6,950 matches
-
pînă cînd am putut pipai țesătura groasă a draperiei. Dind-o infim de puțin la o parte, am strecurat o privire scrutătoare în noapte, dar n-am văzut absolut nimic. Trebuia să acționez repede. Am deschis fereastră, trăgînd cu grijă draperiile înăuntru și m-am lăsat să cad ușor pe pavajul de sub fereastră, apoi am împins obloanele la loc, sperînd că vîntul nu le va deschide din nou. M-am lipit de zid și am rămas acolo nemișcata, de-abia îndrăznind să
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
aflu în curînd. Ajungînd la zidul dinspre grădină, am aruncat o privire precauta în curtea din spate, încercînd să descopăr dacă Securitatea lașase un planton acolo. Curtea părea pustie, dar era prea întuneric pentru a fi sigură. M-am strecurat înăuntru, mergînd extrem de încet, atentă să nu fac nici un zgomot. Totul părea liniștit și am mers înainte, pînă cînd am ajuns la fereastra. Era tot nezăvorîtă. Am deschis obloanele și m-am cățărat pe pervaz, apoi am sărit fără zgomot în
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Leonid Dimov sau de Emil Brumaru, asemănare pe care eu aș afirma-o cu destulă siguranță, pentru unele versuri mustoase și pline de erotism șăgalnic și parșiv, umor și tehnică elaborată. Să mai cităm niște haiku-uri: „ Afară veri,/ toamnele, înăuntru,-/ Te gust dintr-un măr.", și „Aveai picioare,/ dar în loc de sandale,/ mai purtai ceva." Gheorghe Izbășescu, Melodrama realului, Ed. Vinea, 2003 Adrian Bodnaru, Versuri și alte forme fixe, Ed. Brumar, Timișoara, 2002
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
aceste coordonate, scena trenului din Disciplina, zglobie și sadică, rămîne una din cele mai bune secvențe realiste ale întregii noastre literaturi contemporane: " - Deschide, bă, strigă cineva, deschide odată! M-am simțit împins, ridicat, izbit de ușă. Ușa cedă. Am năvălit înăuntru. Mirosea plăcut a fum și-a urină caldă. Vagonul era pustiu. Am intrat în primul compartiment, la nimereală, mi-am azvîrlit căciula pe banchetă și am încuiat ușa. Coridorul se întunecă de țărani, de ceferiști, de navetiști de la Ateliere. Era
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
și cu băști pe cap, care porniră spre tren cu figurile încruntate, enervați că descopereau vagoanele pline cu lume. ș...ț Cineva de pe peron aruncă cu o sticlă în fereastra unui compartiment, făcînd-o țăndări, după care mai mulți bărbați năvăliră înăuntru unul peste altul, obligîndu-i pe intruși să se refugieze pe culoar, îngroziți. Ultimul care se urcă în compartiment pe fereastră era un țigan cu acordeonul, slab, chioșpaliu și fără dinți în gură. Navetiștii beau țuică dintr-o sticlă de-un
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
cititorilor audio electronici ai sitului Ziare.com sporește constant. Nu înseamnă nicidecum că pe Net se poate citi orice cu vocea sintetică sau fără, că aici s-ar lăfăi deja toate bibliotecile omenirii cu porțile date de perete, trăgându-l înăuntru pe cititor de corzile vocale ale ordinatorului său. Oferta este încă limitată. Dar în fața acestei oferte, omul se simte pentru prima oară liber. Ca să citească, nu depinde de o altă persoană, nu i se impune programul unei biblioteci și a
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
Spre primăvară L-acea noapte poleită cu petarde și cu stele zăcând toate una-ntr-alta stea lucind după luceferi, poleind în glumă ziua nesătulelor muiere am tocmit cu viers și spadă tot al nimbului abis și târziu, întorși acuma, înăuntru către rană, numa'oaste poci să dărui plaiului de pe tavan, și-n tăcerea ce e stinsă să nu între mâna ta aprinsă și paharul meu de apă cât să poată să-l încapă zâmbetul de azi și ieri. Erau mândrele
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
strâng nebuni și copii ca într-un clopot de sticlă prin care moartea privește - întotdeauna altfel decât cum se obișnuiește să vezi - un tigru în gura unui crin tânăr decapitat. Arătarea asta e poate chiar Franz cineva s-a strecurat înăuntru în timp ce dormeam vorbește în idiș are obiceiuri ciudate și o carapace neagră strălucitoare. ce sumbră amiază paul éluard în această capitală a durerii pe care mi-ai vândut-o la un preț de nimic într-un gang murdar astă-noapte feriți
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
și niște cărți care mi-au pus pe umeri altă față. Privesc cu ea însă nimic nu văd din ce mi-ar face bine să existe. Așa că Purgatoriul pe acesta îl caut îmbrâncind groparii ca să mă pot uita mai bine înăuntru îl caut adulmecând florile-soarelui de parcă miresmele n-ar crește decât în spatele luminii. LA CE BUN? Realitatea la ce bun? Chiar așa: Dacă n-ar exista s-ar găsi de bună seamă un loc și pentru noi undeva aiurea într-un
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
mi-am construit disco aici?" Koen și-a scos patul din cameră și a construit pe locul gol o baracă din lemn, pe care scrie disco-bar. Dar n-am intrat niciodată, că-i cât o cutie de lift. Cred că înăuntru nu-i loc decât pentru Koen. Și pentru oala lui cu supă de roșii.
