1,381 matches
-
rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde. Parcă se auzea din mai multe părți deodată. Am tresărit, inima mi-a zvâcnit cu putere și am înțepenit ascultând liniștea și întrebându-mă ce auzisem. Sunetul se repetă. După câteva clipe de groază mi-am dat seama că era soneria de la ușă, pe care n-o mai auzisem până atunci. Mi-am aranjat halatul și am ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îi cădeau mereu în față; din timp în timp îi vedeam profilul când se întorcea să vorbească cu Georgie sau cu Palmer. Gura, cu arcuirea tipic evreiască, cu buzele de un roșu natural ce contrastau cu nuanța gălbuie a pielii, înțepenise într-un zâmbet în timp ce mâna i se mișca neîncetat. Părea foarte obosită. „PASAGERII PENTRU CURSA D187 CU DESTINAȚIA NEW YORK SUNT RUGAȚI SĂ SE PREZINTE PENTRU ÎMBARCARE”, rosti o voce supraomeneasă. „VĂ RUGĂM SĂ PREGĂTIȚI PAȘAPOARTELE ȘI BILETELE”. Toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După câțiva metri, am simțit primele picături mici de sudoare prelingându-se pe mine, ca niște insecte grase cu miriade de piciorușe Împiedicate. Șoldurile mi se Înțepeniseră, picioarele erau parcă din plumb. Eram pe punctul de a mărturisi că, În definitiv, s-ar putea să n-am destulă putere să ajung până la resturant, când am auzit un ticăit cunoscut În spatele meu - și o fată de aproximativ zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Înșelat. La un moment dat Dora Își potrivi perna sub cap. — Gata, ajunge. Restul n-are nimic de-a face cu Apendicele lui Froehlich. Hai, Întinde-te, Anton. E rândul tău și al problemei tale sexuale. M-am ridicat Înțepenit de pe scaun. Bineînțeles că aveam destule să-i povestesc - o experiență rușinoasă, o fantezie interzisă, un tic sexuel. Și totuși, cum putea un singur episod dintr-o viață Întreagă intimă să... — N-o să te torturez, dacă asta crezi. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dracu’. La dracu’. Cum am putut fi atât de prost? Și-acum ce să fac - cu toată bunăvoința mea febrilă, cu toate prostioarele mele de om educat? M-am prăbușit pe podea epuizat. Mi-era frig la picioare, membrele Îmi Înțepeniseră și mă dureau. Exact când m-am aplecat să-mi desfac șireturile de la bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am dat jos haina, mi-am desfăcut șireturile ude și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de la cataclism - că taică-tău, Conu Grozavu’, aci de față, a trebuit să-l cheme pe medicul hotelului, care dormea buștean, să vină la noi în cameră. Vezi cum îmi țin degetele? Vărsam atât de cumplit, că exact așa îmi înțepeniseră, de-ai fi zis că-s paralizată și întreabă-l pe taică-tău - Jack, spune-i, spune-i ce-ai crezut când mi-ai văzut degetele după ce-am mâncat homarul ăla. — Care homar? — Ăla pe care mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pernă sub cur, cum scrie în manualul tinerilor căsătoriți al babacilor mei? Ce s-a întâmplat când ai terminat în ea? A terminat și ea? Mandel, lămurește-mi o treabă pe care neapărat trebuie s-o știu - termină și ele? Înțepenesc? Sau nu știu decât să facă tărăboi cu gemetele lor - sau cum e? Cum termină? Ce se-ntâmplă? Trebuie să aflu cum e până nu-mi ies din minți! CEA MAI FRECVENTĂ FORMĂ DE DEGRADARE DIN VIAȚA EROTICĂ Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Etajul de jos. Atunci e În regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei din lemn tare și se prăbuși cu zgomot. În aceeași clipă, În cameră se aprinse lumina. — Rămâi unde ești, spuse Herr Kolber, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și, până am intrat Înăuntru, eram pe jumătate udă și respiram cu dificultate. Domnul Mortimer e acasă? l-am Întrebat pe Luccio, portarul, În timp ce treceam val-vârtej pe lângă el. — A plecat la aeroport acum o oră, zise Luccio. Unde pleacă? Am Înțepenit pe loc, În mijlocul holului. Hunter plecase? Îl făcusem să plece, din cauza acuzațiilor mele? Dacă așa era, nici nu prea puteam să-l condamn. —Vă simțiți bine? Întrebă Luccio. Da... nu... eu doar... Am scotocit În poșetă după telefon. Când, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urmă să mergem să ucidem un fazan frumos pentru masa de prânz. Pe drumul spre ieșire, îl întreb pe bibliotecar despre exemplarul lor din cartea de poezii. E împrumutat. În legătură cu bibliotecarul, detaliile ar fi următoarele: are șuvițe blond-cenușii în părul înțepenit cu gel sub forma unei copertine care-i umbrește fața. Un fel de vizieră blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are un pulover pe gât cu un ecuson de plastic pe care scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prăbușește peste tastatură, apoi corpul i se răsucește și i se prelinge până pe podea. Distrugere constructivă. Helen își întinde neprețuita-i mână să întoarcă monitorul spre noi și zice: — Rahat! Deși zace mort pe podea, pare adormit. Claia de păr înțepenită cu gel i-a atenuat căderea. Privind monitorul, Helen zice: — A închis fișierul. Îmi trebuie parola. Nici o grijă. Fratele cel Mare ne-a umplut tuturor capul cu aceleași rahaturi. Îmi închipui că se credea deștept, la fel ca toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în două centrul orașului, cu acea aroganță ce o au cursele cu regim special, cursele rapide, O.N.T.