6,007 matches
-
cred acum că mi s-a întâmplat să trăiesc povestea aceea veche a sufletelor pereche, murmur adesea în mine însămi psihi mou, agapi mou și știu că am să-l iubesc mereu iar pentru fericirea acestui om, să fie bine înțeles, am puterea să merg desculța...până la capătul pământului. Dragoș, nu există iubiri imposibile, ci poate doar neîmplinite, nu-i așa!? Să-ți spun că sunt bucuroasă pentru ceea ce ai trăit n-aș putea, știu bine cât ți-a dat, știu
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
asupra realului o observație făcută explicit asupra artei. Ce este arta? O spune Caragiale în O conferență: ,încercarea spiritului omenesc de a satisface o mare nevoie a spiritului omenesc". Or, în lume, Caragiale vede aceeași ,gratuitate": identitatea ei, fără vreun înțeles; singuru-i rost, bucuria. Oricum, căderea în materie oferă prilejul unui sens, fie el și de grad secund. Se-ntreabă într-un loc Caragiale: , Dar e oare un mijloc mai puternic ca să scăpăm de toată haotica năvălire a lumii întregi în
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
curent etc.) devine din capacitatea auctorială de a alătura elementele în modul cel mai firesc, de a le ține într-un echilibru care să nu permită nici deformarea realității, dar nici prozaizarea excesivă a fanteziei, a invenției. E de la sine înțeles că într-o astfel de structurare bazată mai sigur pe materie, stilul este ceva secundar, dar nu neglijat. El este la rându-i alăturat (juxtapus) vorbirii curente în aceeași conviețuire ferită de contaminări reciproce. în tot, Marius Tupan poate fi
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
cunoștință nouă, decît cu cei ce l-am frecventat pe vremea cînd era o bucurie să stai de vorbă cu el. Apăsarea pe care o resimțea era accentuată și de faptul că nu mai putea să citească. Lucru de la sine înțeles, dacă ne gîndim că viața lui erau cărțile. Pînă la urmă a acceptat totuși să le fac o scurtă vizită. Deși nu mai ieșea din casă, era la curent cu ce se întîmplă în lume și nu își schimbase modul
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
la el ironia, simțul parodic, blamul derizoriului, mușcătura plină de orgoliu și de superioară compasiune. Este ipostaza în care ironistul din el se umanizează, cu înălțări și căderi, cu bune și rele, cu sublimări și alunecări în păcat, în dublul înțeles al acestui ultim cuvânt: de regret și de virtute încălcată. Altfel spus, intrăm în imperiul ambiguității, o ambiguitate creativă și totodată morală, oglindă fidelă a epocii în care trăim. Nu de mult, Pavel Șușară s-a ocupat de mine, de-
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
suportă albastrul? Atâtea întrebări îmi rămân.../la care universul răspunde mereu/ cu marea lui muțenie! (Cui îi pasă? ). Adevărata poezie, dincoace și dincolo de orice retorică, ne pune față-n față cu semnificația profundă a realului, altfel spus cu necontenita, ne-înțeleasa împletire a vieții cu moartea. Ne pune pur și simplu în fața existenței acelui mister despre care a scris poetul-filosof Lucian Blaga. Dar nu spre a încerca să-l descifreze, spre deosebire de ceea ce se străduiește să facă filosofia și azi mai mult
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
a atins cote maxime!) și ne felicită cu Ziua Independenței. Cel, care pe timpul guvernării lor (comuniste) de ziua Independenței împreună cu babacul său V. Voronin, preferau să fie la odihnă pe la Karlovy Vary acum s-a făcut mare adorator al independenței, înțeleasă ca independență de România nu și de Rusia, pentru care lucrează de zor. Pe parcurs s-au cristalizat două opțiuni de bază pentru viitorul acestui colț de țară atât de prost guvernat pe parcursul acestor 25 de ani de independență: reunirea
25 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380636_a_381965]
-
întâmplă fără voia lor și a nimănui. Vin de se reinventează simțiri deja trăite și făcute ghem într-un deplin de certitudini fixate exact pe axa celui-mai-probabilului. La Dorel Cosma, într-o răscolire covârșitoare a valențelor ajunse din neînțelesuri tocmai înțelese, se petrec toate dezastrele de-a dreptul ucigașe. Are loc neîntâmplata încă întâmplare de așteptat să fie împlântată de-a dreptul furibund „În grădina timpului”. Atunci când se exprimă poetul, e ca și cum se cutremură oricare urmă de stabilitate într-un derizoriu
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
