1,815 matches
-
că ai adormit sau ai plecat - l-a luat la vale moș Dumitru, stârnind râsul celor din jurul mesei. Decât să vorbesc vrute și nevrute, ca alții...mai bine tac și ascult. Mai multe înveți ascultând decât lehăind fără rost - a răspuns cam înțepat tăcutul Ion Cotman. Cei care se cam știau cu musca pe căciulă au înghițit în sec, dar n-au spus nimic. Ca să liniștească lucrurile, Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vreme, moș Dumitru a dat semnalul de plecare. Gata, copii! La drum!... Au înjugat și au pornit. Undeva, deasupra Măgurii, și-a arătat bucla alb-aurie un nor plutind singuratec pe siniliul cerului. Moș Dumitru nu a scăpat prilejul să-l înțepe pe Pâcu. Pâcule! Atâta fum ai scos din pâclișâta ceea de lulea încât începe să se înnoureze. Si tu de colo. Un nouraș amărât și gata,tu te sperii, ca babele - a răspuns Pâcu, parcă cu chef de arțag. Dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
neînduplecată. Se văd luminile de la Crâșma din drum. Nu mai avem mult de mers - a dat zvon de bucurie Mitruță. Ce ne-am face noi dacă nu ai fi tu cu vederea așa ageră? l-a lăudat Pâcu pe Mitruță înțepându-l subțire. Ii bun un om cu vederea ascuțită, mai ales la un drum ca aista - i-a luat apărarea Hliboceanu, dar cu toată seriozitatea. Is buni toți oamenii, Hlibocene! Is buni atunci când se înțeleg. Altfe... - i-a întărit spusa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu iese gerul din noi nici până la primăvară. Tu mai ai o scăpare, Pâcule. Aprinzi luleaua și pufa-pufa te încălzești. Noi, însă, ioc. Numai să te prind eu că ne tămâiezi iar, că ai băgat-o pe mânecă - l-a înțepat subțire și l-a amenințat glumind moș Dumitru. Mulți au spus și nu m-am tuns. Nici de data asta nu m-oi rade - a răspuns cu indiferență Pâcu. Costache nu s-a lăsat rugat de două ori și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să fiu în locul dumitale, jupâne. Dacă aș fi, apoi până acuma marfa era descărcată, cântărită, banii plătiți și pe aici ți-i drumul. Da’ așa noaptea-i colea și noi tot cu carele pline și boii însetați stăm - l-a înțepat subțire Vasile Hliboceanu. Ușor de zis, da’ mai greu de făcut, pentru că un muncitor de-al meu lipsește. Păi de ce nu spui așa, jupâne, și ne ții de vorbă? Flăcăi! Mâna pe saci și la cântar cu ei! Asta însă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
apucat s-o meremetisească pe îndelete. Cei din jur făceau zâmbre, dar nu aveau ce-i face, pentru că îl știau bine pe Pâcu...N-a ieși el din pasul lui, ferita sfântului. Doar moș Dumitru își permitea să-l mai înțepe cu vorbe în doi peri. De această dată, însă, l-a lăsat și el în pace...o vreme. Când a văzut că Pâcu o lungește anume, l-a întrebat cu parapon: Cât ai de gând să-l sfredelești pe dracu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Noapte bună, Costache băiete, și mulțumește-i Măriuței din partea noastră pentru bunătăți - au grăit cei doi bătrâni cu glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cum te pricepi mai bine plăcile tectonice, ca faianța la baie, uzina suflețelului tău scoate aburi care se răcesc pe cer și apar oceane și lacuri mari, din pământ apar singuri munții, chestiune de personalitate a proaspetei tale creații, aceștia înțeapă cu piscurile lor colțu roase cerul, și din ei încep să susure izvoare, câmpia, iată, s-a în ver zit și s-a umplut de gâze și lucrurile sunt abia la început, oprești uzina mirifică a suflețelului tău și adormi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
putere fantastică, de prințesă strălucitoare, nu te pot ataca oarbele rele în această noapte. imediat după ce te trezești, berbecul ikanga rupe poarta grădinii tale suspendate cu coarnele sale și țâșnește, alergând, către lacul kanas, pe care are ordin să îl înțepe cu coarnele sale ascuțite, care pot scurge culorile lacului tău secret înspre conducătorii aprigi ai oștirilor dușmane, harnica furnicuță letix este însă trează de dimineață, de la prima oră, simte primejdia și îi pune piedică berbecului ikanga cu picio rul ei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dragostei tale. cineva mic care cum prinde puțină putere face ceva rău este trântit, este sacrificat. șase în al cincilea loc: prințul yi, orizontul yi, vrăjitorul yi, cuvântul yi, împreună în yi, văd că berbecul ikanga nu a reușit să înțepe cu coarnele sale lacul kanas, supranumit și paleta lui dumnezeu. nu au regrete, știu că a fost numai o foarte slabă încercare pentru îmbunătățirea strategiei. nici tu nu ai regrete. nici prințul vieții tale nu a ezitat să facă următorul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu mai are sânge. tu rămâi cu mintea foarte clară după toate astea, te speli pe față cu apă din lacul tău secret, kanas, și te odihnești. zăpadă acrișoară cu ciocolată din somn m-au trezit acele bradului care mă înțepau în obrazul drept am deschis ochii și am văzut pachete aurii cu funde roșii erau visele noastre, clipele care vor urma și clinchetul râsului tău stăteam ghemuit și cuminte pe zăpada acrișoară amestecată cu fulgi de ciocolată și așteptam să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
