1,511 matches
-
ori pe lângă mine, ignorându-mă complet. Plecarea din spital s-a dovedit a fi la fel de dificilă ca găsirea unui doctor. Eram ca un zombie, nu mai mă puteam concentra pe agitația din jur și abdomenul încă mai îmi radia ocazionale înțepături. Vroiam să-mi smulg branula din mână și să plec pur și simplu, dar nu aveam energie să mă clintesc din loc. La un moment dat aud o voce și îmi dau seama că cineva vorbește cu mine. Îmi ia
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
și translucidă, propolisul cel ușor iute, dar atât de folositor ca dezinfectant, fagurii plini de ceară moale și miere proapătă cu miros de flori, uneori și puțin polen furat de tata ori lăptișor de matcă...era frumos printre stupi, deși înțepătura de albine îi provocase în copilărie atâtea supărări: umflarea locului înțepat, apoi mâncărimea... tata îi spunea că e de bine și acest mic accident, că veninul de albine e tot medicament... Vă voi spune cea mai frumoasă poveste de dragoste
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384771_a_386100]
-
Unii se mai tratează și astăzi. Eu, când mă mai doare câte-o încheietură (și trag concluzia că e reumatism în avanpremieră), îmi dau cu Ben Gay sau Fastum Gel. Se zice că nici nu se compară ca eficiență cu înțepătura de albină. Hm... Nu cred c-aș avea curaj să invit personal o albină să mă înțepe, deși mult mai nasoală e, de exemplu, o injecție, iar injecții cu Polidin mi-am mai făcut și singură, când eram răcită. Voi
Albina sau Fastum Gel? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19527_a_20852]
-
ea, la o mică mișcare a lui, l-a înțepat cu acul ei ca și cum ar fi dorit să-i facă o mică anestezie spre a nu mișca în timp ce dorea a-i soarbe nectarul. A fost destul ca Adam să simtă înțepătura, necunoscând încă ce-i durerea să facă un gest reflex, să împingă înainte crenguța cu putere, parcă de un resort puternic din spate. Aceasta, în poziția în care era fixată, a înaintat cu putere în locașul repartizat a fixa crenguța
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
a avut prezența de spirit, din frica de a nu ieși complet din punctul de sprijin, deci spre a nu cădea frunzele pe jos și spălate din nou, protejând-o a repetat mișcarea, acum din instinct și nu din durerea înțepăturii albinei. Au repetat ei mișcările care fiind necunoscute până atunci și plăcându-le jocul contradictoriu, nici unul nefiind de acord cu mișcările celuilalt, spre a nu lăsa să cadă frunzele de pe crenguță, au continuat. Se pare că așa au luat naștere
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
Deosebirea este că celelalte viețuitoare simt și răspund fidel mereu, la fiecare gest de dragoste dar te pedepsesc prompt când nu știi să te porți, când ești neatent și le superi. Cel mai trist este că pedepsindu-te cu o înțepătură, viața și așa foarte scurtă a albinuței, se sfârșește. . . E vară. Vara anului 2007. Încălzirea globală se manifestă din plin. În țară secetă dar și ploi scurte, repezi cu fulgere și trăsnete care ucid, distrug culturi, locuințe. Vijeliile au iz
ÎMPĂRĂŢIA LBINELOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358247_a_359576]
-
unor nume. Cândva, tot acest înveliș metalic fusese acoperit cu un strat de vopsea neagră sau lac, pentru a-l feri de rugină. Fie că amintesc de trecerea meșterilor și calfelor de lăcătuși prin oraș, sau că sunt doar niște „înțepături” adresate în derâdere Diavolului, cuiele înveșmântează trunchiul aidoma unei armuri. O cămășă de zale pentru cavalerul care, de 177 de ani, stă de pază nemișcat la colțul străzii Griselini, amintin- du-ne de vremi trecute, de breasla lăcătușilor și, poate
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
că este o certitudine, parcă s-a răzgândit. Nu mi s-a părut că președintele care tocmai s-a retras de la conducerea partidului trebuie să fie în comisia politică de negociere cu PDL. Dar tot prieteni suntem și cu mici înțepături, împunsături. Nu este nicio problemă", a continuat Klaus Iohannis. El a arătat că ia în calcul varianta demisiei în cazul în care va pierde alegerile prezidențiale. "Este sigur o variantă de lucru, să demisionez dacă voi pierde prezidențialele. Nu spun
Iohannis: Guvernul PNL-PDL, după alegeri. Fără tandem președinte-premier în campanie by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/28405_a_29730]
