58,220 matches
-
ta rostește cu patru sute de trandafiri...», să-ți imaginezi că numai dacă l-ai fi atins, un cutremur magnetic ți-ar fi smuls ființa din rădăcini și apoi în clipa trezirii să redevii nou născutul care va ști în adevăr, înaintînd în viață să pună preț pe ea” (Un hipertext îndrăgostit). Aci intră și notele de lectură, cu implicarea, caldă moralmente, a mărturiei de sine: “Stărui de-atîta vreme asupra studiului despre diferență și repetiție la Gombrowicz și Deleuze.// Pe măsură ce înaintez, intuind
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
adevăr, înaintînd în viață să pună preț pe ea” (Un hipertext îndrăgostit). Aci intră și notele de lectură, cu implicarea, caldă moralmente, a mărturiei de sine: “Stărui de-atîta vreme asupra studiului despre diferență și repetiție la Gombrowicz și Deleuze.// Pe măsură ce înaintez, intuind perfect comedia literaturii transcrisă de polonezul meu preferat, înțeleg că eu însămi sînt o rotiță stricată în angrenajul ei deși îmi propusesem prin munca de furnică anonimă și perenă să-i prind măcar un atom din normalitatea presupusă.// În
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
proprietatea Bârlădenilor, Închiriată unei doamne fugite din Basarabia, care locuia acolo cu fiica ei Olga. Cum doamna Bârlădeanu nu avea vreun mijloc de existență trăia descurcându-se din chiriile celor ce ocupaseră parterul casei lor și al celei de alături. Înaintând tot pe dreapta străzii urmau câteva case mai mici, apoi o curte lungă cu gardul vopsit În albastru , unde locuia doamna Iutzi, o coafeză foarte cochetă care-și flutura din mersu-i țeapăn un păr blond platinat , totdeuna aranjat impecabil. Arăta
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
mult venise rândul tău maestrul de ceremonii zâmbea arătându-și toți dinții tu știai că în nici un caz nu trebuie să zâmbești cu partea stângă în partea stângă era un câmp de bătălie pustiit în partea stângă sub umăr ai înaintat cuprinsă de o mare oboseală lumea aplauda te-ai străduit ai mulțumit ai vorbit frumos spunând cât de mult înseamnă pentru tine apoi ai plecat spre malul acela pustiu unde adesea făceai exerciții de suportat de îndurat de rezistat erai
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
Gh. Grigurcu) devine un veritabil erotikon, ființa barbara conștientizînd soarta corpului pieritor. Îmbrăcat, așadar, „În plînsoare”, poetul, asumîndusi riscul monotoniei, purcede la un ritual de exorcizare a răului, convins că sentința s-a dat. Pe un ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica. Instinctul thanatic lucrează, acea aglutinare de motive suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
din pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să mă întrebe: Inima ta mai bate? Dar creierul ce face el? Ce ocolește? Pune nerv lîngă nerv înnodînd o punte pe care dincolo să te strecoare? Vinul roșu din pahar înaintează spre mine să-i regleze energia din trup s-o egaleze pe cea a cioburilor fierbinți pe care le-am călcat cu picioarele goale. Să vedem (zice el) ce va fi mai tîrziu după ce viziunea nopții de sticlă se rotunjește
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
cele ale mării pe care am cunos-cut-o, marera litoralului dobrogean, sunt deopotrivă reverii ale plăjii, ale stâncii și ale păsării. Ai schimbat unghiul din care o contempli și marea îți modifică visările. în peisajul nud al apei, ea lasă să înainteze îndepărtatul capăt de arc al golfului, pierzându-l în irizări, în stropii microscopici ai valului, în fâșiile de văzduh ale nămiezii sau înserării. De câte ori n-am privit, rătăcind pe râpele înverzite a ceea ce a fost odinioară Trei papuci și Tataia
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
ca și În alte dăți, un defect major pentru cercetătorul ce se vroia a fi. Cândva chiar Îi spusesem aceasta. Acum am preferat să tac și să-mi continui truda, adâncindu-mă tot mai mult În carnea pământului. Și pe măsură ce Înaintam, zgomotele creșteau În intensitate semn că ori mă apropiam de cine știe ce vietate, ori că existau suficiente motive ca cei dinlăuntru să se simtă neliniștiți de râvna cu care Încercam să le descopăr tainele. Mă adâncisem mai bine de brâu În
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
