1,031 matches
-
ca în filmul „Zorba Grecul”: „Toți, față în față, într-un cerc ucigaș; o rândunica să fi intrat între ei, rătăcita în zborul ei buimac, cădea secerata la pământ. O liniște mai grea că apa morții, în care și bătaia înăbușita a inimii era un bubuit. Și apoi toți, dintr-o dată! La dreapta că un val, ca o legănare, toți. Mâinile sus încleștate în umerii celor de alături. Un cerc că o roată. O roată cumplită. La stânga. Dreptul în aer. În
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
doar luminile intermitente de poziție, totul era în așteptare, oameni, copii, animale de dincolo de corturi, focuri de-ai fi zis că ești la noi în Muscel de “focu' lui Sumedru”, nici vorbă de așa ceva pe-aici, niște răgete sau urlete înăbușite și un cort mare la care așteptau să înceapă “procesiunea”, să-ți expună de la un televizor regulile “jocului” de către organizatori, unde “protocolul” primirii celor de afară cerea să-ți dea puțintică caldură pentru a-ți dezmorți oasele, căldură emanată de la
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
La început s-a zbătut revoltata, ca în cele din urmă să se lase ocrotita de acele brațe iubitoare și să plângă în voie în hohote și suspine nestăpânite care îi scuturau făptura cu toata violență unei dureri prea mult înăbușite, ce se revarsă în cascade nestăvilite, eliberând-o de suferință aceea insuportabila, care era gata, gata să-i strivească sufletul și rațiunea. Anca s-a retras cu lacrimi în ochi în bucătărie, lăsându-le un moment singure, conștientă că acea
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
cer.Am teamă că florile în vară nu vor avea miros și nici culoare și cum să fie frunzele arse de idei? Nu vreau să cred că pământul va continua să se deschidă la fiecare pas făcut în noapte.Întristarea înăbușită și insistentă, nu mai este suportabilă și așezată pe margini terestre plâng în voie,simțindu-mă zdrobită așa cum în mod conștiincios o face și timpul. E-adevărat că amintirile se pierd în timp, dar oare durerile vor fi nimicite de
DOAMNE, DĂ-MI VIS! AUTOR LILIOARA MACOVEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349531_a_350860]
-
minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenți. Și să nu ne oprim aici: mai trebuie să recunoaștem că și ei ne deranjează pe noi? Gând înfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalți, tot în aceeași oală ne aflăm și fierbem înăbușit. (4) Introducerea răului în lume, ca principiu activ, este un act de creație, analog actului divin. Satana îl ispitea pe Adam șoptindu-i: “Veți fi ca Dumnezeu”. Grăind astfel satana nu a mințit pe de-a întregul: făptura timp de
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
muți de uimire și toți cei care nu plecaseră din discotecă și așteptaseră revenirea curentului pentru a dansa și a se distra în continuare, toți rămăseseră stane de piatră. Tinerii își reveneau din încremenirea care îi cuprinsese. Se auzeau murmure înăbușite. După ceva timp începură să strige la unison, de parcă s-ar fi înțeles între ei: - Uuuuuuuu! Uuuuuuuu! Uuuuuuuu! Deși Arabul striga și el cât îl ținea gura, la un moment dat se opri și spuse: - Băăă, găini împuțite ce sunteți
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
demnitatea naționalistă. Propagandiștii, milițenii, activiștii nu cutezaseră să-i înfrunte fățiș. Ba mai mult s-au adaptat-resemnați situației și atmosferei localnicilor scrâșnind mereu din dinți. Mai încolțise ici colo câte o „buruiană” și câte un „spin” dar au fost repede înăbușiți și călcați în picioare. În afara casei gătită de sărbătoare era balconul plin cu flori de toate cele, cerdacul cu Leandri albi și roz, mușcatele, apoi curtea noastră mare, înfrumusețată ca o mireasă: împrejmuită cu gard de ulucă, văruit, cu covorul
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
a lămpii vorbeau îndelung, sucit, întortocheat: că să ne trecem, că să nu ne trecem. Eu nu înțelegeam cum vine chestia asta: trece vara, trece căruța pe drum, dar cum să se treacă ei? Dar ascultam o vreme glasurile lor înăbușite, gîfîite, scrîșnite, răbufnite uneori (Eu nu mă trec!). După aceea evadam în ținutul Mării Înghețate, unde se afla zăpada purpurie, zburam cu Vulturul Gorgo, mă întreceam cu fata cea isteață, cu Aladin și lampa lui - lecturile mele de atunci din
