2,851 matches
-
vieții noastre că s-au petrecut "ca-n vis"? Fiecare are propriile amintiri despre evenimente petrecute aievea, dar totdeauna nepotrivindu-se unele cu altele. Există atâtea revoluții, cutremure, inundații, incendii câți martori există. Și ca lucrurile pe care le-am înșirat mai înainte să nu pară pure speculații, să încercăm și un mic "studiu de caz" asupra unui fenomen de masă, pe care l-am putea numi fenomenul "nostalgia după Ceaușescu". În acest scop ne vom sluji de nimeni altul decât
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
cu nimic altceva decît cu farmecul perfid al amintirii ("mușc din amintire ca dintr-o pîine mucegăită" - Mama duce paharul cu apă la gură); nu există, cum ar constata Cornel Ungureanu, un sentiment al exilului; ferestrele casei de la Brăila, gutuile înșirate pe șifonier, o imagine a mamei care bea apă dintr-un pahar, toate acestea nu fac decît să dea greutate, substanță, siluetă precisă fantasmagoriilor spațiului oniric, în a doua secțiune a cărții (Creierul care nu uită nimic), de altfel cea
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
într-un timp trecut și sînt într-un fel produsul unei estetici anterioare. Separația între poemele cu rimă și cele fără poate părea facilă, dar totuși se simt două voci diferite. Poetul pare prins aici iremediabil de sonoritate, versurile se înșiră unul după altul cu o ușurință care parcă nu le stă bine, nu au întîrzierea în același timp ciudată și firească a celorlalte. Semnificativ e și aranjamentul antologiei, într-un fel de capitole, care nu corespund neapărat volumelor inițiale. Poemele
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
al diluției neînfrînate și chiar al confecției, încît cîștigarea pe parcurs de către poet a unei anumite autonomii, prin accentuarea notelor particularizante (ton și material liric), nu devine implicit și factor de înaintare. Volum după volum (și sînt vreo șapte) se înșiră sporind sentimentul cititorului că nimic surprinzător nu se mai poate aștepta". Ceea ce nu-l împiedică pe cronicarul prob a prețui ipostaza postumă a poetului șaizecist, prematur dispărut, întrupată de culegerea Liniștea versului: Totul pus acum sub semnul diferenței, concept de
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
le-au formulat și pus în circulație. De altminteri, el însuși recunoaște acest fapt: "Mă vei întreba, îi scrie el comandantului său Atticus, cum de tratez asemenea subiecte? Sunt simple copii; se scriu ușor, iar eu nu fac decât să înșir cuvinte, de care nu duc lipsă deloc". Ambiția sa a fost de a-i instrui pe romani și de a demonstra în chip practic că limba latină este capabilă să exprime gândirea speculativă. "Filozofia își face abia acum apariția în
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
poezii ce acoperă toate perioadele de creație ale poetului. Aranjamentul e cronologic, în funcție de locurile în care autorul a trăit și a scris. Faptul nu e întîmplător, iar explicațiile biografice au un rost bine stabilit. Sînt cinci locuri în funcție de care se înșiră poemele: New-York-ul deceniului șapte, apoi San Francisco, Monte Rio, Baltimore și, în ultimii ani (pînă în 1995), Baton Rouge și New Orleans, o migrație "în stilul tribului Hopi, de la Est la Vest, de la Vest la Est și din Est în
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
că cele douăzeci de burse pentru studenți români (repet: studenți români!) la Veneția și Roma nu s-au aprobat în acest an pentru că... cererea de finanțare a sosit prea târziu! Lăsând deoparte minciuna sfruntată a funcționarei de minister (dl. Bulei înșiră o lungă listă de memorii, scrisori, cereri și acte expediate pe adresa ministerului începând cu vara anului 2000, ca să nu mai vorbim de proiectul Hotărârii de guvern elaborat de Ministerul de Externe!), e limpede că politica de sabotaj național a
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
supremă, cea care pe toți ne înfioară. Este vorba, bineînțeles, de Mihai Eminescu ' ce atinge se transformă în aur. Totul curge lin în istoria lteraturii române recente. Avem o frumoasă tradiție în tematica rurală, ne asigură Geo Vasile și ne înșiră carcateristici ale țăranilor complecși postbelici. Nu uităm să dăm și-o palmă, în completă necunoștință de cauză, culturii populare contemporane. Pentru că noi, eroii esteți și redutele bunului gust rezistăm acestor 'tentative de îndoctrinare, de prost-gust și mercantilism'. O jalnică rezistență
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