primul care o zgândără? Asta-i viespe evlavioasă. A trăit pe pământ tot în preajma unui pustnic și s-a sfârșit de foame pe marginea unui blid gol al cuviosului. Nu-i chip, Sisoe! Asta nici n-ar putea să te-nțepe, că are acul bont și-n loc de venin miere. Uiți unde te afli? SISOE (alungă viespea): Că bine zici! Nu-i chip! Mai ieri treceau pe-aici doi frați ai noștri întru neștirbită fericire. S-au oprit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o pasiune pentru copii. Când ne-am dat jos, ne-a și salutat și a tras o salvă de-aia, uuuu. În Tunelul groazei, la Casa fantomelor am mers doar cu fi-miu, noi, bărbații, lasă căcăcioasele astea, că le înțeapă inima. Era întuneric așa, groază, mai scârțâia câte o placă. Cică bine ați venit în Casa fantomelor! De aici nimeni nu mai iese zdravăn! Îi traduceam lui fi-miu’ ce mai înțelegeam și io. De fapt, era chestie de iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii sale epoci prin vocea sa, atât. În ziua de astăzi, ești sfătuit invariabil de către toată lumea să te ferești de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
brațe de cei mari, în special de tanti Jeni, și ridicatul deasupra capului lor, era un obicei al casei. Totuși, un eveniment imprevizibil s-a ivit din joacă, atunci când am aruncat o foarfecă spre Dorina, mai mult în glumă, aceasta înțepând-o deasupra ochilor, în regiunea sprâncenară, poate și invidios, căci ea, fiind mai ușoară, era ridicată mai des și mai sus decât mine. De atunci, am devenit mai tolerant, dar pacea familială s-a instalat cu adevărat când noi am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dictonului „Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă” și devenisem un alergător profesionist pe distanțele scurte dintre vestiarul echipei noastre și camionul acoperit cu prelată, care îmi dădea o falsă siguranță, căci nu de puține ori îi erau sparte geamurile sau înțepate cauciucurile. Revin la dezvoltarea mea somatică, mult îmbunătățită datorită practicării, în paralel cu celelalte sporturi amintite, a unor exerciții de gimnastică la două aparate confecționate și amplasate în curtea noastră. Este vorba despre bara fixă și de inele, aparate la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mult. “Deocamdată, zise apăsat, sunt la studiul formei. Conținutul Îl las pe mai târziu, când voi fi mai... pregătit!” adăugă cu seninătate, privindu-mă, parcă, cu multă Îngăduință, ca și cum ar fi deținut un mare secret. Apoi se răsuci brusc, mă Înțepă cu privirea și spuse misterios: Sunt și cuvinte care... dor, preciză el apăsat. Cuvinte periculoase, cum le numesc eu. Aici, că tot m-ați Întrebat, intră În egală măsură, pe lângă formă, și Înțelesul lor. Păi i-am spus ușor intrigat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bătrân gură cască se sprijină Într-o umbrelă cu câteva spițe ieșite și privește spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și rânjește cu nesimțire. Devin nervos și Îmi simt brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii de ace. Aproape că-mi iau zborul. Dacă mai continui, voi ceda din clipă În clipă. Brusc mă arunc pe scările de la intrare și, cu o Întoarcere rapidă a capului, privesc În spate. Epuizată, umbra rămâne o clipă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fără a se uita înapoi. Primise de la recepție cheia unei camere aflate la etajul al doilea. Urcă scările și nu lăsă pe nimeni să îl ajute cu geamantanul. Holul lung și întunecat aducea cu peronul gării. Mirosul de mucegai îi înțepă nările de cum intră în cameră. În zadar încercă să aprindă lumina neonului din perete, trebuia să se mulțumească cu lumina unui bec ce își trimitea razele de la veioza de pe noptieră până spre igrasia ce fusese expusă asemeni unui tablou de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
liniști. Gura îi rămăsese întredeschisă și i se vedea cerul gurii albicios. Mirosul amărui al salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot mai obosiți, ne luă și amețeala, iar unchiul nu mai murea. Continua în schimb să dea cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vorbiseră. — Îmi permiteți? — Desigur. Condu-o, te rog, pe domnișoara Vera. — Nu este nevoie, interveni ea. — Insist. Vera se lăsă condusă până la ușa de la ieșire. Spațiul se dilatase, toate obiectele de mobilier erau prea departe unele de altele, iar lumina înțepa neiertătoare fiecare unghi ascuțit. Omulețul continua să zâmbească, iar ea credea că râde de ea, că era satisfăcut de faptul că acceptase să nu-i spună nimic lui, doar ca el să aibă ultimul cuvânt. — Respectele mele, domnișoară. — Iertați-mă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
surdă, care nu mai impresionează, pe nimeni, de mult, cu nimic. Liniștea continuiei mediocrități. Prima noapte de iubire, ultima de hărțuire Autoritățile de înalt rang, instituțiile de informații și ordine, serviciile secrete au ciulit urechile, brusc, de parcă le-ar fi înțepat un țânțar imens, în vârful nasului: intens căutatul și înfricoșătorul dat în urmărire generală, Mogulu Moni, a reapărut. În țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să arate o cât de palidă frică, ci
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
important în viață. Apăreau oameni cunoscuți cândva, în tinerețe, dar când să se bucure și să-i recunoască cu adevărat, între ei și el se lăsa o altă cortină, și o alta, și mai apoi alta, până începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]