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic! Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele! Doar eu visam un vis unic Cu ochi frumoși de peruzele. Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic! Mi-e timpul martor că demult Doar eu mai plâng, înăbușit Un curcubeu într-un tumult! Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic, Nimic nu s-a-ntâmplat cu noi! Aceleași vise, aceeași sori Aceleași tălpi, rănite zori. Poem de credință Fiecare pas ce-l fac Mi-e călăuzit de Tine. Cu
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
îi sunt la fel, sunt plini de viață, sunt plini de speranță, vrea să lupte pentru noi, pentru familia lui, pentru băiețelul nostru... chiar dacă exteriorul a suferit schimbări... trebuie să fiu puternică pentru el... pentru noi...” Glasul lui se auzi înăbușit. - Acea noapte... mai știi? Se opri nedumerit. În ochii ei apăruse o luminiță. - Da! O port aici, cu mine. Îi luă mâna și o puse pe burtica ei. - Știi, am vrut... Nu sfârși idea. O umbră de tristețe se așternu
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
în gândurile Ericăi, când nu îi mai putea împărtăși gândurile lui, când îi lipseau scrisorile ei, noile ei scrisori. Cele de dinainte, recitite într-una, îl aruncau pradă suferinței sfârșind prin a-și îneca fața în pernă și în plâns înăbușit. Odată totul redobândit, chiar și cu opreliști trecătoare, nu numai că își regăsise cumpătul dar și începuse să trăiască într-o plutire care, încetul cu încetul, devenise detașare. Acum a simțit dintr-o dată nevoia să verifice temeinicia sentimentelor Ericăi recurgând
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
cercetez acel punct luminos pe hârtia acului de ceasornic am trecut pe lângă tine femeie singura cale de a rămâne am plătit pentru asta tu nu râzi citești înainte.” Poem cu simțul răspunderii „m-am rătăcit în codrul urban o lamentație înăbușită e halta asta care arde într-o sclipitoare viteză a nemișcării ațipit este gestul tău voluptos de zilele trecute dar poți să te joci de-a mușcătura lămâii ca să-i lași fără continuitate pe ceilalți cu propriul gât înjugat la
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
tu ai îmbătrânit și nu mai ai putere. * Am plecat cu sufletul încărcat de emoția întâlnirii, iar pe drum nu am putut să scot niciun cuvânt. Eram pe bancheta din spate a mașinii și am putut să plâng în voie, înăbușit, fără să simtă sau să mă audă soțul care conducea și fiul care era în dreapta lui. În tot acest timp, care a durat două ore până să ajung în satul copilăriei mele, în capul meu și printre lacrimile mele se
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
Un Patriarh al prevestirii, George Bacovia a fost cel care din întuneric a adus lumina plăpândă a visului morții lumii profane și a îmbrăcat-o în giulgiul vaietului nocturn: „Aci, prozaici pământeni, / Pe drumuri a murit, / De zurnetul de bani înăbușit, / În lumea asta cu dugheni” (Proză, 1965:133). Poet al nopții și al lugubrului, fire extremă a iubirii în noapte: „Tristă, după un copac pe câmp / Stă luna, palidă, pustie - / De vânt se clatină copacul - / Și simt fiori de nebunie
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
proștii de ei nu văd că mă târâi de la o zi la alta/ într-un trup străin fără să mă părăseacă obsesia/ că nu sunt decât un rest de viață..“. Un cortegiu de trăiri, de la constatarea, aparent resemnată, la țipătul înăbușit, ori revolta strigată, pe care instinctul, mai puternic decât orice înțelepciune, îl smulge, traversează volumul. Spaima se strecoară insidios până devine obsesie: “Frica de om bătrân mă atinge cu degetele ei vâscoase/ o privesc în ochi și caut un șiretlic
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 469 din 13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului PIETA „Trebuie să suferi, pentru a pricepe moartea înainte.” Michelangelo Fecioara Maria ține în brațe trupul fiului său, după crucificare și-mi pare că aud plânsul înăbușit al mamei... Statuia nu transcende lumea? Marmura celor două trupuri strălucește, sufletul meu îmbrățișează chipul Fecioarei. O lumină coboară din ceruri, alta vine din interiorul materiei, îmbrăcând hainele sufletelor chinuite: Unul plecat spre ceruri, altul rămas pe pământ ... Clipa prezentă
