1,310 matches
-
au potrivit ca la carte, s-a dus la Dana. Intră în casă, Ionele, l-a invitat fata zîmbind. Soarele de primăvară încălzea pămîntul și moleșea voința fiecăruia, cu excepția băiatului. Dana era fragilă, finuță, ca de porțelan. Cînd a fost înșfăcată de Ionel și strînsă odată a leșinat și ea. Și-a revenit mult mai tîrziu, cînd Ionel își făcuse deja de cap. A început să plîngă. O să te dea tata în judecată! Te așteaptă ani grei de pușcărie. Dar vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă pe deplin, o furgonetă oprește la poarta bodegii. Oamenii dau năvală, înșfacă cîte o sticlă de bere, pe altele le bagă în buzunare și se rățoiesc la burtos: Tu nu, să-ți dea tebecistul pe care îl votezi. Mai împins, mai ghiontit, mai lovit, grăsanul reușește să acapareze patru sticle de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de fetiță cuminte. Îî... bună ziua, răspunde procurorul. Puteți povesti istoria cu... băiatul? Cu monstrul. Da, dom' procuror, a intrat în casă și m-a violat. Vreau să povestiți cu amănunte. Eu înregistrez declarația dumneavoastră. A intrat în casă, m-a înșfăcat, m-a trîntit pe pat și... cam asta este. V-ați luptat cu el? M-a amenințat că îmi taie gîtul. Avea cuțit? Vi l-a pus la gît? Nu, dar m-am spăriet de tot. Deci nu v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile pe cap. Se pun cătușe tuturor și Maria vrea să plîngă, dar nu poate. Se roagă la polițiști: Luați-mă pe mine, ei sînt niște copii. Daniel al meu are numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce te-ai lungit acolo, măi, animalule? Ah, ah, suspină Vasile. Ce-ai zis? Ți-a venit sorocul cumva? Oh, femeie proastă ce ești! N-ai decît să stai lungit toată ziua acolo, dar acum am nevoie de apă. Anica înșfacă găleata, o toarnă în celalată găleată și se îndreaptă spre casă. Nici n-a băgat de seamă la mîța întinsă lîngă ghizdele. Nevasta pune găleata pe un scăunel, apucă o cană și bea cu sete. Vasile asistă la scenă, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îmi este tare rău... Mă omor... Dar crăpi dracului, ieși afară! Dobrilă nu vrea să iasă. O disperare transformată în spaimă de moarte îl schiminosește la față. Măcar cinci lei, insistă omul cu speranța înecatului. Ieși afară, dracului! Talabă îl înșfacă și-i face vînt afară. Închide ușa nervos și puțin gîfîind. Mai adaugă pentru sine: Ce bețivan! Nu-și poate aduna gîndurile și are un soi de regret, abia sesizabil, dar jenant. Încearcă să se uite pe geamul murdar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Beți ca porcii și nimeni nu zice nimic. Băieții stau puțin pe gînduri. Asta cam așa era, adică se postea, dar se bea. Unul mai isteț găsește soluția: Este purificat, că este trecut prin foc. Toți sînt de acord, îl înșfacă pe Vasile și-l dau afară din baracă. Printre uși, el mai vine cu un argument: "Dar berea...", însă nimeni nu-l mai ascultă. Ia să vedem ce mînca, șobolanul. Caută în pachete și strigă: Cîrnați, băi. Asta mînca Satana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ăsta cică face ce face și te trezești mugind ca un zimbru, sau ca un bizon în călduri. Inima îi bătea în gît și avea emoții de începător în făcutul prostiilor. Geta sună prelung, Geta intră în casă, Geta îl înșfacă de după gît și tot Geta îl sufocă cu un sărut mai special, scos dintr-un colț pentru situații de urgență. După ce omul este eliberat de suflul bombei, i se adresează vesel: Ai făcut curat. Vai, ce drăguț! Avem mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de plastic. Aici puneți pantofii, zîmbește fermecător. Ne descălțam? Cu cîinii ăștia peste tot... Femeia ne pune hainele pe umerașe și soțul le așează frumos. În sufragerie era o lumină abundentă, masa era plină cu de toate și Raul a înșfăcat o sticlă de țuică. Lasă sticla aia. Îți tremură mîinile deja... Dar el nu bea, intervin glumeț. Numai dacă nu are ce bea, decretează acru Diana. În timpul mesei am fost șocați să auzim conversații ciudate. Țigările le-ai strîns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
