru a fi anchetat. Însă lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
trimisul lui Dumnezeu, care mă ascultă și mi îndeplinește toate dorințele pe care ile solicit,nu numai pentru mine chiar pentru cine vreau eu. Sincer, aveam un sentiment de rușine față de bieții basarabenii aceia, care abuzând de timpul lor, le împuia capul cu tot felul de prăpăstii, considerându-i niște copii de grădiniță, de și unii dintre ei părăseau sala, plecând. Ei veniseră crezând că-i poate ajuta cu vre-un milion de dolari să poată termina o școală pentru elevi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ceilalți bordelurile, dar fără pornirea excesivă a altora: mai ales unul dintre noi, smead, cu părul lins, destul de firav, un bănățean a cărui figură exprima întotdeauna nopțile nedormite, excesele, alcoolul, femeile, fără a-i afecta mobilitatea facială, de iepure (ne împuia capul cu aventurile lui și habar n-am cum trecea clasa). Altul, cu nume românesc, dar despre care se șoptea că este evreu, avea faimă (tot șoptită) de homosexual (fără altă precizare); mie mi se părea, după figură, cam libidinos
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
jenă de poluțiile nocturne, le ascundea, se frământa, era o istorie întreagă să-l speli sau să-i faci patul. Băietanii ăștia sunt lipsiți de cunoștințe elementare! Nu-i învață nimic nici părinții, nici la școală!" Trupul, trupul, trupul! Îi împuia urechile cu trupul, ar fi fost poate vremea s-o preocupe propriul ei trup! Îndrăzni să-i înconjure umerii cu brațul, invocând răcoarea serii. "Răcoare, ce răcoare? Nu simt nicio răcoare. Dar poate că asta îți face plăcere, ceea ce e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spus. Cert e că manuscrisul meu, în forma definitivată cu puțin timp înainte de a mă duce la București, e la Bălăiță (l-a răsfoit și i-a plăcut!) și că-n octombrie trebuie să-i dau un telefon. D.R. îi împuiase capul cu aprecieri la adresa mea și, curios, la destinul meu literar! Mai mult de atît nici că se putea. Îi sînt recunoscător d-lui D.R., chiar dacă mă lăuda prea mult și patetic. Dar poate că într-adevăr îi place foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu propriile noastre speranțe?!... Alungându-ne de la masa vieții după ce ni s-au Întins „În față” bucatele cele mai alese și după ce ni s-a părut a fi, În sfârșit, părtași, posesori ai acelui „noroc” omenesc despre care ne-au Împuiat capul adulții prestigioși ai copilăriei și tinereții noastre, după ce ne-au „Îndoctrinat” atâtea cărți și atâția mari autori! Pe cine să mai crezi, Încotro să-ți mai Îndrepți ochii?!... Da, dragii mei lectori, iată ce dar rar și prețios al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am citit pe Blecher. Întotdeauna am abandonat lectura după câteva pagini. Mi se pare indecent să-l citesc. Ca și cum aș spiona pe gaura cheii afacerile, intimitățile vecinilor. E boala lui, să învețe să conviețuiască cu ea, dar să nu-mi împuie mie capul cu suferințele lui. Acum, că nu mai auzeam, mediul nu mă mai concura și-mi lăsa gândurile să vină logic, coerent. Cum nu reușisem niciodată. Probabil de-aia nu scriu oamenii. N-au boala mea. Că toți scriitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
împuținarea apei potabile, efectele distrugerii solului sunt probleme care se pun astăzi deopotrivă la mexicani că și la japonezi, la europeni că și la indieni. Aceste probleme privesc direct întreaga planetă. Economia este mondială. Competiția ei este sălbatică. Cum să împui norme severe în construirea autovehiculelor într-o singură țară, fără a afecta puternic industria să de automobile în cadrul concurenței internaționale? Informația este de asemenea mondială. Cum să iei măsuri împotriva emanațiilor uzinelor din zona Marilor Lacuri din America de Nord, fără ca germanilor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
lingăii personali ai lui Ceaușescu, se iscau scandaluri monstruoase Între slujitorii cuvântului scris, numai că ele nu puteau ajunge În mediul public datorită vigilenței cenzorilor care nu permiteau sub nicio formă vreo abatere de la celebra morală socialistă cu care ne Împuiaseră capul În acele vremuri de mari și ticăloase minciuni propagandistice. Un angajat al DGPT, controlând șpaltul publicației „Săptămîna” (poate cea mai populară apariție din epocă) a găsit un comentariu scris, cel mai probabil, de redactorul șef de atunci, Eugen Barbu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]