PIETA (MET) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351162_a_352491]
-
să mai facem plângere dacă Poliția l‑a urmărit, l‑a prins și‑l va da spre judecată? - Păi, cică așa trebuie, după lege... ce să zic eu, că nu știu cum e treaba, a răspuns Silvia începând să plângă din nou, înăbușit. Tudor a oftat adânc, cu durere, a coborât din pat și a plecat la bucătărie târșâindu‑și picioarele. A aprins o țigară și s‑a așezat la fereastră. Privea prin sticlă fără să vadă ceva. O mie de gânduri îl
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
lasă iubit. De ce să iubești? De ce să suferi??? Ah,asta era problema???Iubirea te face să suferi? Păi bineînțeles,ce credeai?Atâta trăire,atâta sentiment,atâta dăruire ar veni fără suferință? Arsura iubirii ,neîmplinite mai ales, doare...Nopți nedormite,dorințe înăbușite,vise neîmplinite... Cred că numai un bărbat care a suferit profund din iubire neîmpărtășita ar declară că el este fericit cu o femeie pe care nu o iubește. Dar până când? Exact:) Până în ziua în care în viața ta va apărea
SUB SEMNUL BALANTEI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356050_a_357379]
-
sfâșietoare a sufletului prin care se spală suspinul. Când un sentiment este îngropat de viu el nu moare, dar în schimb devine un izvor nesecat al lacrimilor și de multe ori al acelora însângerate. Apa aceea specială ce alungă dorințe înăbușite. Lacrimile durerii sunt sărate, pentru că poartă în ele durerea, pe când cele ale fericirii sunt dulci, deoarece sunt încărcate de bucurie, zâmbete și mulțumire. Atât lacrimile de eliberare a tristeții, cât și cele de fericire sunt chemate de ochi așa cum un
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]
-
considere stăpân peste celălalt! Să ridicăm un zid de înțelegere exactă la ce se ascunde în violența domestică. De protecțe pentru victime, flori nefericite, cărora li s-au smuls petalele de dragoste, care au rănile cusute cu sânge și țipete înăbușite. În draga mea Spanie bărbații se plâng. Aproape totdeauna legea dă dreptate numai femeilor! De ce se uită că unii îți doresc cu adevărat să fie tați? O mamă bătută de fiu regretă că l-a născut. Se întreabă dacă și
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
au revenit cu pasul la trap. Nu se știe câte secunde sau poate minute a durat această spaimă. Cert este că sperietura a fost reciprocă, pentru că și urletele lupilor au încetat. Rareori se mai auzeau din depărtări ca niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TOPEȘTE-ȚI DRAGOSTEA ÎN MINE Autor: Ana Soare Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Topește-ți nebunia dragoste-i în mine Să curgă val de țipăt și suspine Prin glasul meu înăbușit de pasiune Și gura ce-ți sărută trupul, fără rațiune. Topește-ți dragostea în nebunia mea Și lasă-mă să-ți fiu așa cum tu m-oi vrea, Izvor de mângâieri pe-ntregul trup Și dragoste pierdută în gândul tău năuc
TOPEŞTE-ȚI DRAGOSTEA ÎN MINE de ANA SOARE în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370070_a_371399]
-
un geamăt adânc, dureros, ieșit parcă din cel mai adânc loc al pieptului, s-a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile. Doctorii fixau podeaua cu privirile, strângându-și puternic maxilarele pentru
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
rog mult! Am să vin mereu la tine, promise Iuliana în șoaptă, de parcă ar fi știut că este auzită. S-a aplecat mai mult asupra lui, privindu-l de la mică distanță, ținându-și mâna pe frunte și respirând rar și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care recunoscu doi vecini din blocul în care locuia: un medic cardiolog și un altul, neurolog. A rămas nemișcată, fără
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
liniștită, Iuliana! Rămân eu aici. Nu îți las fratele singur. Promit! îi șopti Ofelia, în timp ce îi atinse cu blândețe umerii, de cum ajunse înapoia ei. Iuliana s-a întors încet, a privit-o pe Ofelia în ochi și, începând să plângă înăbușit, a îmbrățișat-o. Au rămas așa secunde lungi, într-o tăcere adâncă, apropiindu-se sufletește și împărțind durere, griji, speranțe. Înainte de a ieși, Iuliana a rugat-o pe Ofelia să-i comunice urgent orice urmă de modificare a stării lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]