-urile, ori cele externe, sfidîndu-le pe suratele lor locale, sau nerapide, înțesate de lume, cu băncile ciobite și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bruscă. Pasagerii se trezesc săltați în picioare, apoi, în secundele următoare, cînd panica e în toi, cursa lunecă încet spre dreapta cu jumătatea din spate; lumea țipă și, pe măsură ce țipetele se accentuează, roțile din spate intră în șanț iar cursa înțepenește prăvălită. Lumea a amuțit. La numai un metru în față, un camion stă răsturnat în dreapta, în șanț. Șoferul cursei coboară, se uită la roțile din spate ale cursei, merge la cabina camionului, o vede goală, se întoarce, urcă la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mașinii, sub presiunea vîntului în coastă, li se taie răsuflarea, gîndind cum ar putea să se salveze, în ce parte să se arunce, pentru a nu fi striviți dacă se răstoarnă. La următorul val mai mare, care blochează drumul, cursa înțepenește o clipă, apoi, în timp ce botul și roțile din față stau înecate în zăpadă, jumătatea a doua e împinsă încet de vînt, pînă ce roțile din spate se opresc în capătul de beton al podului, îndreptînd colosul metalic în direcția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîmpinare. Doctore, strînge el din umeri doamna Aura n-a fost cu noi în cursă... Umerii lui Radu tresar, iar ochii, mărindu-se continuu, stau ficși spre tînărul din față, către pieptul căruia ridică mîinile tremurînd vizibil, cu vîrful degetelor înțepenite de frig. N-a fost cu noi, nu-i aici spune din nou Lazăr, fără să ia în seamă palmele ce-i ating pieptul, gata să-l înșface. Un geamăt înfundat răzbate din Radu, iar brațele lui, ostenite, fără viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai sigur, mai de nădejde decît unul viu, supus greșelii încă... Ori... o fi aflat ceva, că de bănuit a bănuit mereu, dovadă ce mi-a șoptit atunci, la despărțire..." Ochii bătrînei, obosiți de albul zăpezii, pe care au stat înțepeniți pînă acum, caută în interior, spre mesele din jur. Imaginea profesorului o face să se cutremure. "Ce partidă ar fi făcut Maria! Cît de elegant și de manierat era în seara aceea, cu viscol, cînd..." Înțepenește cu ochii asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe care au stat înțepeniți pînă acum, caută în interior, spre mesele din jur. Imaginea profesorului o face să se cutremure. "Ce partidă ar fi făcut Maria! Cît de elegant și de manierat era în seara aceea, cu viscol, cînd..." Înțepenește cu ochii asupra lui și-n urechi îi răsună vorbele celui care a analizat, cu nouă ani în urmă, dosarul soțului: "Am fost prezent, și-o pot spune și în instanță, sub prestare de jurămînt, că... insolența..." Vorbe frumoase, dificile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de un junghi puternic unde a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vrea să scape, sau care vor să-l vadă plecat imediat după. Rămîne așa, deasupra Mariei, ajutînd-o să-și dea jos picioarele de pe umerii lui abia cînd o vede făcînd o grimasă de durere, prin care îi sugerează că a înțepenit. Înțelege că femeia îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru a-i da femeii indicațiile cele mai obscure și mai încâlcite. Întorcând spatele locului în care băcanul îngenunchease pentru a pune etichetele cu prețul pe niște conserve cu pastă de tomate, grăunciorul îi revenise subit în minte, astfel că înțepeni de groază la gândul că prelungirea aceea înfiorătoare ar putea ieși dintr-odată din strânsoarea blugilor și a lenjeriei elastice. Ajunsă pe un culoar pe care nu se mai afla nimeni, Carol își desfăcu șlițul pentru ca mâna să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Carol suferise o oarecare modificare, pentru că simțea cum jetul trece printr-un soi de canal pentru a se îndrepta spre exterior. Uitându-se în jos, văzuse cum șuvoiul de urină iese dintr-un tub de carne. Pipăise cu degetele înțepenite de groază și obținuse confirmarea a ceea ce văzuse: grăunciorul era încă acolo. Numai că acum se ițea în afară dintre labii. Abia putuse să cuprindă chestia între degetul mare și arătător. Această imagine îi apărea reflectată, pe un fond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sferturi pe o parte, simți o mână stângace alunecându-i ușor în sus, spre chestie. Vocea leșinată a lui Dan, răgușită de dorință, îi șoptea în ureche: — Aș putea să urc la bord? 6 Cum devine cineva ceea ce este Carol înțepeni. Nu, n-a fost chiar așa, am ales puțin anapoda cuvintele, ar fi mai bine să spun „îngheță“. Da, devenise atât de țeapănă, încât părea congelată. Ce era de făcut? Mâna lui Dan se îndrepta oare spre ea? Sau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dăduse părul în spatele urechilor cu cele două degete arătătoare, așa cum făcea de obicei. Bull simți cum mâinile doctorului îi ating partea de sus a coapsei stângi, mișcându-se încet și palpând cu atenție carnea cu degete experte și grijulii. Bull înțepeni și, pentru prima dată în cei treizeci și ceva de ani pe care îi avea, fu copleșit de neliniște. Era altceva decât teama care îl stăpânea atunci când era atins de persoane străine sau trebuia să se dezbrace în fața lor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și a mai scuipat o dată spre coadă. „Nu, bă, ești prost, e un film mare ăsta, l-am mai văzut de două ori, e cu patru mari actori”. Așa a zis Pancho Villa, stimați cititori ai zilei de azi, să-nțepenesc, mai ieftin n-a lăsat-o, patru mari actori, nici măcar patru actori mari. Filmul era Un tramvai numit dorință. Hai, dacă zicea „e cu un actor tare”, mai înțelegeam: i-ar fi plăcut pur și simplu Marlon Brando, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina după ureche și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două pe față, două pe dos. Luigi a dispărut apoi din povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]