-său era un om prea tânăr pentru ea, care lucra în timpul verii pe la hotelurile turistice, în celălalt capăt al insulei, și se întorcea acasă numai ca să doarmă. Oreste locuia cu părinții puțin mai departe, și apărea totdeauna seara cu peștii înșirați pe funii și coșuri de languste prinse de curând, pe care le agăța în bucătărie, pentru ca bărbatul Fulviei Flaminea să le vândă a doua zi la hotel. Apoi își punea iar lanterna de scanfandru pe frunte și ne ducea să
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
cum arăta insignifianta Oltenița, o localitate cu 9000 de locuitori: " Era un orășel bogat, cu o viață tihnită; mulți dintre locuitorii săi aveau pământ în împrejurimi, în suprafețe mai mari sau mai mici. Pe străzile mărginite toate cu arbori se înșirau pe atunci case scunde și cu ziduri trainice, cu grădini înecate de vegetație și brăzdate de straturi ordonate de flori; crengile merilor și caișilor înaintau de multe ori peste gard în stradă și trecătorul, uneori nevoit să se aplece, le
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
nervos și fizic. Dacă va mai comunica, totuși, ea o va mai putea face doar prin semne, ca surdo-muții. Unii supliciați, după ani mulți de tortură, ajung în stadiul în care nu mai sunt apți să construiască o propoziție și înșiră doar cuvinte disparate. Membrii unor triburi din Amazonia obișnuiau, inclusiv în secolul XX, să reteze capetele dușmanilor, să le reducă (prin tehnici speciale) la mărimea unui pumn și să le coase buzele; intenția torționarilor este asemănătoare, chiar dacă va fi realizată
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
la optzeci și cinci de ani a mai scris un nou roman, Ravelstein. Efervescentul, trepidant-juvenilul Bellow, care a acumulat, cred, mai multe premii decît oricare alt scriitor american. Pentru că prezentarea de față are caracter de necrolog, se cuvine să-i înșirăm premiile - asemenea medaliilor de pe pernița de catifea care precede cortegiul funerar al unui mare comandant. A fost distins de trei ori cu prestigiosul National Book Award (performanță unică în istoria premiilor literare americane), pentru romanele Aventurile lui Augie March (1953
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
la optzeci și cinci de ani a mai scris un nou roman, Ravelstein. Efervescentul, trepidant-juvenilul Bellow, care a acumulat, cred, mai multe premii decît oricare alt scriitor american. Pentru că prezentarea de față are caracter de necrolog, se cuvine să-i înșirăm premiile - asemenea medaliilor de pe pernița de catifea care precede cortegiul funerar al unui mare comandant. A fost distins de trei ori cu prestigiosul National Book Award (performanță unică în istoria premiilor literare americane), pentru romanele Aventurile lui Augie March (1953
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
la piele/ am jupuit pielea pînă am dat de carne și sînge/ am săpat în carne și sînge pînă la os". Scutit de orice preconcepție teoretizantă, poemul pare un produs al ritmului vital: "mușuroaie abia luminate pe dealuri casele se-nșiră// acesta este poemul care se scrie singur// singure/ truda și somnul/ îi determină ritmul". Mecanismul lăuntric al unei asemenea creații îl constituie reciclarea. Marginalizarea e repusă în drepturile sale virtuale ce pot corija și concura centrul uzat, compromis de poncifuri
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
să-l combat; până ce onestitatea absolută a lui Nego mă dezarmase. El era unul dintre acei puțini care nu-și ascund viciul; care recunoștea imediat că avea meteahna mult-hulită și de care pătimiseră o bună parte din clasicii antichității, criticul înșirându-mi-i pe degete... Îl cunoscusem pe la sfârșitul anilor cincizeci prin Cercul de la Sibiu, datorită poetului și prietenului Ștefan Aug. Doinaș, care îl trimisese la Espla să facem cunoștință. Director al editurii încă nu era Petru Dumitriu. Am scris mai
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
s-a hotărît să facă pe elefantul în magazinul de porțelanuri: firește, cioburile stau mărturie pentru inaptitudinea poetului senator de Dolj de a se mișca printre delicatețuri, finețuri și nuanțe. Mult mai ușor se mișcă el printre contradicții. Dl Pleșu înșiră cîteva legate de atitudinea celui care a scris Iubiți-vă pe tunuri! față de defuncta și mereu via securitate. Nimic nu pare a-i descuraja d-lui Păunescu pohta ce-a pohtit de a susține astăzi una, mîine, alta, după cum se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
le pună-n cap moșului care le vindea? Nu pentru asta bătusem atâta drum. 4) Cel mai infect cappuccino, tot în Florența, la mă-sa italiană a lu’ cappuccino, l-am lăsat neatins. Au fost mult mai multe decât am înșirat mai sus, vi le-am spus doar pe cele mai interesante. Nicăieri n-am întâlnit atâtea țepe pe metru pătrat și nicăieri n-am văzut în vreo oglindă o față mai de fraier. Florența e un oraș superb, care îl