prin pădurea de piatră spini înfloriți distilează sângele un corb în picaj se arată vorbele ce dau buzna spre mine zguduie geamurile ca o toacă nesiguranța a ajuns ca un plumb încins care vine din toate părțile deodată și parcă înaintez printr-o mare excesiv de sărată spre rugul aprins cuvintele deși-s tot mai multe prin hăurile foii puține-s în fruct se leagă doar cu vocalele sufletului trecând ca pe sub casă spre un dans de arșiți migrator și abrupt Toate
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
ca alvița mintea ta albastră barometru al steiului surîzător ca o tabacheră creierul-telefon o briză ruginită sentimente pieptănate ca apa în sus în jos în jos în sus analfabete ca un cinematograf. Moartea Moartea e o carte necitită cum umbra înaintează pe-aleile sale inspectînd peluzele zdrențuite de flori e cu neputință ideea unei dezertări cum se desfac din umbră ochii care-ascund lucrurile e cu neputință grija și masca ei de ploaie fără sfîrșit o grădină neagră pe pagini un Soare
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
cărții pe care o prezint mi-a întărit impresia pe care demult mi-o făcusem despre critica lui Eugen Simion: este o critică mobilizată de viziunea totalității. Dacă atacă un subiect într-o carte, Simion vrea să-l și epuizeze. înaintează pe largi fronturi și acționează prin învăluire, prin cuprinderea negrăbită a operei din toate părțile. Întârzie în detalii, are răbdare. Execută incursiuni numeroase în câmpurile adiacente subiectului. Citează bogat, încadrează istoric opera cercetată, plasând-o în contextul discuțiilor pe care
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
Doina Ruști Ea îl văzuse de pe cealaltă parte a străzii, înaintând printre oameni cu picioarele lui lungi ca niște coase, proiectat pe zidul gri al Universității, și alergase spre el, strigând printre șuvoiul de mașini, la întrecere cu motoarele în viteză: Cristiaaan! Trebuiau să se întâlnească în librăria de pe colț. în--
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
sufletul, ca și în prima clipă în care îl zărise strecurându-se pe lângă peretele întunecat din Club A. Sub cerul luminos al lunii mai, intersecția de la Universitate vibra de motoare ambalate în carcase strălucitoare, de toate culorile, iar între ele, înainta abil mașina neagră, ca pisica neagră, ca iedul negru. O mașină ca un elefant intra pe nesimțite în crucea drumului, în timp ce sunetele alunecoase pluteau peste bulevard - 8 sunete subțirele și proaspete, ca niște cornete de îngheață. Madi le eliberase dintre
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
iedul negru. O mașină ca un elefant intra pe nesimțite în crucea drumului, în timp ce sunetele alunecoase pluteau peste bulevard - 8 sunete subțirele și proaspete, ca niște cornete de îngheață. Madi le eliberase dintre pereții plămânilor ei, privind bandana vișinie, care înainta pe deasupra celorlalte capete grăbite să se strecoare și ele pe lângă zidul cenușiu. Ea îl strigase pe nume și continuase să spere că el va întoarce capul, chiar și după ce își dăduse seama că botul negru al mașinii intrase în ea
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
să spere că el va întoarce capul, chiar și după ce își dăduse seama că botul negru al mașinii intrase în ea ca într-un popic de cauciuc. Fulgerător îi trecuse prin mine vestea morții ei, în timp ce numele lui continua să înainteze spre pata vișinie de pe trotuar. Madi văzuse cerul o clipă, dar încercase să caute din nou cu privirea silueta înaltă și grăbită, dorindu-și cu dorul morții ca strigătul să-l ajungă din urmă. Și în timp ce corpul ei spectaculos ridicat
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
s-a gândit cum ar fi putut-o salva, ima-gi--nân-du-și zeci de moduri prin care s-o oprească pe celălalt trotuar. Ea era parte din sufletul lui și fără Madi viața se smochinise fulgerător. Cristian primea în ceafă clipele grăbite, înaintând oropsit printre oameni, fără curiozitate, fără chef, singur într-o lume gata să-i dea sfaturi, să-l compătimească ori să-l mai îmbrâncească din când în când, pentru că și-așa ocupa degeaba un loc sub soare. Tristețea lui a
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
nevastă-sa. Ea era ghemuită sub pătura verde și cu ochelarii pe nas, iar el se simțea în siguranță știind-o alături. O privea pe furiș, ca pe-o servietă veche și dragă. Apoi intrase total în acțiunea filmului: personajul înainta printr-o pădure, urmărit din umbră de criminal. Era liniște și tensiune maximă. Cristian încerca să antici, pe următoarea mișcare, când pe fereastra deschisă năvăliseră fără veste cele 8 sunet rătăcitoare. Erau transparente și alunecoase ca niște fiole de gheață