suficiență. Meritul nostru, poate singurul este acela de a fi o trestie gânditoare. Sărmanul Pascal. Dar, din păcate cu un mecanism al gândirii îndeajuns de lent, de ruginit și inexact pentru a cântări normele și valorile ce trebuie acumulate și înțelese. Supralicitarea meritelor personale, infime și, în fond normale în procesul de autodepășire, nu este decât factorul principal de obstrucționare a propriei voinți. „Sunt deasupra tuturor”. Privirea plină de nesaț, aruncată de sus nu-mi provoacă ulterior decât o stare de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
suficiență. Meritul nostru, poate singurul este acela de a fi o trestie gânditoare. Sărmanul Pascal. Dar, din păcate cu un mecanism al gândirii îndeajuns de lent, de ruginit și inexact pentru a cântări normele și valorile ce trebuie acumulate și înțelese. Supralicitarea meritelor personale, infime și, în fond normale în procesul de autodepășire, nu este decât factorul principal de obstrucționare a propriei voinți. „Sunt deasupra tuturor”. Privirea plină de nesaț, aruncată de sus nu-mi provoacă ulterior decât o stare de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
o irepresibilă voluptate a formulării. Și acest ansamblu trebuie privit și înțeles dincolo de articulările mecanice pe care el se sprijină, pentru că pictura lui Bernea este ca o frază complexă, cu multe subordonate și plină de trimiteri conexe, dar al cărei înțeles final este cu mult mai cuprinzător decît suma enunțurilor conținute.
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
Mării Egee, al lui Barbarossa care doarme secular într-o peșteră, al Bătrînului din Munte văzut de Marco Polo, al duhurilor invizibile și totuși prezente, al numelor sonore și înfricoșătoare." Și părerile despre critică sînt din capul locului originale: "Critica astfel înțeleasă nu poate fi învinuită de impresionism în înțelesul rău ce se dă acestui cuvînt. Căci criticul nu se conduce niciodată după impresie, ci după expresia ca pură posibilitate a spiritului său". Ideea este că simțul critic nu e teoretic, ci
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
combătîndu-l în detalii, l-a așezat în totul pe soclul cuvenit. Spre respectarea nuanțelor se cuvine precizat că există, cînd e vorba de un mare critic, la Călinescu, o sumă de precauții, ca și cum ar vrea să nu se facă rău înțeles. Față de Lovinescu astfel de precauții abundă de la primul articol pe care i-l consacră: "M-am întrebat dacă aveam căderea să judec o operă etc." Sau: Aș vrea să înving simpatia ca să văd adevărul". Nu e simplă abilitate, căci părerea
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
de clasă a respirat ușurat, continuând să sape la temelia orânduirii, să-și facă de cap cu mine de față, impasibil. Sunt de atunci aproape patruzeci de ani, iar refuzul de a deveni turnător mi s-a părut de la sine înțeles. Să fi acceptat, într-o secundă de maximă slăbiciune - prin care trece insul - m-ar fi costat enorm, mi-aș fi pierdut liniștea, somnul, orice bună părere despre mine, regretele m-ar fi sfâșiat precum colții leului dintr-o căprioară
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
instituit propriile ordini simbolice fundamentate pe limite, prejudecăți și excluderi specifice. Pe criterii religioase sau ținând de moravurile burgheze, instituționalizate odată cu epoca iluminista, oamenii și-au ales hrană, vestimentația, și-au întemeiat familii, au proiectat în câmpul discursiv propria ordine înțeleasă că nevoie de sens și de apartenență; propria închidere, dacă vreți. Lucrurile nu pot sta diferit nici astăzi, avertizează Mihăilescu, oricât credit am da ideologiilor militante care afirma drepturile animalelor și egalitatea lor cu oamenii, de exemplu. Da, problema își
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Mircea Martin în cartea dedicată lui G. Călinescu. De la acel nivel teoretic și speculativ cădem, cu volumul lui Radu Pavel Gheo, într-o problematizare mult mai subțire, cu rezolvări facile, preponderent în cheie stilistică, ale temelor discutate. Rezolvarea nu trebuie înțeleasă, firește, în sens strict: ci în acela de a determina cercuri tot mai largi de reflecție, meditații cât mai profunde asupra lumii românești. Autorul se oprește însă (dintr-o limitare de proiect sau dintr-o neputință comprehensivă) pe treapta cea
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
și la țanc, n.n.). Măgarul, dacă ar fi îndrăznit, ar fi dat drumul mâniei sale... Acum, își mai și bătea joc de el, - deși pe bună dreptate; căci cine ar suferi un măgar lăudăros! Nu ăsta fiindu-i caracterul. (Bun înțeles, punem aici punct.) O notă a ediției clasice pentru școlari arhicunoscută ne atrage atenția că, în fabulă, cuvântul măgar, pe lângă că-i scris fără majusculă, este folosit la singular, ca și cum pe pământ nu ar exista decât un singur asin; și