-
după... 27 de ani: în 1977, tineri fiind, ei au jucat în spectacolul „Emigranții“, în regia lui Mircea Danieluc. Acum, Ștefan Iordache joacă un bătrân ursuz și cusurgiu, aparent cinic, în timp ce personajul lui Mitică Popescu e întruchiparea candorii. În spatele hachițelor, înțepăturilor, duelurilor verbale clocotind de umor evreiesc, se ascund afinități deosebite, dar și tristețea de a se simți abandonați, care-i face pe cei doi să devină cei mai buni prieteni. La sugestia lui Ștefan Iordache și cu acordul lui Elkin
Agenda2005-09-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283423_a_284752]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ACEASTA-I TOAMNA! Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului O, toamnă dragă! La versul meu cu-nțepături, Deși au fost doar firmituri, Ai dat năvală-n arături Și-ai depășit la drum centuri! Ai dat, spre noapte, viituri Din ploi-torent de picături, Lăsând pe pomi scrijelituri Ca semn de-a tale semnături... Te-ai repezit cu mușcături
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]
-
în cănile cu cafea, în fiecare dimineață. Ca la cluburile poeților, ne facem dieta artistică, pornind de la ultimul tablou al lui, până la umilele mele rânduri scrise în gând la vremea nopții albe. Așa se sfârșesc nevralgiile, așa ni se îndepărtează înțepăturile din ochii obosiți de peste seri întârziate, așa ne adunăm speranțe și dorinți pentru următoarele zile. Nu știu dacă sunt puține sau multe grijile noastre, dar la începutul zilei, le risipim, îndreptându-ne cu gândul spre liniștea unei grădini cu flori
IUBIREA MEA TANDRĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384604_a_385933]
-
știu ei pescarii despre ce vorbesc. Din când în când, mai vedeam bambina cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de soi, nimic mai răsărit, să fi fost un kilogram de pește. Deodată, în stânga mea văd zarvă mare: colegul de serviciu, cu lanseta
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
da, prima dată când am vrut noi să ne luăm apartament și era unul Georgescu ,de la Personal care nu vroia să aprobe cererea. M-am dus eu și am rezolvat.... - Vai de mine ! se vaită socru-meu, lovit instantaneu de-nțepături la inimă. A doua oară când a fost ? - Ei,când ? Atunci când ai vrut tu să ne cumpărăm mașină . Și directorul Ionescu de la CEC nu vroia să ne acorde împrumutul ... - Ionescu ? Ăla mustăcios ?! - Mustăcios,nemustăcios ,te-ai plimbat cu Dacia 20
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
roșie în fața taurului, sărind cu mișcări agere, de pisică sălbatică. Animalul obosi încercând să-l atace. Publicul era în extaz. Canicula însuportabilă a fost uitată pentru câteva momente de toți. Deodată, taurul este înțepat de o albină rătăcită de căldură. Înțepătura îl enervează. Durerea îl înnebunește. Animalul se repede brusc și își înfige cu forță coarnele răsucite și cu vârfuri ca sulițele, în coapsa bărbatului. Împăratul Claudius se mișcă spasmodic în tribună și îngăimă câteva vorbe cu dificultate, în colțul gurii
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
Marcu. Am crezut că sunt obosiți și doreau să nu fie deranjați pe timpul vreunui pui de somn furat în timpul deplasării. M-am înșelat. Vocea lor inconfundabilă era adeseori auzită, fie în versurile declamate cu patos de domnul Horia, fie în „înțepăturile” în replică ale colegului de breaslă ori în intervențiile pe care le făceau în diverse dialoguri, atunci când Lidia Petrescu și chitara ei își trăgeau sufletul între două melodii. Nu eram atent la cele discutate și nici la toate melodiile. Priveam
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
Autorului SCRISOAREA Pe un scăunel în Rai, Șade Moșul Niculai, Șade, șade dus pe gânduri Și citește niște rânduri Scrise de un băiețel Pe-o foaie de carnețel: „Dragă Moșule, te-aștept Nici nu știi, dar simt în piept Niște-nțepături, de zici Că s-au aciuat furnici. Rău de-am fost sau cumincior, Să îți spun nu mi-e ușor! Ce e foarte-adevărat Este că m-am și schimbat, Eu și cu colegii mei Suntem cei mai cuminței, Iar în
SCRISOAREA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383106_a_384435]
-
