1,038 matches
-
ai tinereții ani nebuni... ”O, Doamne, eu îmi merit spinii și-aș merita să mor acum!” Așa spunea bătrânul bun... Aș merita ca niciodată Tu fața să nu mi-o arăți! Aș merita cu mii de suliți Tu să mă-mpungi și să mă cerți! Iar Tu mă ierți!...” Cum îmi mai dărui clipa asta și bucuria după plâns și toat-această Mare Pace care-mi mângâie părul nins... când știi că și eu Te-am ucis?!” Așa zicea bătrânul cela, plutind
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
în nimic. Minciuna sistematică în care am fost obligați să trăim de la execuția lui Ceaușescu încoace ne-a transformat în legume incapabile să răspundă eficace stimulilor externi. Despre orice ar fi vorba, reacționăm alandala, scoțându-ne, precum cactușii, spinii și împungând în dreapta sau în stânga, fie că ni se vrea binele sau răul. Nu știm decât de limbajul mitocăniei și nu ne recunoaștem decât în gesturile deocheate ale mojicilor de mahala. Stresați de provocarea de-a schimba ceva din stilul "o mână
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
scriere, căci altfel, a-l trage pe cineva la răspundere pentru părerile lui ar fi stupid. Când recitesc: să fie viață interioară sau n-am transcris bine și e viață anterioară cum mi s-ar părea mai potrivit ? Poți să împungi, să muști ici și colo, în destule locuri. Luat în întregime, nu poți să-l atingi. E o altfel de făptură, dintr-un alt spațiu, unde nu ai acces. Afară de asta, cu așa o închidere în sine nu poate să
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
se mărita în ziua aceea, și nu Bonacatta, pentru că, în acea lume misterioasă alcătuită din reflexe, privirea mirelui se oprise pe chipul ei ca mâna pe o pricomigdală plăcut mirositoare. Dar fetița din oglindă nu era încă mireasă, sânii feciorelnici împungeau florile decolorate ale bluzei cu o grație ușoară pe care nici măcar țesătura subțire nu reușea s-o pună în valoare. Dând ascultare unui impuls, degetele Mariei deschiseră nasturii în căutarea furioasă a unei promisiuni de feminitate mai categorică decât aceea
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
o jumătate de oră discutînd în chipul cel mai plăcut despre situația dezastruoasă a copiilor orfani, iar peste o lună grefierul șoptea confidențial în urechea păroasă a judecătorului de instrucție pentru cazuri speciale că procurorul, „pare-se, a început să împungă cu coarnele” Traducere din limba rusă de Tudor Mușatescu Text revizuit, adăugit și note de Ana-Maria Brezuleanu
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
să Nu mai vorbim, iar din ei trebuie să țâșnească O anumită răutate nevinovată. O gură Proaspătă (umedă niciodată!), totul de o pertinență rasată. Iar pe laturi să fie slabă; tocmai ca oasele într-o doară unele dintre ele să împungă tandru afară, mai ales rotula când picioarele ei se încrucișează, și punctele pelviene să iasă când pe talia zveltă își strânge cordonul. Grav de importantă e și problema gropițelor sub clavicule; o femeie fără gropițe E ca un râu fără
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
foarte repede țara este iar acaparată, devenind Republică Sovietică. Romanul mustește de observații inteligente despre diferențele dintre Orient și Occident. Orașul Baku le reunește: partea exterioară cu străzi largi, case înalte și oameni lacomi și neastâmpărați, cu dispozitive petroliere ce împung cerul; partea veche cu străzi înguste și strâmbe, cu minarete ale moscheilor ce străpung norii pufoși. Tradiția împânzește epica, de la mentalități la proverbe savuroase: „Femeia are minte câte pene sunt pe găină.” sau „Graba este privilegiul Diavolului”. Un pseudonim strategic
O colecție nouă, un autor misterios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3951_a_5276]
-
cum mai mulți călători au fost nevoiți să împingă la un microbuz RATP ca să pornească din loc. Din câte se vede, acesta a cedat, iar călătorii în loc să aștepte un alt mijloc de transport au dat o mână de ajutor șoferului împungând din spatele microbuzului. Citește tot...