Cum să fii cel mai prost turist din lume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19830_a_21155]
-
te mai întorci înapoi, ca să fie și copilul tău asigurat. Evenimentul ne avertizează că iPhone are probleme cu securitatea. Ia întreabă-l pe senatorul Voicu, ce mobil o fi folosit înainte să-l salte? Multe ziare, nici nu le mai înșir, scriu că bogații lumii: Rockfeller, Gates, Buffet, își dau jumătate de avere statului, în timp ce ai noștri se mai gândesc. Dar de ce să dea jumătate de avere, aș zice eu, mai bine să-și plătească integral impozitele. Cred că ieșim în
Ziare, la zi: EvZ are permis pentru vânatul cu pene. Fazanul e Boc () [Corola-journal/Journalistic/27973_a_29298]
-
mai mult decât să te pună alături de CDR ziarul anunțurilor mortuare, care aduc bani, nu zic nu, dovadă că, mai nou, merg și în loc de editorial? Cât despre sfaturile pe care Tâmpeanu le dă Dreptei, n-are rost să le mai înșir. Așa cum nu l-a ascultat Boc, anul trecut, n-o să-l asculte nimeni, niciodată. E ca ăla care i-a spus mareșalului: ”Ocupați gările!”. Numai că mareșalul era plecat din localitate, atunci când Tâmpenii îi trasau sarcini. Ca și Rl, Puterea
Ziare, la zi: Simona Sensual se ocupă cu pedofilia în Click () [Corola-journal/Journalistic/27981_a_29306]
-
Dacă aș mai scoate un volum din toate astea, l-aș putea încheia așa. Sunt luni de când, trezindu-mă în timpul nopții, aud cu urechea stângă, dinspre stradă, zgomot puternic de motor, încât ai zice că de-a lungul Spătarului sunt înșirate blindatele Wermachtului. L-am întrebat pe Sara, marele orelist, ce înseamnă asta. Mi-a spus, fără să mă lămurească: „Se mai întâmplă și așa ceva”. Citesc amintirile lui Deliu despre prietenii lui cerchiști. Scrie: „...nicăieri nu poți cunoaște mai bine un
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
rând unde m-am născut, cum mi-am petrecut copilărie mea amărâtă, cu ce s-au ocupat părinții înainte de nașterea mea și alte rahaturi de-astea, gen David Copperfield, dar, dacă vreți să știți, n-am niciun chef să le înșir pe toate.” (J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară.) 8. „Se spune că atunci când vin necazurile, trebuie să strângi rândurile, și chiar așa au făcut oamenii albi” (Jean Rhys, Wide Saragasso Sea.) 9 „Pe vremea când eram mai
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
De pe banca din spatele nostru, auzim vorbindu-se românește. Era o doamnă venită din România în vizită la o rudă sau la un prieten român stabilit în Grecia, pe care, în mod vădit, ținea să-l impresioneze cu nefericirile ei. Îi înșira numai grozăvii, omoruri, torturi, închisori, schingiuiri, arestări peste arestări, foamete, frig, spaime, persecuții... Aproape că mă înfiora și pe mine, care veneam de acolo. Aveam impresia că văd un apocaliptic amestec de fragmente din Goya, Hieronymus Bosch și Käte Kollvitz
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
din acest unghi particular. Ele sînt mai mereu împărțite între un plan al realității terestre, joase, și unul al imaginației; între derizoriu și solemn; domestic și epopeic. Sub titlul prozaic oltețului 15, camera 305 ce deschide Ieudul fără ieșire se înșiră următoarele versuri, memorabile: „ca o amară, mare pasăre marină/ nenorocul plutește peste căminele de nefamiliști din/ strada oltețului 15.// aici nu stau decît cei ca noi. aici/ viața se bea și moartea se uită.// și nu se știe niciodată cine
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
poezia tradiționalistă a unui Ion Pillat cu aceea sămănătoristă a Mariei Cunțan. O singură pagină citită din poezia acestora i-ar fi fost suficientă lui Terian ca să evite a-i face să defileze sub același steag. În ciuda generozității cu care înșiră armata literară dea lungul unui secol și mai bine, Terian se dovedește refractar ideii, mult mai firești, a lui Bogdan Lefter cu privire la unificarea modernismului dintre 1918 și 1948. Etapa a treia ar corespunde realismului socialist. E o falsă etapă, pur
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
scotea animalele unul câte unul și le ducea la butoiul ăla să bea apă. Micul Du, ajutorul său, în picioare lângă fântână, nu contenea să scoată apă pentru a umple butoiul. Clădirea crescătoriei era mare și luminoasă, și înăuntru se înșirau vreo douăzeci de iesle de piatră. Primele două, mai largi și mai înalte, erau pentru cai și catâri, celelalte, mai joase, erau pentru boi. Când am intrat în curte, am văzut că zecile de piloni de lemn unde legau animalele
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]