omoară. El nu știe... Ochii mamei se umbresc în lacrimi și durerea este gata să explodeze. Mă duc atunci, mamă. Stai un pic. Mama merge în casă și revine. Ține. Atîta am în casă. Bogdănel îi sărută mîna. Femeia îl înșfacă și-l strînge sălbatic la piept. Iartă-mă, dragul mamei. O să trec odată pe la tine. Lacrimile celor doi s-au amestecat, în sfîrșit. În tren, la întoarcere, Bogdănel ține strîns cei 17 lei pe care îi are de la mama. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cristice. Cum se explică atunci respingerea aproape brutală a Domnului când aceasta, bănuim noi, se repede să-L îmbrățișeze: „Nu mă atinge!” De fapt, verbul grecesc haptein, tradus îndeobște, slab, prin „a atinge”, are sensul de „a prinde”, chiar „a înșfăca” sau „a reține”. Ne-o închipuim așadar pe Maria, după ce L-a recunoscut pe Rabuni (exact: „Dragule Învățător”, cu o mare încărcătură afectivă), deschizându-și brațele și încercând să năvălească peste El, nebună de fericire. Dar Isus îi taie scurt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arhanghelii) ies din cer. Trei îl iau pe Enoh de mână și-l urcă în vârful unui turn imens, de unde acesta vede ce se va întâmpla cu elefanții, cămilele, măgarii, aștrii și taurii. Unul din grupul celor patru arhangheli punitivi înșfacă primul astru căzut din cer, îi leagă mâinile și picioarele și-l azvârle în hău. Altul scoate o sabie și o dă elefanților, cămilelor și măgarilor ca să se ciopârțească între ei. În sfârșit, un al treilea arhanghel îi adună pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
careva foc la acareturi ! Cu tot puhoiul ăsta de lume care a tot venit să se înscrie, mai știi ?! Hai, repede, să-l ajutăm, c-o fi el sucit și morocănos și scârțar, da-i tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre foc, sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-a luat după noi behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
omoară?! Abia atunci zdrahonul s-a uitat în jos, m-a văzut, a pus mâna pe ea, a întors-o uite-așa, ca pe o frunză înapoi, și m-a arătat cu degetul... pe mine. Mama tăcu pe dată, mă înșfăcă în brațe și mă luă pe sus de acolo. Și-așa am reușit să-L văd: stătea drept în lumină, în haină de rege, cu coroană și strălucea ca soarele. "Regele, regele! Uite regele!" am strigat fiindcă știam că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la drum. N-am așteptat să se trezească ai casei (asta mi-ar mai fi lipsit, încă o chelfăneală și, mai rău decât toate, să mă închidă în casă), am luat haina care-mi era și pătură și așternut, am înșfăcat ceva din pâinea care rămăsese de aseară și am plecat. Mama adormise într-un colț, acolo unde stătea când m-am culcat, cu ochii la drum: de când murise El, prinsese obiceiul să stea uitându-se pustiu, așa, în lungul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile, tovarășe Popescu, că oameni suntem!... îi șuieră la ureche familiar-amenințător șoferul, mulțumindu-se să-l țină foarte strâns de brațul stâng, în timp ce de brațul drept îl înșfăcase unul din cei trei securiști care coborâseră din mașina neagră. Frumoasă mașinuță mai ai, șefule! remarcă acesta din urmă, cu sinceră admirație, împingându-l înainte. Era un bărbat păros ca o maimuță, cu o cicatrice mare cât toate zilele brăzdându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nou de amnezie, și săltându-se încă o dată peste masă îi scutură îndelung mâna lui Stelian, care îi atrase cu glas scăzut atenția că Teodorescu era, totuși, numele său. Ei, ce mai contează! dădu Ilici Vasile distrat din mână și înșfăcă repede de pe masă o sticlă cu apă minerală, din care începu să gâlgâie grăbit, ca să-și răcorească organul vorbirii, uscat din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în centrul universului, în multe limbi țintuit întotdeauna în "capul trebii", recte al propoziției, al afirmației despre sine și despre celălalt, sau, oricum, subînțeles acolo. Obiectele nu există decât în măsura în care ne îndreptăm noi spre ele organele