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
Gianni Vattimo care consideră că trăim sub zodia unei "epistemologii debile" care certifică faptul că literatura bună evită decisivul, categoricul, formulele nec plus ultra. Așa-numitul postmodernism e chiar regiunea în care precumpănește incertitudinea, aproximarea, căutarea. La originea criticii astfel înțelese s-ar afla Montaigne cu Eseurile sale. în epoca noastră ea ar fi fundamentată de "polifonia" lui M. Bahtin, de faza tîrzie a lui R. Barthes (,de care mă simt aproape, mărturisește Lucian Raicu, și pe care îl iubesc pur
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
să abdice, suportă o stare de provizorat, se află în căutarea unei identități. Lectura romanului demonstrează că necesitatea ficționalizării este mereu actuală. Motiv ce traversează secole (de la Șeherezada la Gabriel Marquez - Vivir para contar), povestirea întârzie, amână, suspendă moartea. Semnificație înțeleasă și de Cesar care își notează, transcrie "vise, coșmaruri, dorințe (...) întâmplări care n-au avut loc", conștient nu doar de importanța povestirii dar și a consemnării: "De ce am notat? Cum aș fi putut proceda altfel? Faptele nu există dacă nu
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
capabile să reziste măcinării timpului, iluzie salutară, tonică, prin care artistul nu împerechează două cuvinte, fără credința irațională de a le fi proiectat să-și continue himeneul artistic în infinitul timpului" (în Memorii I, capitolul XVI). E. Lovinescu scrie critică, înțeleasă ca o artă specială, cu gândul de a-și înfrunta și de a-și învinge propriul scepticism. E o formă de victorie a criticului asupra lui însuși, căci o revanșă în posteritate nu este decât o iluzie printre altele. Dar
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
dar și Supraviețuirile lui Radu Cosașu și, de ce nu, Patul lui Procust al lui Camil Petrescu, ca și Amintirile din copilărie ale lui Creangă ar fi autoficțiuni. Termenul nu este însă deloc pus în legătură cu poezia, ca și cum ar fi de la sine înțeles că ficțiunea nu se poate formula decît în proză. Dincolo de tipologia literară Autoficțiunea, ca practică literară (inițial) a unui individ occidental civilizat (în sensul lui Norbert Elias), urban, instabil, dezrădăcinat și avid, tocmai de aceea, de a lăsa urme, fie
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
bine sau rău, pentru că inflamata publicistă nu ne spune. Când e cuprins de furie, omul mai și uită. Titluri în doi peri Redacția Observatorului cultural și-a făcut un obicei din căutarea cu tot dinadinsul a titlurilor belicoase, al căror înțeles ambiguu este contrazis chiar de conținutul articolelor în fruntea cărora sînt puse. Că acest obicei, departe de a fi o virtute, denotă a veleitate amintind de meteahna gazetăriei de scandal este un lucru pe care colegii de la Observatorul cultural trebuie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
existența modificată de cenzură, de teamă. Toate acestea apar în roman, pentru că sunt lucruri pe care le-am trăit și pe care voiam să le descriu cititorilor. Nu știu dacă în Argentina această parte a cărții a fost foarte bine înțeleasă. Cred că a fost citită ca o curiozitate. Cred că subiectul îl poate interesa doar pe un român care știe despre ce vorbesc. Oricum, aș spune că dintre toate cărțile mele, Penultima călătorie este cea mai autobiografică. Nu este biografia
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
Aires-ul. - în perioada aceea scriați deja în spaniolă? - Da. La început, când am sosit aici, scriam în română. Apoi am început să scriu în franceză, cealaltă limbă pe care o cunoșteam. Mi se părea că mă pot face mai ușor înțeleasă, dar aici foarte puțină lume vorbea franceza. Și în cele din urmă, cam după doi ani, am început să scriu în spaniolă. în 62-63 scriam deja în spaniolă. Primul roman l-am publicat în 1975. - Este foarte cunoscut interviul pe
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
făcut ca în seara aceea să mă culc cu el. Ne-am protejat, dar prezervativul s-a rupt și s-a întâmplat ceva de care ne era tare frică - am rămas însărcinată. Pentru toți cei din jur era de la sine înțeles că nu pot să aduc copilul pe lume și că o astfel de sarcină ar fi o rușine. Prietenul meu era cu doi ani mai tânăr, iar eu în primul an de studii. Ce ar fi spus oamenii? Prietenul meu
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]