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
codru! Aveam mereu impresia că îmi lipsesc bani - mă știți pe mine, nu țin nimic sub cheie - dar nu eram sigură. Până la urmă am prins-o umblând la sertar. Zicea că voia să facă ordine, că prea era totul talmeș-balmeș înăuntru. Mințea cu nerușinare, până la urmă a trebuit să recunoască și ea că i-am interzis categoric să-mi umble prin hârtii atunci când nu sunt de față. - Și i-ai dat drumul? - Bine-nțeles, chiar vă rog dacă aflați de o
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
de ea? Și Mirel începu să povestească într-un stil sec și în același timp dezlânat, continuând să se fâțâie încolo și încoace, până când Natalia simți că amețește urmărindu-l. - Când am ajuns la ea m-a invitat să intru înăuntru să bem un păhărel de coniac. Au o casă frumoasă, peste tot atârnă draperii, fru-fru-uri și perdeluțe de voal cu ciucuri aurii, peste tot sunt vase uriașe de flori, lumină clar-obscură și fotolii moi, adânci. M-a invitat să mă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
halatul și a rămas goală în fața mea. Sărută-mă, mi-a șoptit, "nu-i așa că-ți plac?" Eu bâiguiam ceva neinteligibil, complet pierdut, cred că ziceam nu, nu, nu se cade. Dar ea mi-a descheiat pantalonii, a băgat mâna înăuntru în slip și s-a apucat să-mi contemple sexul, mângâindu-l din când în când, fericită și parcă înfometată. Apoi a început să mă sărute acolo, fără să-i pese că eu spuneam nu, nu. "Îți fac o fecațiune
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
aur, La zâmbetul pictat pe sarcofage, M-am întrebat dacă e cu putință Să-mi fac din suflet o armură Atât de clar strălucitoare Încât să nu ghicească nimeni Că dedesubt amar scapătă trupul, Să fiu etern prezent chiar de-năuntru Mi-aș înceta deodată locuirea. Nu-mi încheiasem bine gândul Când literele de pe pagini Și pozele cu falnice morminte Au început să mă viseze. Simțeam un rece de statuie Suind în sânge și obrazul Mi se-nvechia pe foaia mută, Și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
o declarație reprezintă un obiect care ascunde alt obiect - cu care nu are nici o legătură. Prea mult gest poate denota prea puțină gîndire; prea multe vorbe - prea puțină convingere. Exprimarea ta trebuie îndesată bine ca aluatul. Cu cît intru mai înăuntru și mai în detaliul perimetrului meu cu atît devin mai prost "muzicolog" în celelalte privințe. încep să uit. * într-o lume de contradicții nu mai e nevoie să invenți altele imaginare. Cînd descrii ceva negru, nu-ți poți permite luxul
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
de copleșitor de frumos încât începe să te doară”. De-asta spun că Gaudi e un zeu. Și pentru încă un motiv: l-am simțit acolo. Dinainte de a-i vedea, în ultima cameră, holograma. Din clipa în care am pășit înăuntru, l-am simțit acolo. Nici nu e de mirare că, după ce l-a beatificat în 2001, Biserica Catolică catalană încearcă să-l declare sfânt.