de simț și le "înșfăcăm". Upanishadele denumesc graha această acțiune a simțurilor de apropriere a universului fizic prin apucare, o înșfăcare a obiectului în gheara subiectului devorator. Primul gest care definește, așadar, subiectul în raportul său cu lumea este unul agresiv, de impunere de sine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Te va apăra de frig“, mormăise veteranul locotenent zâmbind În barbă. În ce mă privește, n-am rămas acasă, nici nu m-am dus la Caridad Lebrijana. De cum au coborât scările, fără să mă mai gândesc de două ori, am Înșfăcat pistoalele de pe masă și spada atârnată În cui și, Învelindu-le pe toate În capă, am luat bocceaua sub braț și am tulit-o după ei. Se Înserase bine; abia dacă mai dăinuia o lumină difuză pe care se profilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
primul moment se crezuse ținta lui. Apoi Îmi auzi strigătul și, nepricepând deloc cum de mă aflam la asemenea oră În asemenea locuri, se trezise cu spada venindu-i vâjâind prin aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu Înverșunare. Însă abia lumina celei de a doua Împușcături Îi permise să-și dea seama exact de situație, după ce glonțul trecu șuierând Între el și atacatori; și putu astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
frica, zi și noapte! Asta vă ferește de multe! Acum vă gândiți că dacă veți comite o fărădelege, vă veți pierde onoarea! Cinstea voastră născută nu din virtute, ci tot din frică! Șobolani împuțiți! Vă pișați pe voi...” L-au înșfăcat imediat. Și tot atît de repede i-au dat drumul. Două împușcături, una după alta, au răsunat peste mulțime, înlemnind-o. Șeful postului de jandarmi, urcat pe o bornă, era pregătit să tragă iar. Înfundase pe mulți; apăra târgul; cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în aceeași situație semnificația unui costum mâncat de molii din copilărie ("Rochia de înger"); al ziaristei care călătorește către o insulă în mijlocul Dunării si află că aceasta este susținută de cadavrele condamnaților care o construiseră ("Reportaj"); al autoarei care este înșfăcată de un bețiv gigantic în fața indiferenței trecătorilor atunci când se duce într-un cartier îndepărtat la cumpărături ("Imitație de coșmar"); al reporterei care se hotărăște să meargă în provincie pe urmele unei vechi legende care sfârșește prin a se transforma în
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
va veni clipa... clipa lor... să se gudure pe lângă ea! Să facă sluj în fața morții, moartea ta, să profite că e prin preajmă, să se pună bine cu ea... Oamenii te lasă complet pe mâna ei... Îi recomandă să te înșface bine, să nu-ți mai dea drumul... să țină seama că ei sunt șacali... Pentru ca moartea să-i vadă cu ochi buni! iar eșafodul să fie pentru tine! Doar pentru tine! Iar ei să vină să aplaude în jur, entuziaști
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
în 1906, a apărut Sarah Bernhardt pentru a saluta San Francisco-ul ce se pregătea să iasă de sub ruine, unde, în 1964, liderul studenților, Mario Savio, s-a ridicat să vorbească întregii universități adunate într-un singur loc și a fost înșfăcat de poliție în secunda în care s-a așezat în spatele podiumului în timp ce mulțimea din fața lui izbucnea în urlete, unde senatorul Robert F. Kennedy a vorbit în 1968, cu câteva zile înainte de a fi împușcat. Primul cuvânt ieșit în acea seară
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
ani, scrie „The Los Angeles Times”. Emilie avea mereu creioane și carioci la ea și făcea pe loc desene și felicitări pe care le dăruia apropiaților, scriu reporterii cotidinului american. „De câte ori Emilie vedea pe cineva că e frustrat sau nervos înșfăca o bucată de hârtie și le desena ceva frumos sau să le scria câteva cuvinte“, a povestit tatăl fetiței reporterilor americani. În luna octombrie, a mai spus Parker, Emilie a strecurat un astfel de desen în sicriul bunicului său care
Emilie, fetiţa simbol după masacrul din Connecticut () [Corola-journal/Journalistic/57136_a_58461]