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
de documente - totul din înfățișarea lui îmi spunea că eu și necunoscutul vorbeam aceeași limbă. Parcul deodată se golise de oameni chiar și cei care-și plimbau câinii până târziu dispăruseră - parcă rămăsesem în parc numai eu și bărbatul care înainta cu pași siguri către mine. în corp îmi apăruse o frică veche. încercam să-mi controlez expresia exterioară - în buzunarul de la pantaloni aveam briceagul armatei elvețiene, un cadou de la soțul meu, pentru ca în plimbările mele prin pădurile din Luzern să
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
iar eu credeam că așa va ră-mâ-ne până la sfârșitul zilelor. Mai târziu am gândit că nu-i așa rea soarta pe care văduva neagră o rezervă partenerului de-o clipă. Pentru partener ea-i mai curând ideal-benefică decât tragică. Am înaintat astfel cu Betina prin lumina amețitoare a razelor rotitoare ca prin miezul unui caleidoscop sau al aurorei boreale, ținându-ne de degețel și strecurându-ne în tot felul de paturi - mai ales în patul ei cu tăblii mari din lemn
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
afle. A priceput deopotrivă și că înzestrarea sa literară este strict limitată, n-are cum să se autodepășească, nu mai are timp, nu mai are energie, nu poate păși decât până la un nivel dat, mai departe nu are cum să înainteze. Atunci, în prima tinerețe, poate nu ar fi realizat, nu ar conștientizat existența acestor limite și faptul că stă sub dictatura lor. Dar acum, după ce trecuse prin atâtea, nu se mai păcălea singur și nu mai avea naivități de doi
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
cu pietre bolnave ai palmele mici nici cât un sărut. N: Ce zgomot este acesta pe care nu-l știu? înot în lichid și mi-s buzele arse de sete precum Tantal nu pot să beau - sunt uscat spre mine înaintează foarfecele morții - și n-am cap îndestul sunt doar suflet pâlpâind în nenașterea mea mușcată de întuneric. M: Tu ești plecat într-o călătorie nenorocoasă al cărei infinit cu ticăloșie l-au ticluit popoarele cărnurilor mele - sânii și moliciunile lor
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
Mai bine mort!" Dar nici după capul lui nu se puteau lua. Speranța a dat-o proprietarul nostru, gospodin Gherasim Șutoțkin, un bătrân care, deși paralizat pe jumătate, scăpase cu viață mulțumită doctorului Benglas. Muscalul avusese o boală stranie, care înainta curios, de la tălpi, atrofiindu-i încetul cu încetul picioarele până la brâu, de ajunsese omul să se ridice de pe cearșaf doar dacă trăgea de niște frânghii legate strâns la capul patului. Rugăciunile nu-l ajutaseră cum ar fi vrut, așa că s-
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
acelaș neam Sălășluia statornicit sub soare De rădăcini legat, vânjosul ram. Rătăcitoare ginți se Învârteau Jur Împrejur, germani, iasigi, sarmați Călătorind cum Îi aduse vântul În zale de dușmani sau aliați, Dar Roma Însăși cu-al ei pas de fier Înainta Încet, fără zăbavă Dând foc la așezările rămase Pustii, ca o cochilie-n otavă Și focuri, focuri se-nălțau spre cer Incendiind imperial maidane, Ca-n urma lor să nu se-nfiripeze Capcane pentru oștile romane. METOPĂ V În haine
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
Ediția a II-a, Traducere și prezentare de Diac. Ioan I. Ică Jr., Sibiu, Editura Deisis, 2005, p. 394-395. footnote>. Dragostea întreagă dumnezeiască, fierbinte și desăvârșită „se naște din cele două trepte ale rugăciunii în inimă: rugăciunea curată care mai înaintează încă și rugăciunea duhovnicească, care înseamnă unirea deplină cu Hristos și nu mai are unde înainta. Această rugăciune și dragoste produc extazul și răpirea, extazul ca act al omului de uitare de sine, răpirea ca act al lui Hristos, prin
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
2005, p. 394-395. footnote>. Dragostea întreagă dumnezeiască, fierbinte și desăvârșită „se naște din cele două trepte ale rugăciunii în inimă: rugăciunea curată care mai înaintează încă și rugăciunea duhovnicească, care înseamnă unirea deplină cu Hristos și nu mai are unde înainta. Această rugăciune și dragoste produc extazul și răpirea, extazul ca act al omului de uitare de sine, răpirea ca act al lui Hristos, prin care omul e atras cu totul din preocuparea de sine. Acum omul nu mai știe decât
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]