Gaudi e un zeu! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21220_a_22545]
-
se sperie, se dau puțin înapoi, după care revin la poziția inițială, ca să nu piardă startul. Cum se va elibera o masă, cum primii din coadă vor fi luați de-o aripă de tataie Baffetto și cărați cu mână forte înăuntru. Bine, depinde și de câte locuri are masa. În funcție de câte locuri se eliberează, tataie reorganizează coada. Dacă s-au eliberat două locuri, iar primii din coadă sunt un grup de patru, ăștia vor rămâne să mai aștepte, iar fericiți vor
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
mai puțin amețitoare. M-am apropiat intrigat și, prin deschizătura ușilor masive, am zărit un interior complet gol. Lângă ușă, o placă metalică dă seamă despre sensul acestui monument. Nu m-am grăbit, însă, să o citesc, ci am pășit înăuntru, unde am descoperit o scenografie și mai stranie decât putusem ghici înainte. Încăperea era, într-adevăr, goală, dar nu cu totul. În mijlocul ei, ușor decentrată, se afla o statuie: o femeie îmbrăcată în haine sărăcăcioase, așezată pe jos, pe caldarâm
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte. De atîta amar de vreme, de treizeci și nouă de ani, vopseaua s-a scorojit. în fiecare clipă, ea s-a topit înăuntru. Și io m-am topit cu totul în ea. în acest fel, ma mea a rămas, pentru totdeauna, în mine. în acest fel, io am rămas pentru totdeauna în ma a mea. 2. Vino în lume, îmi strigă Ademenitorul. Vino
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
mine au izvorît și au șiroit pînă departe, prin canalizări. în fundul pămîntului. au îngrășat pămîntul patriei mele, au făcut cel mai fertil cernoziom, fertilul ei cernoziom. Viața mea a curs din mine în afară. Acum nu mai e decît puțin înăuntru. Moartea mea trage spre viață. Numai viața mea trage să moară. 3. Viața mea e o junglă frumoasă. Luxuriantă. Sîngeroasă Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața mea e o junglă frumoasă. Și sîngeroasă. Doamne, cumplit de sîngeroasă
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
și luxuriantă. Și sîngeroasă. Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața-mi se consumă, clipă de clipă, ca uleiul strîns în coapsa de mireasă. Viața mea a curs, din mine, în afară. Acum nu mai e decît puțin înăuntru. Viața mea trage spre viață. Numai moartea mea ce mai trage să moară.
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
viață pentru a mă face origine. Acolo sunt oglinda în care Dumnezeu Se privește și mă răsfrânge. Ochi din ochi țâșnim Din oglindirea populată de mișcarea Stelelor ce se joacă Pentru a mă citi mai bine. Deasupra ca dedesubt și înăuntru SE arcuiește chiparosul ce e în totul Carne din carnea mea, corn de abundență Buzelor ale căror cuvinte sunt Veșnicul. * 2 Ce faci aici, venit din Astrul stins, luând domiciliu forțat În scrierile deținute de pământul Pe care mâinile omului
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
ascuns după un zid de copaci, un mausoleu din marmură și aur (,Prima minune a lumii moderne", cum a fost pe dată denumit, făcându-se aluzie la cele șapte minuni ale lumii antice, nici una atât de reușită) - mausoleul lui Gough. Înăuntru, într-o atmosferă cu adevărat extraordinară, șirul interminabil de oameni veniți din toate colțurile lumii, pot admira pe pereți nenumăratele diplome, precum și nenumăratele ordine primite de erou. Antum și postum. Lumea trebuie să se înscrie cu ani înainte pentru excursii
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
de oțel, s-o sculpteze mîna visează.) sînt unele nopți... sînt unele nopți înguste cît o lamă de cuțit. inima ca o limbă de clopot răstoarnă valuri de spaimă. vîntul se prăvălește pe-acoperiș, moartea surîde și-și sporește galopul. înăuntru cînd noaptea își scoate soarele net și verzui din pămînt toate-și pierd carnea. numai sîngele fîșîind în urechi e real, numai mîinile care-și ascund paloarea, peste lucruri trecînd. dacă-au fost cîndva - poate acum două ore - zuruit de
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
fi fost prozaice, o simplă redundanță. N-avea rost să le scrii nici măcar în secret. Acum e ca și cum ai sta la căldură și ai descrie vremea mohorâtă de afară, fără teama că geamul ar putea plezni și moina să intre înăuntru. Dar să revenim. Milițienii aveau oricum mai multe drepturi decât cetățenii, decât civilii de rând. Intrau prin spate în prăvăliile alimentare și ieșeau cu pachete subsuoară, singurul lucru care le strica ținuta. Nu stăteau la coadă să nu înjosească uniforma
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]