RATP Iasi [Corola-blog/BlogPost/94896_a_96188]
-
afară...la păscut ! Prinde un cablu flexibil, din otel, și leagă strungul pe la mijloc cu un capăt în timp ce pe celălalt capăt îl ține in mână. Prinde și de o bară de oțel de dimensiunea unui baston și începe a-l împunge. - Hai !...hai afară ! Îl lovește de sus în jos, din lateral...tot mai des și mai cu forță. - Hai afară, la păscut ! zice acum, mai mult țipând. Lasă cablul liber, apuca bara de oțel cu ambele mâini și lovește cu
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
purtător de cuvânt al I.P.J. Timiș, câteva detalii. Discuțiile dintre cei doi bărbați s-au iscat pe fondul consumului de alcool. Cei doi s-au luat la ceartă, iar primul s-a manifestat extrem de violent față de potrivnicul său: l-a împuns cu furca în piept, apoi l-a pocnit cu o lopată în cap. Apoi a luat niște benzină și a turnat-o peste celălalt, după care i-a dat foc. A fugit de la locul faptei, fiind ulterior găsit pe câmp
Agenda2005-11-05-poilitie () [Corola-journal/Journalistic/283483_a_284812]
-
un sărut în noapte, pe tine, cel curat, Pentru treizeci de-arginți iudeilor te-am dat Sunt eu acela, Doamne, care s-a lepădat Și te-a scuipat în față și apă nu ți-a dat Iar coasta ți-am împuns-o și am bătut piroane În brațele deschise a caldă-mbrățișare. Te-am pironit pe Cruce între cei doi tâlhari Plângea Golgota, Doamne, plângeau toți munții mari S-a-ntunecat și cerul, s-a despicat pământul S-a săvârșit lucrarea
TE-AM RĂSTIGNIT, IISUSE! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384952_a_386281]
-
leoarcă, Iar lacrima tot plânge și suspină. Când nu mai poate frigul să-l alunge Și cerului să-i spele-ntreg cobaltul, Aripa-i grea și nu mai poate-ajunge Acolo unde-i zborul și înaltul. Își scoate iarna colțul care-mpunge, Noi trecem dintr-un orizont în altul. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ORIZONT / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2176, Anul VI, 15 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ORIZONT de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385019_a_386348]
-
din slavă, Cad în ropote pe glie, În copacii prinși de gripă, Nu mai este veselie, Câte-o vrabie rătăcită, Țopăie, tușind greoi, Se întreabă: "De ce, iarnă, Ai venit iarăși la noi?" Mai încolo, pescărușul, Urmărind atent vâltoarea, O zbughește-naripatul, Împungând cu ciocul marea, Ca săgeata intră-n apă, Prinde-un pește măricel Și-așezându-se pe-o piatră, Se înfruptă-ncet din el. Au plecat cocorii-n grabă, Către țări mai călduroase, Sper să nu greșească locul, Să se-oprească prin orașe
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
înfig în grumazul taurului țepușele cu cârlige în vârf, ornate multicolor, precum și purtătorul de spadă, care înmânează toreadorului spada înainte de actul final. Corida ce avea loc nu respecta organizarea tipică - cu prima fază în care picadorii intră în arenă și împung taurul cu lăncile și a doua, în care toreadorul și banderilleros hărțuiesc, obosesc animalul. Spectatorii nu aveau parte de demonstrația spectaculoasă de figuri, a matadorului cu pelerina, dar și de cea cu mâinile ridicate deasupra capului, a acestuia, de parcă ar
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
mare zgomot, tot ce era în cutia aceea de lemn s-a împrăștiat pe parchet în amuzamentul colegilor .Tovarășa l-a certat și l-a întrebat cum îl chiamă , el a răspuns: - Mircea, în timp ce un coleg din spate îl tot împungea în fund cu un creion ce îl găsise pe jos să i-l înapoieze . -Stai jos și fii mai atent ! Așa a intrat în viață mea, Mircea , copilul cu ochii mari și verzi și cu un par incredibil de blond
PERFECŢIUNEA ESTE O ILUZIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383847_a_385176]
-
Și purgatoriul s-ar putea să scape. Dar astăzi ard în voi atâtea ruguri, Atâtea lucruri care nu le-ați spus Și-ați rătăcit cu ele printre gânduri Purtând pe frunte spinii lui Isus. Voi ați lăsat prin nopți să-mpungă luna Cu pintenul de piatră și argint Și în hățiș să crească mătrăguna Cuvintelor care acum vă mint. Vă las un pumn de vorbe nestemate Cu care îngerul să-l cumpărați Sau aripi dacă vreți fiindcă se poate Spre ceru-albastru
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei acum...Însă amintirile urâte i s-au agățat de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
aici, la ce să te mai duci? Murise între timp și maică-mea, cu care nu se prea înțelesese, și nu din pricina bătrânei, crede-mă!... Nu, că ea se duce. Bine, fato, i-am spus, du-te dacă atâta te împunge-n cur să te duci. Era vorba că stă șase luni. Apoi și-a mai prelungit șederea cu încă pe atât. M-am dus să văd și eu, în vara următoare, ce face. Era bine aranjată, la un spital de
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
petrecea umblând razna, încercând să găsească o casă unde cineva ținea porumbei. În sfârșit, a găsit. Era la margine de oraș, l-au condus încolo stolurile pe care, la un moment dat, le văzuse zburând. I-a tresăltat inima, ca împunsă de ac, văzându-le. Casa era izolată, cu grădină mare în spate. Ca a lor de aici, a arătat el spre luciul apei cu unde negre de pe fostul Teritoriu. Leită, nu altceva! Toate i se păreau cunoscute, până și porumbeii
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei acum...Însă amintirile urâte i s-au agățat de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei acum...Însă amintirile urâte i s-au agățat de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema pentru că fusese atât de neprevăzător: un prior al Comunei Florenței ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vorbitor, ca și când răceala tonului l-ar fi Înțepat precum limba unui șarpe. — Crezi că trebuie... — E necesar. Pentru binele Florenței. Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia unuia din ochi, Începuse să Îl Împungă În creier cu lama ei Încinsă. Căldura după-amiezii redeșteptase șarpele care Își făcuse cuibul În capul său. Urmă o pauză de tăcere, În timp ce toți cei de față Își treceau din nou, cu Încetineală, pergamentul, oprindu-se când peste un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul mortului. Ia te uită! mai zise omul de lângă el. Într-adevăr, la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
către Metodiu. — Femeia tot femeie! - suspină călugărul. Episodul 14 O PRECUVÂNTARE După ce ascultase cu luare aminte vorbele tânguitoare ale lui Barzovie-Vodă, hanul cel tânăr făcu semn să se facă liniște. Tătărușii, care până atunci se tot învârtiseră în jurul înalților oaspeți împungându-i cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]