de cuvinte, Tranșați în „adevăr” sau „ficțiune”, Lipsiți de-un firicel de rațiune, Ciocnim paharul plin cu jurăminte. Purtăm la gât doar talismanul vorbei, Atingerea-i de gheață, ca oțelul. Ea se strecoară-n jur, precum prâsnelul, Și chiar imită-nțepătura cobrei. Dar așezând noi fraze pe tocilă - Țepușe vii, un armament - dezastru, Nu ne-nălțăm spre un benefic astru, Ci ne-atacăm pe noi, c-o escadrilă. Nu pierdem bătălia, ci războiul, Săpându-ne în lut, de-acum, morminte, Dar
HĂITUIȚI DE CUVINTE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383171_a_384500]
-
porcării! Nu; nu s-a săturat, știi asta. Se hrănește din propria ei suferință. Din urât. Adoră abjecția, chiar dacă nu recunoaște. Adulmecă miasme pestilențiale. Precis că nu există om care să nu dorească să știe, nemijlocit, ce miracol produce o înțepătură cu heroină: puțini îndrăznesc. Cei buni citesc despre morală, dragoste și Patrie. Despre Justiție. Sunt periculoși, se pot înșela ușor. Creează-le imaginea unei puteri care trebuie urâtă și a unui Artist bețiv și țâcnit! A unui Filozof degenerat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
frig subțire ce i-a învinețit pe participanți. Tot lucruri obișnuite. Deosebită a fost seara a șasea, când a apărut o mască nouă. O față de om cu dinți de fiară, nimic extraordinar, dacă nu ar fi avut ochii fosforescenți; în jurul înțepăturilor prin care purtătorul vedea pe unde pășește, cartonul părea că arde. Personajul lăsa în urmă un miros greu, sufocant. Grețos. De parfum dulce. Ori de cadavru de o zi. De două. O glumă proastă. Firile mai slabe - sau mai fricoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a lui Giannetto, de aparenta lui siguranță În a prevesti năpaste pentru Partida albilor. Ce știa turma aceea de repudiați despre viitorul Florenței, ori chiar despre destinul lui? Simți din nou cum pământul Îi fuge de sub picioare și suportă o Înțepătură În ochiul stâng. Se uită iar spre poartă. Deodată, auzi zarvă undeva În spate. Un al doilea cerșetor se apropiase de primul și părea că Între cei doi izbucnise o ceartă. Parcă recunoștea glasul lui Giannetto care Îl insulta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu ar fi priceput Înțelesul a ceea ce spunea și s-ar fi mărginit să repete un sunet dintr-o limbă necunoscută. Începu să plângă În tăcere. Dar rămăsese nemișcată, În picioare, În mijlocul Încăperii. — Răsplata. Capul Îl durea din nou. Niște Înțepături ușoare, nu mâna de fier din anumite nopți, ci atingerea ușoară a unui vechi dușman ce nu se vrea uitat. Mușchii de pe față i se contractară Într-o grimasă. Simțea cum durerea Antiliei Îl Învăluia precum inelele șarpelui pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de trandafiri, pureci de stepă, tătărăști, care se pot ține o vreme pe urma unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe de Anatolia care sug sângele dușmanilor, gândaci de alcov pe care nu-i poți stârpi decât prefăcându-te mort, furnici de Eritreea, molii de Lipsca, bărzăuni de Kiev... Da’ ăștia ce ne mănâncă pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că ar fi putut compara starea sufletească a acelor drumeți asudați cu cea a unei bestii puternice, cu coarne agresive, care, după ce iese cu avânt în arenă, gata să mănânce pământul, suferă pe neașteptate și cu excesivă cruzime o cumplită înțepătură, în repriza a treia, dată de sulița unui implacabil picador. Chiar de la distanța aceea se putea vedea că hotărârea și solemnitatea cu care mărșăluiseră cu o noapte înainte fuseseră înlocuite de o vădită dezordine și delăsare, dat fiind că picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața noastră Încetează să curgă, așteptînd somnul ca pe un tren, care ne va scoate din nou la lumină. Dimineața e totdeauna mahmură, cu gura amară, cu Înțepături sub coasta dreaptă, cu greutate În stomac și În vintre. CÎnd mă ridic În picioare sînt ca un sac de cartofi răsturnat pe care Îl pui după multe eforturi din nou să stea drept. Pe urma Încep drumurile, de la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de durere. Simte În partea dreaptă, sub coastă, o Înțepătură, care devine tot mai persistentă. Se Înmulțesc cutiile de medicamente, cadourile de Crăciun sînt mai puține. Tiberiu s-a hotărît să nu-și mai petreacă revelionul În familie. Așteptăm Anul Nou ca „două ghebe pe-o cracă“, cum spunea bătrîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]